DNA. AVIZ NEGATIV si RESPINGERE in BLOC la PROPUNERILE LEGISLATIVE pentru modificarea si completarea LEGILOR JUSTITIEI. Vezi de ce!...

Scris de Coriolan Onescu | Publicat in 08.11.2017 12:49 | Publicat in NATIONAL | Tipareste pagina

Avand in vedere propunerile legislative depuse la Camera Deputaţilor pentru modificarea şi completarea legilor justiţiei (Statutul judecatorilor şi procurorilor, Legea pentru organizarea judiciara, Legea privind C.S.M.), la cererea Consiliului Superior al Magistraturii (C.S.M.), procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie au formulat şi au transmis la C.S.M. un punct de vedere.

Astfel,

I. In principal, procurorii anticorupţie apreciaza ca, faţa de modul de realizare a proiectelor, fara consultarea prealabila a magistraţilor, fara o expunere de motive corespunzatoare şi fara studii de impact, se impune o poziţie ferma, de respingere in bloc a proiectelor, prin acordarea unui aviz negativ pentru intregul pachet legislativ.

II. In subsidiar, procurorii D.N.A. au formulat urmatoarele critici şi observaţii punctuale:

PUNCT DE VEDERE
al procurorilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie faţa de propunerile legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor şi procurorilor, a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara şi a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

I. In principal, apreciem ca, faţa de modul de realizare a proiectelor, fara consultarea prealabila a magistraţilor, fara o expunere de motive corespunzatoare şi fara studii de impact, se impune o poziţie ferma, de respingere in bloc a proiectelor, prin acordarea unui aviz negativ pentru intregul pachet legislativ.

II. In subsidiar, inţelegem sa formulam urmatoarele critici şi observaţii punctuale:

Proiectul de modificare a Legii nr. 303/2004:

1) Procedura de revocare a procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a adjunctului acestuia, a procurorului şef al DNA, al DIICOT, al nou infiinţatei DIISJP, a adjuncţilor acestora – de catre CSM – Secţia pentru procurori, care se poate sesiza din oficiu ori la propunerea ministrului justiţiei – nu se justifica.
Nu se justifica stabilirea unei proceduri diferite de revocare, faţa de procedura de numire a celor mai inalte funcţii din cadrul Ministerului Public. Aşa cum procedura de numire asigura echilibrul puterilor statului şi rolul organului reprezentativ, profesional al procurorilor, revocarea din aceste funcţii trebuie sa respecte acelaşi echilibru. In plus, dezechilibrul creat intre procedura de numire şi revocare a procurorilor cu funcţii inalte aduce un dezechilibru suplimentar – acela intre procedura de revocare a funcţiilor inalte din Ministerul Public şi cea de revocare a Preşedintelui ICCJ şi a celorlalte funcţii inalte din cadrul ICCJ.
Procedura de revocare propusa de proiect elimina unul din cei trei actori instituţionali care concura in prezent la definirea carierei procurorilor cu funcţiile cele mai inalte in Ministerul Public, atat privind numirea, cat şi revocarea lor. Aceasta eliminare pare sa fie de natura a face mai rapida / simpla procedura de revocare, ceea ce prezinta un pericol in sine pentru stabilitatea instituţionala a Ministerului Public şi a structurilor sale specializate.
Or, acest tip de modificari vine in contradicţie cu standardele internaţionale şi cerinţele MCV. Astfel, recomandarea MCV de a asigura garanţiile corespunzatoare in termeni de transparenţa, control şi echilibru privind numirile in funcţiile inalte din cadrul Ministerului Public are in vedere transparentizarea selecţiei candidaţilor propuşi a parcurge procedura de numire şi nicidecum crearea unui dezechilibru intre actorii instituţionali incluşi in aceasta procedura, sau intre procedura de numire şi cea de revocare. Procedura propusa prin acest proiect nu aduce nicio rezolvare problemei semnalate de raportul MCV cu privire la transparenţa primei faze a procedurii de numire a procurorilor cu funcţiile cele mai inalte, respectiv criteriile de selecţie ale candidatului propus de ministrul justiţiei.
Mai mult decat atat, in ceea ce priveşte DNA, aceasta este nu doar o structura a Ministerului Public, ci şi o autoritate anti-corupţie (ACA) in sensul art. 36 din Convenţia ONU impotriva Corupţiei. Conform Principiilor de la Jakarta, adoptate in 2012 sub egida UNODC şi Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD): „Conducatorii autoritaţilor anticorupţie trebuie sa aiba siguranţa mandatului şi pot fi revocaţi numai printr-o procedura prevazuta de lege echivalenta celei pentru revocarea altor autoritaţi independente special protejate de lege, ca de exemplu Preşedintele Curţii Supreme”. Proiectul de faţa insa rupe in mod nejustificat sistemul de revocare a celor mai inalte funcţii din Ministerul Public de cele din cadrul Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

