Marian Popescu: Victor Ponta a ramas cu onoarea nereperata...

Scris de Timisoara Express | Publicat in 17.07.2014 12:11 | Publicat in NATIONAL | Tipareste pagina

Interviu realizat cu Marian POPESCU, preşedintele Comisiei de Etica a Universitaţii Bucureşti

Dupa doi ani de la declanşarea scandalului plagiatului premierului,  parem a fi practic in acelaşi punct. Deşi a facut obiectul comisiilor, articolelor de presa, a protestelor, cu toate acestea peste plagiatul dovedit al premierului se aşterne praful.  In lipsa plangerii depuse de parţile presupuse a fi prejudiciate, ICCJ a respins plangerea prin care era contestata NUP dat de Parchetul General. Acest deznodamant practic arunca in derizoriu ”furtul intelectual”? Este liber la plagiat?

Marian POPESCU: Cred ca, practic, nu mai suntem in acelaşi punct. Faptul ca Universitatea din Bucureşti, prin Comisia de Etica, a prezentat un verdict clar, profesional, argumentat, şi public a insemnat mult pentru comunitatea academica romaneasca. UB a folosit cadrul legal existent pentru a cere, in final, Consiliului Naţional de Etica şi ministerului Educaţiei, luarea masurilor legale in acest caz. Ministerul a facut tot ce a fost cu putinţa, prin procedee amintind de vremuri negre, pentru a obţine un verdict care il exonereaza pe dl. Victor Ponta. Ca acesta a ramas cu onoarea „nereperata”, vorba lui Caragiale, nu mai e un secret. Dar, se pare, acest om tanar nu işi pune astfel de probleme.
Din alt punct de vedere, cazul Ponta a determinat comunitatea academica, ba chiar şi Ministerul, sa reconsidere intreaga problema a acordarii titlului de doctor. Cum o face acesta din urma? Prin achiziţia unui soft anti-plagiat! Atat. Dar sa nu uitam, lejeritatea balcanica a doctorandului Ponta faţa de standardele ştiinţifice privind realizarea unei teze de doctorat a beneficiat de stupefianta lipsa de coordonare ştiinţifica a lucrarii in cauza.

Opinia publica leaga numele d-voastra de verdictul de plagiat pe care l-aţi dat in calitate de preşedinte al Comisiei de Etica a Universitaţii Bucureşti. Ce a insemnat la vremea respectiva sa conduceţi o astfel de comisie?

Marian POPESCU: Punctul de vedere al Comisiei de Etica a UB privind plagiatul dlui Ponta a fost asumat in unanimitate, a fost validat de Consiliul de Administraţie şi de catre Senatul UB. Ceea ce a fost greu pentru mine, dar şi pentru membrii comisiei, a fost faptul ca eram toţi la inceput de mandat: expirase mandatul de 4 ani al vechii comisii, iar noi abia fusesem numiţi de catre rector dupa ce facultaţile din UB au facut propuneri pentru comisie.
Şi, iata, primul caz - in care noi ne-am autosesizat, cum o cere Codul de Etica al UB, dupa ce media au expus cazul - a fost cel care il privea pe dr. Victor Ponta, prim-ministrul Romaniei! Mi-a fost foarte greu sa menţin normalitatea lucrarilor comisiei (media ne supuneau unui asalt continuu), mi-a fost mai uşor sa insuflu colegilor şi colegelor mele ideea ca trebuie sa facem ceea ce trebuie facut: sa avem in vedere valorile şi cultura integritaţii academice in UB, puse atunci sub semnul intrebarii de „cazul Ponta”. Mi-a fost mai uşor pentru ca atunci cand lucrurile sunt clare - precum dovedirea acelui plagiat - ceea ce ramane de facut e sa afirmi limpede adevarul.
Toţi ştiam ca puteau exista consecinţe! Au fost colegi „influenţaţi” de telefoane, presiuni in facultaţi. Unii au parasit repede comisia şi a trebuit, la fel de repede, respectand cadrul legal universitar, sa refacem componenţa acesteia. Am reuşit. A fost tensionat, a fost inedit. Dl.Ponta a fost invitat de doua ori  sa se intalneasca cu noi pentru a i se da ocazia, conform regulamentului Comisiei de Etica, sa ofere explicaţii. Acest lucru nu s-a intamplat. Nu a fost vreo bucurie sa anunţam public ca un membru al comunitaţii noastre academice a plagiat. Am dorit atunci sa dam un semnal limpede universitaţii romaneşti ca valorile sale fundamentale nu pot fi compromise.

