Medicina preventiva, o minciuna fara acoperire in realitate

Scris de Timisoara Express | Publicat in 17.03.2015 13:17 | Publicat in NATIONAL | Tipareste pagina

de George Daniel Ripa

Un om de afaceri britanic imi spunea recent ca orice democraţie funcţionala şi orice stat liberal se bazeaza pe trei piloni: Justiţie-Siguranţa, Sanatate şi Educaţie. Romania a facut paşi importanţi, in ultimii ani, in lupta impotriva corupţiei. Instituţiile statului par a caştiga acest razboi. In ceea ce priveşte sistemul de Educaţie şi cel de Sanatate, imi pare ca pierdem acest razboi indiferent de guvernarile care se succed la Palatul Victoria.

Medicina preventiva e doar pe hartie

Recent am avut proasta inspiraţie sa citesc proiectul de modificare a HG 400/2004, hotarare care aproba pachetele de servicii şi Contractul-cadru care reglementeaza modul in care se acorda asistenţa medicala persoanelor asigurate in cadrul sistemului de asigurari sociale. Am fost curios sa vad daca declaraţiile ministrului Sanataţii au vreo legatura cu politicile susţinute de acesta in realitate. Din pacate, politicile propuse nu au nicio legatura cu declaraţiile iniţiale. In locul unor reforme reale, suntem trataţi cu aceleaşi minciuni pe care le tot auzim de peste doua decenii.

Proiectul pare benefic pentru romanii care beneficiaza de asigurare medicala. Conform proiectului, aceştia ar accesa mai multe servicii medicale la companii private care lucreaza cu Casele de Asigurari de Sanatate, cum ar fi servicii de stomatologie, noi analize medicale sau servicii de oncologie. La nivel teoretic, sistemul funcţioneaza aşa: Casa semneaza cu actori privaţi pentru servicii medicale oferite persoanelor asigurate la stat, urmand ca ulterior companiile private sa fie platite pentru serviciile pe care le-au facut, la un preţ stabilit şi negociat. In realitate, companiile au un buget limitat in care trebuie sa se incadreze. De exemplu, compania x poate face doar un numar finit de analize /rmn-uri / ş.a. in funcţie de banii care i-au fost alocaţi annual, respectiv lunar.

Aceasta este de fapt singura modalitate prin care persoanele asigurate pot beneficia de aparatura şi servicii medicale moderne, ce lipsesc sau sunt insuficiente in sistemul de stat.

La prima vedere, discutam de o masura buna. La o privire mai atenta insa, observam ca toate aceste servicii sunt inghesuite in bugetul anterior, adica acel buget care nu acoperea nici macar serviciile medicale pe care statul le-a oferit in anii trecuţi. In concluzie, deşi numarul serviciilor decontate de stat     la companii private va creşte, nu vor exista bani pentru ca acestea sa fie accesate, deoarece companiile private vor putea sa ingrijeasca doar un numar limitat de pacienţi.

Nu-mi dau seama daca discutam de o eroare generata de incompetenţa sau pur şi simplu de un calcul cinic, pur electoral, menit a-i pacali pe romani. In orice caz, cei care vor avea de suferit nu vor fi doar pacienţii, ci şi companiile private care asigura servicii de sanatate prin CAS, deoarece in continuare acestea işi vor primi, aşa cum se intampla tradiţional, doar o parte din banii cheltuiţi pentru analizele pe care le-au facut pacienţilor ce sunt trimişi la ei de spitalele de stat.

Daca ramanem pe actuala finanţare insuficienta, doar o parte dintre pacienţi vor putea accesa in mod real aceste servicii oferite de actori privaţi, şi care doar teoretic sunt platiţi din banii de la CAS. Prin urmare, majoritatea pacienţilor vor fi obligaţi sa plateasca la un spital de stat, sa plateasca la unul privat sau sa renunţe, de exemplu, la a-şi mai face un anumit set de analize.

Vedem astfel ca “medicina preventiva” e doar un slogan. Cum oare se poate vorbi real despre prevenţie cand Ministerul Sanataţii continua politicile de subfinanţare a serviciilor din ambulator?