2) O durata de 6 ani intre momentul admiterii la Institutul Naţional al Magistraturii şi definitivat.
Nu este prezentat nici un studiu de impact cu privire la evoluţia resursei umane din magistratura, fiind de presupus ca se vor crea disfuncţionalitaţi majore prin pensionarea unui numar de magistraţi şi intarzierea intrarii in sistem, ca judecator sau procuror definitiv, pe o perioada de 6 ani, a absolvenţilor Institutului Naţional al Magistraturii.
Perioada de 6 ani este excesiva raportat la perioadele de pregatire a magistraţilor din alte ţari europene, de exemplu Portugalia şi Franţa.
Nu suntem de acord nici cu implicarea avocaţilor in Comisia de examinare teoretica şi practica infiinţata cu ocazia Institutului Naţional al Magistraturii şi nici cu efectuarea unor stagii de pregatire practica a auditorilor la justiţie in cadrul unei forme de exercitare a profesiei de avocat, deoarece nu se justifica implicarea acestei categorii profesionale in formarea tinerilor magistraţi.

3) Procedura de numire a procurorilor şefi de secţie din cadrul PICCJ, DNA, DIICOT, DIISJP, de catre CSM – Secţia pentru procurori, la propunerea ministrului justiţiei, in condiţiile in care Secţia pentru procurori poate refuza o singura data numirea in funcţiile de conducere, dand astfel posibilitatea ministrului justiţie, funcţie eminamente politica, sa numeasca procurorii in funcţiile de conducere menţionate.
Efectuarea de catre ministrul justiţiei a selecţiei şi a propunerilor de numire in funcţiile de conducere de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţionala Anticorupţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizata şi Terorism, poate afecta in mod grav independenţa procurorilor, fiind preferabila exercitarea autoritaţii ministrului prin acordarea posibilitaţii emiterii unui aviz consultativ la numirea in funcţii de conducere; numirea trebuie sa ramana atributul Preşedintelui Romaniei la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii;
Limitarea posibilitaţii Secţiei pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii de a refuza motivat o singura data numirea in funcţiile de conducere, prev. la alineat 1 1 din art. 54, este nejustificata, ministrul justiţiei fiind in fapt persoana care numeşte in funcţiile de conducere in aceasta varianta;
Procedura de revocare din funcţiile de conducere sa fie similara cu procedura de numire in aceste funcţii;

4) Raspunderea magistraţilor, deoarece se intenţioneaza instituirea unuia dintre cele mai severe regimuri europene de raspundere juridica pentru magistraţi, in absenţa unui sistem de asigurare pentru raspundere profesionala. Modificarea dispoziţiilor referitoare la raspunderea materiala şi civila a magistraţilor nu este necesara intrucat cadrul legislativ actual raspunde necesitaţii de reglementare a raspunderii judecatorilor şi procurorilor, fiind reglementate condiţiile in care poate fi angajata raspunderea civila, disciplinara şi penala a acestora, cu asigurarea garanţiilor necesare respectarii independenţei magistraţilor;

5) In acelaşi sens, referitor la modificarea art. 96 alin. 7, privitor la obligativitatea statului de a se indrepta cu o acţiune in despagubiri impotriva judecatorului sau procurorului care a savarşit eroarea judiciara cauzatoare de prejudicii, consideram ca aceasta dispoziţie poate reprezenta o presiune asupra activitaţii magistraţilor, care, astfel, vot fi, in permanenţa, sub spectrul raspunderii materiale, deşi, in unele cazuri, eroarea judiciara este rezultatul unui complex de imprejurari pe care magistratul nu le poate prevedea, de exemplu, al modificarii legislaţiei, al schimbarii starii de fapt reţinuta la un moment dat prin administrarea unor probe care nu puteau fi avute in vedere iniţial.