Aflam din presa ca şi Adrian Duicu a fost demascat drept plagiator. Cum aţi explica aceasta obsesie pentru titluri academice, dincolo de ”traducerea” acestora in bani? Mai este o moda a atarnatului pe pereţi a diplomelor inramate?

Marian POPESCU: Obsesia aceasta a fost explicata in nenumarate randuri. Pentru mine, in aceste cazuri, e vorba de o aroganţa fudula. E simpla vanitate care face ca, precum in cultura tribala, ”talismanul” doctoratului sa fie pavaza, dar şi mandria, in faţa celorlalţi. Sunt atatea cazuri in care politicieni, oameni din administraţia centrala sau locala, ori din structuri guvernamentale şi-au dat/luat doctoratul intrun mod care exclude ca au au avut timp sa faca cercetare avansata, sa o faca corect, ei/ele fiind aat de ocupaţi şi ocupate cu treburi mult mai importante.
Aceste cazuri diminueaza, in opinia publica, valoarea titlului. Şi rasfrange asupra celorlalţi, care au parcurs ciclul doctoral pe munca şi inteligenţa lor, o imagine dubioasa, nemeritata. Şi apoi, sa nu uitam, ca titlul permite cariera academica: cum poţi, cand eşti parlamentar, ministru,  sa susţii cursuri şi seminarii saptamanal, sa indrumi studenţi, sa coordonezi lucrari de licenţa şi teze de disertaţie sau de doctorat? Coordonatorul ştiinţific al dlui Ponta, dl. Adrian Nastase stabilise, in epoca, un record absolut: avea norme didactice la cel puţin 4-5 universitaţi, fiind prim ministru!

Proveniţi din mediul universitar. Scandalul plagiatului premierului nu este unul singular. Cancerul furtului intelectual este raspandit in toate universitaţile din Romania. Izbucnirea acestui scandal ar fi trebuit sa clarifice şi sa puna la zid furtul intelectual.  Cat de raspandit este acest cancer? Daca ar fi sa daţi un procent al plagiatului pentru tezele de doctorat, licenţa, care ar fi acela?

Marian POPESCU: Furtul intelectual, plagiatul sunt raspandite in mediul universitar de oriunde. El nu a fost eradicat total niciunde. Studii, rapoarte pe aceasta tema din lumea civilizata arata ca problema persista. Dar mai arata şi altceva in acele ţari: cultura prevenţiei e tot mai solida iar cea a puniţiei tot mai limpede. Nu e posibil sa estimezi un procentaj in ce priveşte plagiatul. Sa nu uitam ca vorbim de plagiat atat in cazul corpului studenţesc cat şi in acela al corpului didactic. Plagiatul, insa, nu e pe primul loc in ce priveşte abdicarea de la normele eticii şi integritaţii academice! Nu, exista alte situaţii ţinand de relaţiile interumane, profesionale, de competenţa, de harţuire care monopolizeaza locul intai. Ce mi se pare important pentru universitatea romaneasca este sa işi creasca „producţia de anticorpi”, sa dezvolte in mod real, practic aceasta cultura a integritaţii şi etice academice: am contribui, astfel, mai mult la prevenirea fraudei decat la sancţionarea ei.

Aţi salutat iniţiativa Gandul care a solicitat publicarea online pe site-urile universitaţilor, a tuturor lucrarilor de doctorat şi verificarea lor cu soft-ul anti-copy/paste. Ar fi vorba de 33.000 de teze de doctorat. Este posibil sa vedem ca universitaţile vor raspunde acestei iniţiative de ”demascare” a tezelor plagiate?

Marian POPESCU: Masura publicarii tezelor de doctorat  e posibila, dar cere atenţie (in special in ce priveşte dreptul de autor) şi un cadru legal şi informatic juste. Un doctorat certifica ştiinţific, dar şi permite dezvoltarea carierei didactice. Totul e public. Intre parinţi, tineri şi Şcoala e un contract de incredere nedeclarat ca atare: copiii, tineriii noştri merg la şcoala X sau la facultatea Y pentru ca acolo sunt profesori autentici, competenţi, corecţi şi integri. Am dori cu toţii, cred, sa fie aşa.

