MEDIC: Capacitate de munca PASTRATA, NU SE INCADREAZA in grad de invaliditate! FARA PENSIE DE BOALA, deci...

Scris de Coriolan Onescu | Publicat in 24.03.2018 11:50 | Publicat in NATIONAL | Tipareste pagina

Declaraţia Zilei

Grigorescu Dan:

”Preţul lacrimilor şterse cu greu

Aşa nu se mai poate! Am lasat sa treaca suficient timp pentru ca aceia care ar fi putut face ceva la modul omeniei profesionale s-o faca. N-au facut-o! Pentru asta, voi aia, medici ca şi mine, aveţi lipsa mea definitiva de stima!
Şi acum, povestea!
In urma cu vreo doi ani, o femeie devenea victima unui accident de munca, prin prinderea mainii drepte, dominante (a tuturor celor 5 degete şi a palmei) la un calandru fierbinte dintr-o calcatorie industriala. Rezultatul final, obţinut dupa mai mult de 10 intervenţii chirurgicale succesive, este cel din imagini. Atat s-a putut. Eforturile au fost mari, deoarece pacienta a vrut sa aiba cat mai mult din mana originala. Numai ca o are, cum spunem, noi, plasticienii, mai mult „la inventar”, pentru ca nu este funcţionala aproape deloc (vezi imaginile 3 şi 4). E insa deosebit de importanta pentru pacienta din punct de vedere psihologic, atat timp cat nu se uita lumea la ea ca la circ, aşa cum ar fi daca i-ar lipsi de tot. Sau aproape deloc.
Evident ca a venit şi momentul evaluarii de catre specialiştii in domeniu LA NIVEL NAŢIONAL a capacitaţii de munca şi, evident, şi a incadrarii intr-una din variantele de pensie de boala cuprinse in lege.
Verdictul?
Deficienţa funcţionala MINIMA, capacitate de munca PASTRATA, NU SE INCADREAZA in grad de invaliditate!
FARA PENSIE DE BOALA, deci...
„V-au ramas falange la degete!”- i-au spus, doct, unii din comisie, fara sa-i examineze funcţiile actuale ale restului de mana, mai intai strivita şi arsa, iar mai apoi reconstruita in multe ore de intervenţii chirurgicale. „Nu aveţi decat 40% deficit, aşa ca, ASTA E!”- au concluzionat, in dispreţ faţa de situaţia DEFINITIVA a pacientei, unii aia...
Oameni buni! Toata lumea medicala ştie ca o structura fara funcţie nu are, practic, nicio valoare in afara de, uneori, cea psihologica (hai sa va dau, in trecere, exemplul reconstrucţiei de san dupa indepartarea celui original in cancerul mamar). Ce sa mai spunem despre mana, care la om este organul esenţial al muncii? Daca nu poate „prinde” nimic cu ea, chiar „intreaga” fiind, cu toate degetele şi falangele „originale” (ce aţi zice, de pilda, de o mana paralizata?), poate oare cineva de pe Pamantul asta munci?
Adica dam ajutor social unor persoane integre fizic 100% şi nu dam o amarata de pensie uneia care s-a nenorocit muncind legal?
Ruşine sa ne fie!
Zau ca, in asemenea circumstanţe, ma incearca rau de tot regretul ca nu i-am amputat Marinelei Farcaş inca de la inceput mana şi ne-am chinuit (şi noi, cei din echipa medicala şi pacienta, atata amar de timp)!
Macar avea de-o pensie, acolo...

PS: Am facut publice datele personale ale pacientei cu acordul ei. Şi aşa vrea sa va dea in judecata, mai, aia unii de la Institut! Sper sa aflaţi şi voi ce preţ au lacrimile pe care abia poţi sa ţi le ştergi cu o mana ca asta!”

 
 
 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.