6) stabilirea, la art. 21 alin. 21, a unei prioritaţi pentru candidaţii cunoscatori ai limbii minoritaţilor naţionale este nejustificata;

7) referitor la modificarea art. 16 alin. 3, marirea duratei cursurilor de formare profesionala a auditorilor de justiţie, la 4 ani, va avea ca efect negativ ingreunarea accesului in magistratura, precum şi a ocuparii locurilor vacante din sistemul judiciar;

8) Art. 19 alin. 1 – nu se justifica introducerea suplimentara a unui interviu (proba cu caracter subiectiv, care va conduce la o departajare nedreapta şi careia i s-a acordat un procent mult prea mare inclusiv la admiterea in INM). Examenul psihologic se susţine la admiterea in INM, nu se justifica şi la absolvire. Oricum dupa numirea in funcţia de procuror sau judecator se procedeaza la testarea psihologica a magistraţilor.
Art. 19 alin. 2 – comisiile sunt stabilite prin regulamentul INM şi CSM, nu se justifica o asemenea detaliere in lege.
Art. 19 alin. 3 şi 4 – nu se justifica faţa de observaţiile de la alin. 1
Art. 19 alin. 5 – exista deja in art. 19 alin. 3 e doar rezultatul renumerotarii.

9) referitor la modificarea art. 26 – 28, susţinerea examenului de capacitate al judecatorilor şi procurorilor printr-un interviu susţinut in faţa colegiilor de conducere de la nivelul curţilor de apel, respectiv al celor de la parchetele de pe langa curţile de apel, nu are o justificare in vreo deficienţa constatata in modalitatea de susţinere a examenului de capacitate aflata in vigoare. Locul, in procedura de examen, al Institutului Naţional al Magistraturii, instituţie dedicata formarii auditorilor de justiţie şi incadrata cu personal de specializat in formarea iniţiala şi continua a magistraţilor, va fi luat de practicieni, care nu pot fi, in toate cazurile, pregatiţi pentru evaluarea altor magistraţi;

10) referitor la introducerea art. 622, consideram ca posibilitatea ca magistraţii sa fie numiţi in funcţii de demnitate publica, fiind suspendaţi din funcţia de judecator sau procuror pe aceasta perioada, dupa care, la incetarea numirii in funcţia de demnitate publica, sa revina in funcţia de magistrat, poate conduce la alterarea statutului magistratului, care va putea ocupa funcţii de demnitate publica asociate activitaţii politice, conducand, astfel, la pierderea increderii cetaţenilor in independenţa sistemului judiciar. De asemenea, o astfel de posibilitate vine in flagranta contradicţie cu interdicţia aplicata magistraţilor de a desfaşura activitaţi publice cu caracter politic;

11) referitor la modificarea art. 83 alin. 3, consideram ca reincadrarea magistraţilor care s-au pensionat este inoportuna, mai ales in condiţiile in care se face fara concurs. Nu exista o motivare solida care sa justifice reacceptarea in profesie a magistraţilor care beneficiaza de pensie de serviciu in detrimentul absolvenţilor Institutului Naţional al Magistraturii sau al celor in activitate, in ceea ce priveşte locurile disponibile pentru promovare, ca urmare a pensionarii altor magistraţi;

Proiectul de modificare a Legii nr. 304/2004:

12) Infiinţarea Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor Savarşite de Judecatori şi Procurori (art. 88 Secţiunea 21 din Legea 304/2004)
Nu se justifica infiinţarea unei astfel de structuri deoarece se induce ideea ca exista o problema de infracţionalitate in randul magistraţilor, care necesita o competenţa speciala.
Nu exista studii din care sa reiasa ca fenomenul infracţionalitaţii in randul magistraţilor este de o amploare atat de mare pentru a necesita infiinţarea unei direcţii specializate pentru combaterea acestui tip de infracţionalitate in cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Pe de alta parte, infiinţarea respectivei direcţii vine sa restranga competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, dupa calitatea persoanei, in ceea ce priveşte combaterea corupţiei in mediul judiciar.
Curtea Constituţionala a precizat in considerentele Deciziei nr. 104/2009 ca nu se justifica un tratament juridic şi procedural distinct pentru categoria magistraţilor. Mai mult, in cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie este infiinţat Serviciul de combatere a corupţiei in justiţie.