Revenind la plagiatul premierului, aş readuce aminte de raportul intocmit de trei specialişti de la Universitaţile Sorbona, Strasbourg şi Bucureşti şi trimis Ministerului Educaţiei.  Sau protestul mai multor profesori de la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj, trimis ministrului Educaţiei de atunci, Ecaterina Andronescu, prin care i se cerea sa recunoasca plagiatul premierului.  Cu toate acestea, s-au facut toate eforturile pentru ca premierul sa scape basma curata. De ce comunitatea academica a acceptat aşa ceva? Care este explicaţia?

Marian POPESCU: Universitatea din Bucureşti e aceea care, pe langa expertiza propriei Comisii de Etica, a cerut şi expertiza internaţionala. Impreuna cu aceea a CNATDCU (pana sa fie desfiinţat abuziv atunci de catre dl. ministru Liviu Pop) au fost trei  expertize academice care au spus clar ceea ce şi un elev de şcoala generala putea constata; e o copiere ilicita, un atentat grav la normele eticii academice. Magnitudinea sa a fost intrecuta in acest an de plagiatul total al  dnei Ştefania Duminica, secretar de stat in funcţie la acea vreme la - aţi ghicit! - ministerul Educaţiei. Dna ministru Andronescu - da, tot de la Educaţie - s-a dovedit atunci, ca şi in alte situaţii, complice la deteriorarea unor componente privind performanţa in invaţamant, in special in cel universitar. Domnia sa urmeaza neabatut linia partidului. E o linie care duce intr-o fundatura. Unde ii vom gasi şi pe copiii şi tinerii noştri din punct de vedere educaţional daca comunitatea universitara, şi nu numai, nu reacţioneaza mai ferm, mai limpede.

Exista un efect al intamplarilor ultimilor doi ani legate pe plagiatul premierului, in felul in care lumea academica se raporteaza la furtul intelectual?

Marian POPESCU: Da, exista. Dincolo de rezonanţa grava, extrem de neplacuta, neliniştitoare, a „cazului Ponta”, caruia i se mai pot adauga şi alte cazuri de acelaşi gen, ştiu ca exista universitaţi, facultaţi, departamente, şcoli doctorale care repun in discuţie cadrul preventiv privind plagiatul. Şi inca mai e mult de facut! Pana cand nu va mai exista un student care sa se intrebe cat este permis „sa iei” dintr-un text care nu ii aparţine, nu cred ca vom evolua civilizat in caeasta privinţa. Achiziţia softurilor anti-plagiat, care costa universitaţile, facultaţile destul de mult, nu rezolva problema. E numai „sperietoarea”, nu o acţiune progresiva care sa construiasca o adevarata cultura a integritaţii.

Ultima gaselniţa a premierului este Ordonanţa de Urgenţa de modificare a Legii Educaţiei. Universitatea Bucureşti şi-a exprimat foarte tranşant poziţia: ordonanţa dauneaza sistemului. Care ar fi efectele pentru sistemul de educaţie?

Marian POPESCU:  Ca Educaţia e un teren de sacrificare, de multe ori inconştienta, a unor valori, nu trebuie sa o mai spun. Politicul cangreneaza constant acest sistem romanesc, tot astfel cum şi pe cel de sanatate, de pilda. Ordonanţe care probeaza lipsa de competenţa şi mai ales de figurare a consecinţelor pe termen mediu macar, precum cea de faţa, au mai fost. Universitatea din Bucureşti a fost prima care a reacţionat. In contextul in care celebreaza 150 de ani de la infiinţare prin decretul fondator al principelui Alexandru Ioan Cuza, Universitatea din Bucureşti dovedeşte, ca şi acum doi ani, ca e in masura sa protejeze dezvoltarea specialiştilor şi elitelor romaneşti prin a nu accepta compromiterea misiunii ei in societate. Comunicatul emis de catre UB privind aceasta trista ordonanţa enumera consecinţele negative privind calitatea standardelor universitare, caracterul dubios al unor prevederi. Poziţia Universitaţii „Babeş-Bolyiai” din Cluj-Napoca a urmat cu propria sa poziţie şi, incet-incet, sper ca frontul universitar romanesc sa fie tot mai conştient ca, pentru a te dezvolta, nu laşi ca avantaje ocazionale (care ii privesc şi pe rectori) sa corupa misiunea academica, propria autonomie şi libera afirmare a misiunii in societate.

Interviu realizat de Daniela RAŢIU
(Daniela RAŢIU este freelancer, publicist la Vocile Dreptei Evenimentul Zilei, scriitor)

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.