Daca parasim totuşi universul din mintea birocraţilor de la Ministerul Sanataţii şi revenim in lumea reala, vom vedea ca mulţi dintre cei care nu işi vor putea face analizele vor fi diagnosticaţi mai tarziu cu boli al caror tratament va costa ulterior mult mai mult. Daca medicina preventiva chiar ar funcţiona, mii de vieţi ar fi salvate şi am cheltui mai puţin cu tratarea bolilor.

Cum sunt batjocoriţi de stat operatorii privaţi de servicii medicale

Datele arata ca managerii spitalelor aloca cea mai mare parte din banii primiţi catre fondul de salarii şi catre plata utilitaţilor. Astfel, subfinanţarea sistemului de Sanatate loveşte din plin furnizorii privaţi care au contracte cu spitalele de stat. Majoritatea spitalelor din Romania au contracte cu furnizori privaţi, care ofera servicii medicale precum analize de laborator, imagistica sau chiar aparatura de specialitate sau consumabile. Ca o paranteza, consider ca cel mai bun lucru pentru romani este sa liberalizam sistemul de Sanatate şi sa sprijinim implicarea companiilor private.

Intorcandu-ne la lumea reala din spitalele romaneşti, subfinanţate şi vai de ele, vom descoperi manageri de spitale care oricat de mult şi-ar dori sa faca performanţa şi sa fie corecţi, ajung in imposibilitatea de a plati furnizorii privaţi. Exista cazuri in care aceştia sunt neplatiţi de caţiva ani, deşi legea spune ca trebuie platiţi in maxim doua luni (60 de zile). Prin urmare, aceştia sunt obligaţi sa reduca furnizarea serviciilor sau echipamentelor medicale catre spitale şi implicit catre beneficiarii direcţi ai acestora, adica pacientul. In aceste cazuri nu discutam de o alegere: companiile private sunt obligate sa faca asta deoarece nu au cum sa plateasca zeci sau sute de angajaţi, consumabilele, aparatura medicala ş.a. Nicio companie nu poate aduce de acasa milioane de euro pentru a susţine un sistem de Sanatate bolnav care nu ii respecta in ciuda investiţiilor uriaşe realizate de antreprenori vizionari.  

Un medic de la un spital bucureştean de top imi explica recent ca in ultimii ani s-au inchis unele centre medicale sau laboratoare private, deoarece statul nu le-a achitat serviciile medicale oferite pacienţilor asiguraţi. Medicul in cauza era nemulţumit deoarece astfel s-a vazut in imposibilitatea de a-şi trata profesionist şi modern pacienţii, in condiţiile in care aparatura din spitalele de stat este invechita sau insuficienta. Personal aş merge şi mai departe, şi i-aş intreba pe guvernanţi ce facem cu miile de persoane ce işi pierd locul de munca din aceste companii private, şi care in loc sa plateasca taxe la stat, devin şomeri.  

In mod evident, problemele din sistem nu pot fi rezolvate in lipsa unei finanţari corecte, transparente şi care sa urmeze principiul “banul urmareşte pacientul”. In lipsa unui proiect de reforma veritabil, intins pe mai multe decenii şi asumat de intreaga clasa politica, absolut toate masurile luate in aceşti ani sunt pompieristice şi ineficiente. Tot ce fac guvernanţii este sa adanceasca şi mai mult criza. Intre timp insa, numarul pacienţilor trataţi incorect, ineficient şi de multe ori prea tarziu, creşte.