13) modificarea art. 69 alin. 1, referitoare la exercitarea controlului asupra procurorilor de catre ministrul justiţiei, tind la subordonarea procurorilor de catre ministrul justiţiei, membru al puterii executive, intotdeauna om politic intr-un guvern politic. De asemenea, prin aceasta subordonare, autoritatea procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie asupra procurorilor este diluata. Consideram ca soluţia sus-menţionata este anacronica, fiind specifica unor ţari cu democraţie incipienta, in care separaţia dintre puterile statului nu este clar definita şi respectata;

14) modificarea art. 69 alin. 3, referitoare la dreptul ministrului justiţiei de a cere informari asupra activitaţii parchetelor şi de a da indrumari scrise cu privire la masurile ce trebuie luate pentru prevenirea şi combaterea eficienta a criminalitaţii, reprezinta, de asemenea, ingerinţe ale executivului, prin intermediul ministrului justiţiei, in activitatea parchetelor;

15) Art. 87, referitor la condiţionarea accesului la Direcţia Naţionala Anticorupţie prin impunerea deţinerii gradului profesional de parchet de pe langa tribunal şi a unei vechimi de cel puţin 8 ani in funcţia de procuror, apreciem ca impiedica in mod nejustificat accesul in funcţie de execuţie la unitatea specializata de parchet, fiind oportuna menţinerea vechimii de 6 ani şi deţinerea gradului de parchet de pe langa judecatorie;

Proiectul de modificare a Legii nr. 317/2004:

16) infiinţarea Inspecţiei Judiciare, ca structura unica, in coordonarea Consiliului Naţional de Integritate al Judecatorilor şi Procurorilor, prin reorganizarea Inspecţiei Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (Capitolul VII al Legii nr. 317/2004).
Nu exista nicio explicaţie rezonabila pentru care este necesara aceasta reorganizare şi nici care au fost resorturile pentru o astfel de iniţiativa.
Exprimarea lacunara din expunerea de motive conform careia „in ceea ce priveşte informaţiile aparute in ultimul timp in mass-media credem ca se impune in mod obligatoriu transformarea Inspecţiei Judiciare, de la statutul existent in prezent, intr-o instituţie autonoma astfel incat sa se asigure principiul independenţei faţa de celelalte puteri ale statului…” nu este de natura a justifica reorganizarea preconizata.

17) modificarea art. 55 alin. 1 – 5, privitoare la revocarea membrilor aleşi ai Consiliului Superior al Magistraturii, prin inlesnirea condiţiilor revocare, poate constitui o presiune nepermisa asupra membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, organul reprezentativ al magistraturii şi care are sarcina de a menţine independenţa sistemului judiciar;

18) introducerea Capitolului VII – Infiinţarea şi organizarea Consiliului Naţional de Integritate a Judecatorilor şi Procurorilor şi Inspecţiei Judiciare şi statutul inspectorilor judiciari – nu este justificata in niciun mod şi limiteaza atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii, organul reprezentativ al magistraţilor şi care are sarcina de a menţine independenţa sistemului judiciar şi bulverseaza activitatea Inspecţiei Judiciare. Apreciem ca locul Inspecţiei Judiciare ar trebui sa ramana in cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi nu sa fie sub autoritatea unor entitaţi infiinţate ad-hoc şi fara nicio organizare previzibila, singura referire in proiectul de modificare la acest Consiliu Naţional de Integritate a Judecatorilor şi Procurorilor şi Inspecţiei Judiciare fiind aceea ca se infiinţeaza, ca organism reprezentativ şi a carui organizare şi funcţionare se stabilesc prin lege, reglementare evident ulterioara, fiind vorba de o noua entitate. Infiinţarea acestui consiliu, va aduce atingere reprezentativitaţii Consiliului Superior al Magistraturii şi rolului acestuia de garant al independenţei justiţiei.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.