Irinel Popescu: Sper ca meritocratia isi va gasi locul si in Romania...

Scris de Viorel Dogaru | Publicat in 22.04.2016 05:55 | Publicat in NATIONAL | Tipareste pagina

#Interviu cu acad. prof. dr. Irinel Popescu, autorul primului transplant hepatic din Romania

Irinel Popescu este nu numai un profesionist absolut, ci este şi un om de calitate.
Ceea ce, trebuie recunoscut, cu greu se mai intalneşte in Romania zilelor noastre.
Acad. prof. dr. Irinel Popescu s-a nascut la Filiaşi, la 22 aprilie 1953, a urmat Facultatea de Medicina la Universitatea de Medicina şi Farmacie Carol Davila din Bucureşti, pe care a absolvit-o in 1977 cu media 9.98, a fost primul clasat la "Concursul de internat in specialitaţi Chirurgicale" al promoţiei.
Momentul de varf al carierei lui a fost realizarea primului transplant hepatic din Romania, in anul 2000, dupa ce prof. dr. Irinel Popescu s-a intors din SUA, unde a invaţat timp de 3 ani tehnicile de transplant.
A introdus transplantul de ficat ca metoda terapeutica in Romania, iar acesta a trecut de la etapa de pionierat la stadiul de procedeu de rutina.
In anii urmatori, a realizat peste 150 de transplanturi hepatice şi 1500 de rezecţii hepatice.
Expert al Consiliului Europei in probleme de transplant, profesorul Irinel Popescu a fost şi senator in legislatura 2004-2008.
In luna octombrie a anului 2013, Irinel Popescu şi-a dat demisia din toate funcţiile politice, dedicandu-se integral activitaţii profesionale.

Care-i amintirea din copilarie care va defineşte ca om şi care va aminteşte cel mai mult de oraşul natal?
Irinel Popescu: Cred ca premiile intai pe care le-am obţinut din clasa intaia pana intr-a opta, cand am plecat din Filiaşi. Luptam pentru ele cu multa ambiţie in fiecare an, tocmai de aceea mi-au ramas in minte.
Sunteţi autorul primului transplant hepatic din Romania, aţi realizat tot ceea ce se putea realiza in domeniul transplantului, un virtuoz al bisturiului - cum vi s-a mai spus in presa. Pe scurt, lumea medicala romaneasca a transplantului a evoluat odata cu dvs. de la novice la profesionist. Poate spera Romania la mai mulţi Irinel Popescu in viitorul apropiat?...
Irinel Popescu: Romania prezentului nu incurajeaza, din pacate, performanţa medicala şi nu apreciaza sacrificii de genul celei pe care le-am facut noi in perioada pionieratului. Din fericire, in transplantul de ficat, elevii mei Vlad Braşoveanu şi Doina Hrehoreţ sunt deja formaţi şi moral obligaţi sa duca mai departe drumul pe care l-am inceput eu. Dupa ei, sper ca vor mai veni şi alţii şi, mai ales, ca meritocraţia işi va gasi locul şi in Romania.
La o asemenea cariera, cat de comod sau de critic trebuie sa fii cu tine insuţi ca sa ramai totuşi cu picioarele pe pamant, dar sa şi evoluezi uman şi profesional?
Irinel Popescu: Sa fii critic cu tine insuţi nu e prea greu. Eu, cel puţin, sunt genul care işi vede intotdeauna defectele şi niciodata nu sunt mulţumit cu ceea ce fac. In ce priveşte evoluţia profesionala, va rog sa nu uitaţi ca in profesia mea lucrurile se schimba atat de rapid şi atat de profund incat eşti, practic, obligat sa evoluezi, deoarece altfel rişti sa ramai in afara cursei.
In urma cu mulţi ani, aţi afirmat intr-un interviu: „Ca sa scapi de obsesia şpagii, te duci la privaţi”. In acelaşi timp, ceva mai tarziu, s-a incercat legalizarea şpagii. Mai exista juramantul lui Hipocrat? Cat de bolnav este sistemul in care profeseaza medicii zi de zi? Exista, totuşi, soluţii, mai ales pentru viitorul apropiat?...
Irinel Popescu: Juramantul lui Hipocrat mai exista şi nu are nici o legatura cu şpaga. In toate ţarile occidentale, medicii fac parte din categoria celor cu situaţie materiala buna. Se poate şi in Romania, chiar şi fara umilitoarea "şpaga" daca lucrezi in privat şi, eventual, in mai multe locuri. Este una din soluţii. O alta ar fi, desigur, marirea salariilor, dar nu o vad realizabila in viitorul apropiat.
Aţi ratacit, meteoric, şi prin politica. Care credeţi ca e diferenţa dintre lumea medicala, pe care aţi reuşit sa o influenţaţi pozitiv, şi cea politica, la care aţi şi renunţat la un moment dat?
Irinel Popescu: Daca am influenţat ceva pozitiv, aceasta cred ca ar fi medicina romaneasca şi nu neaparat şi lumea medicala. In ce priveşte politica, in general, nici nu mi-am propus sa o influenţez; m-am considerat, mai degraba, un tehnocrat in domeniile sanataţii şi educaţiei. Cat despre lumea politica, n-aş vrea sa ma pronunţ...
Am inţeles ca sunteţi un ascultator pasionat de Mozart si Verdi. Nu va place nimic rock? Sau o muzica populara, Maria Tanase, spre exemplu? Sau Tudor Gheorghe şi al lui cantec Muica, suntem neam de piatra?...
Irinel Popescu: Raman la Mozart şi Verdi. Il puteţi adauga şi pe Ceaikovski.
Sunteţi pasionat de tenis, şah, matematica, istorie, preferati Edgar Allan Poe, Dostoievski, Mario Varga Llosa, Marin Preda, Augustin Buzura. Nu colecţionaţi şi n-aţi colecţionat nimic? Nu v-a tentat?...
Irinel Popescu: Ba da, m-a tentat, la un moment dat, sa colecţionez monede. Era interesant, dar nu foarte ieftin şi am renunţat. In plus, la cum evolueaza lucrurile in Europa, ma tem ca nu e chiar vremea colecţionarilor; pentru asta e nevoie de pace, linişte şi, desigur, de resurse materiale.
Care sunt modelele umane pe care, la un moment dat, v-au influenţat viaţa? Care sunt oamenii care v-au sprijinit de-a lungul vieţii şi fara de care Irinel Popescu al prezentului nu mai era acelaşi Irinel Popescu?...
Irinel Popescu: Omul care m-a influenţat cel mai mult şi caruia ii datorez cariera de chirurg a fost Profesorul Dan Setlacec. In rest, i-aş menţiona pe Andrei Stieber, Christoph Broelsch şi Nicholaos Lygidakis. In ce priveşte sprijinul, l-am primit de multe ori, m-am convins ca exista mulţi oameni de bine şi de buna factura, carora le mulţumesc! Mai sunt, insa, şi alţii, dar aşa e viaţa, o lupta permanenta, cu multe provocari şi obstacole!...

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.