Aş reveni puţin la ideea domnului Banicioiu, care susţine ca este primul ministru al Sanataţii care investeşte in medicina preventiva. Cum suntem oameni serioşi şi nu plecam dupa declaraţii, haideţi sa vedem impreuna cum funcţioneaza de fapt sistemul: pacientul X care doreşte sa-şi faca o investigaţie pentru o anumita problema nu poate, pentru ca s-au terminat banii alocaţi catre singurul centru privat din zona care ii putea face acea investigaţie. Peste şase luni, o criza majora il obliga sa se prezinte la medic şi este diagnosticat cu o forma de cancer, cu diabet, cu hepatita, etc. Daca ar fi fost depistata in prima faza, boala ar fi putut fi invinsa mai uşor şi mai ieftin. Aşa, cresc costurile pentru tratarea pacientului, deoarece situaţia sa medicala avansata necesita tratament scump. In plus, exista şansa ca acel pacient sa moara. Evident, va pleca pe lumea cealalta, impacat cu gandul ca in sfarşit in Romania se face medicina preventiva. Sau nu?

Vocea antreprenorilor din Sanatate trebuie auzita

Da, ministrul are dreptate. Statele moderne investesc din ce in ce mai mult in medicina preventiva. Scad astfel costurile umane, materiale şi spirituale – pentru pacient, familie, prieteni.

Soluţia pentru realizarea medicinei preventive reale este sa acordam o atenţie sporita examenelor paraclinice. Asta inseamna sa investim mai mult in serviciile de laborator, in radiologie sau imagistica. Casa trebuie sa primeasca mai mulţi bani, pentru ca astfel sa poata transfera mai mulţi bani catre paraclinic.

In perioada urmatoare vor avea loc consultari pe noul contract – cadru, unde vor fi chemate la consultari asociaţii profesionale precum cele ale producatorilor de medicamente, medicilor de familie, pacienţilor, spitalelor private, precum şi colegiul medicilor şi colegiul biologilor. Ca de fiecare data, actorii privaţi vor inainte propuneri reale de reformare a sistemului, insa nimic nu arata ca acestea vor fi şi luate in calcul de birocraţi. Casa ne-a obişnuit cu decizii luate unilateral şi cu nerespectarea celorlalte opinii. In final, companiilor private li se va spune direct ca fie accepta condiţiile, fie nu se mai lucreaza cu ele. Acest tip de relaţie intre stat şi companiile private nu va aduce cu siguranţa nimic bun, ba chiar va adanci dezastrul din sistem.

Soluţii exista, sunt numeroase, şi poate vom mai vorbi despre ele. Astazi aş aminti doar doua. In primul rand, poate ca ar trebui o schimbare legislativa in fiscalitate, ce ar permite unor companii private din alte domnii sa acorde sprijin financiar / logistic / material unitaţilor spitaliceşti, urmand a beneficia ulterior de deduceri fiscale. Companiile private trebuie sa fie incurajate sa sprijine sistemul de Sanatate, ci nu impiedicate, aşa cum este acum. De exemplu, o companie care produce maturi nu poate sponsoriza financiar un spital. Conform actualei legislaţii insa, ii poate da maturi! Schimbarea trebuie sa priveasca nu doar posibilitatea de a sponsoriza cu acei 2% din impozitul pe profit, ci chiar cu un procent important din profit. Cunosc personal oameni de afaceri care ar dori sa sponsorizeze un spital, insa sunt blocaţi de lege.

In al doilea rand, am putea permite medicilor sa lucreze dupa program, inca 2-4 ore, iar pentru consultaţiile sau operaţiile realizate sa factureze ca la un spital privat. O parte din bani le-ar ramane lor, o alta parte s-ar duce catre spital. Toata lumea ar fi mulţumita.

Drumul catre un sistem medical performant este cu siguranţa lung şi este greu de crezut ca vom reuşi sa construim un sistem precum cel occidental peste noapte. Este nevoie de o viziune pe termen lung, dar şi de foarte mult curaj din partea politicienilor care se tem sa ia masuri reale de reforma. In orice caz, soluţii exista şi pentru asta nu trebuie decat sa ne uitam la modelele  de succes din ţari precum SUA, Marea Britanie sau Olanda. Dar, despre soluţii şi modele vom mai vorbi.  

George Daniel Ripa a lucrat ca jurnalist, iar in prezent este consultant politic si scrie pe platforma conservatoare In Linie Dreapta. Poate fi citit şi pe https://www.facebook.com/george.ripa

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.