PLAGIATUL s-a INVENTAT dupa ce mi-am luat eu TITLUL de DOCTOR. Bă!...

Scris de Coriolan Onescu | Publicat in 29.08.2016 18:27 | Publicat in NATIONAL | Tipareste pagina

Declaraţia Zilei

Gabriel Oprea:

”Am aflat din presa ca a fost respinsa contestaţia pe care am depus-o la CNADTCU in legatura cu lucrarea de doctorat. Aşa cum am mai spus, voi merge mai departe şi ma voi adresa instanţei pentru a face lumina in acest caz. Nu ma agaţ de niciun titlu academic, aşa cum nu m-am agaţat de nicio funcţie in toata cariera mea. Pur şi simplu, vreau ca legea sa fie respectata nu doar de cetaţeni, ci şi de instituţii.
In contestaţia depusa la CNADTCU am vorbit despre mai multe lucruri care nu sunt in regula şi care ma fac sa cred ca decizia luata de acest organism nu este una corecta. Voi merge mai departe şi voi cere Justiţiei sa analizeze toate aceste aspecte. Iata despre ce este vorba:
1. In cazul meu, legea a fost aplicata retroactiv, ceea ce este neconstituţional. Situaţia mea a fost evaluata nu dupa legea din 2000, cand am susţinut teza, ci dupa o lege intrata in vigoare la mai bine de 10 ani de la finalizarea studiilor doctorale. Lucrurile s-au schimbat mult de atunci. De exemplu, posibilitatea retragerii titlului de doctor a fost introdusa in lege abia in 2011, ea nefiind prevazuta in legislaţia anului 2000. Mai mult, noţiunea de „plagiat” a fost definita in legislaţie abia in 2004, adica la 4 ani de cand mi-am susţinut teza. Chiar şi aşa, termenul ”plagiat” se refera la redarea unor texte, expresii, idei etc. fara a face trimitere la sursele originale. Or, in cazul meu, trimiterea la sursele originale exista şi este imposibil de contestat, aspect reţinut şi in Hotararea nr. 2165/08.07.2015 emisa de Autoritatea Naţionala pentru Cercetare Ştiinţifica şi Inovare din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetarii Ştiinţifice.
2. Pe subiectul doctoratului, am astazi doua hotarari emise de instituţiile statului roman, hotarari care sunt amandoua valabile, dar care se bat cap in cap. Astfel, exista Hotararea nr.2.165/08.07.2015 emisa de Autoritatea Naţionala pentru Cercetare Ştiinţifica şi Inovare din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetarii Ştiinţifice, document care atesta faptul ca “suspiciunea de plagiat nu se confirma“ in cazul meu. Aceasta hotarare este in continuare in vigoare, nefiind desfiinţata, revocata sau anulata. In acelaşi timp insa, prin decizia Consiliului general al C.N.A.T.D.C.U. din data de 01.08.2016, s-a aprobat retragerea titlului ştiinţific de doctor in drept, sub pretextul unui presupus plagiat. Mai mult, titlul de doctor nu mi l-am acordat singur. Mi-a fost acordat acum mai bine de 15 ani prin ordin al Ministrului Educaţiei, la propunerea CNATDCU. Astazi, acelaşi CNATDCU are alta parere, deşi teza de doctorat a ramas aceeaşi. Aici cred ca este o problema a instituţiilor şi in niciun caz a mea, in calitate de cetaţean.
3. Nu mi-a fost respectat dreptul la aparare şi nu au fost respectate rigorile procedurale impuse de lege. Concret, nu am fost invitat sa-mi spun punctul de vedere in faţa celor care au evaluat lucrarea, deşi acest lucru este un drept firesc şi o obligaţie stabilita prin lege pentru CNATDCU. Mai mult, nu exista o sesizare scrisa, aşa cum prevede legea, in baza careia sa fie demarata intreaga procedura in cazul lucrarii mele de doctorat. In Punctul de vedere al Comisiei de etica a Universitaţii din Bucureşti se precizeaza ca analiza suspiciunii de plagiat a fost efectuata “in urma solicitarii formulate de ministrul Educaţiei “. Insa aceasta solicitare nu poate anula cerinţa expresa a legii privind sesizarea scrisa. In plus, ar fi cu totul anormal ca o procedura ce se poate incheia cu retragerea unui titlu ştiinţific prin semnatura Ministrului sa poata fi demarata ”la solicitarea” aceluiaşi ministru.
4. Teza de doctorat a fost ”evaluata” de oameni care fie nu au legatura cu domeniul juridic, fie nu sunt in masura sa se exprime pe astfel de probleme. De exemplu, “Raportul de Sinteza“ al Comisiei de experţi este construit, dupa cum se precizeaza chiar in cuprinsul sau, pe structura raportului individual intocmit de un membru cu grad de lector universitar. Deci nu un profesor universitar a analizat lucrarea, ci un lector. (Oricum, dintre cei trei membri, doi sunt lectori, grad inferior atat celui de conferenţiar, cat şi celui de profesor universitar). In plus, Comisia de etica a Universitaţii Bucureşti care, printre altele, a constatat o presupusa ”slaba calitate a actului de coordonare ştiinţifica”, nu are in componenţa sa nici macar un membru specializat in ştiinţe juridice. Ca sa nu mai spun ca unul dintre membrii acestei Comisii de etica nici macar nu a terminat facultatea, fiind inca student la Geografie.
5. Modul in care a fost evaluata teza mea de doctorat abunda in imprecizii procedurale şi de fond. Am remarcat o totala lipsa de rigoare nu doar academica, ci şi administrativa, fapt de neacceptat pentru organisme chemate sa se pronunţe asupra unor astfel de probleme. De exemplu, sunt acuzat ca aş fi plagiat o lucrare publicata abia in 2003, adica mult dupa ce mi-am susţinut teza de doctorat. Mai mult, in cazul meu sunt calcate in picioare numeroase exigenţe procedurale privind transparenţa (necomunicarea deciziilor conform legii, nepublicarea pe site a materialelor aferente procedurii, aşa cum cere legea, inexistenţa numerelor de inregistrare pentru anumite documente, ceaţa totala in privinţa modului in care au fost respectate prevederile legale referitoare la convocarea şedinţelor, alegerea şi numirea membrilor, stabilirea şi urmarirea termenelor de soluţionare etc.).
6. Nu in ultimul rand, vreau sa spun ca un doctorat inseamna mult mai mult decat susţinerea tezei. Inseamna caţiva ani de studiu, de examene, de referate de cercetare şi abia apoi se trece la elaborarea tezei de doctorat care, la randul ei, este supusa unei proceduri de avizare şi evaluare. Au luat in calcul evaluatorii toate aceste componente ale drumului catre titlul de doctor? Cu siguranţa nu.
7. Este evident ca de aproape un an sunt ţinta unui veritabil linşaj mediatic. Nu este normal, dar este unul din riscurile pe care ţi le asumi cand intri in politica. Ceea ce nu pot accepta insa este ca instituţiile sa lucreze dupa alte criterii decat cele legale. Nici articolele de ziar, nici simpatiile sau antipatiile unora, nici mizele politice nu justifica abdicarea de la lege.
Daca am facut ceva ilegal, sa fiu sancţionat. Dar sa se dovedeasca mai intai ce articole am incalcat şi din ce legi. Iar daca nu am incalcat nicio lege, atunci de ce sa fiu sancţionat?”...

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.