Ponta isi va da in urmatoarele luni masura talentului de supravietuitor

Scris de Daniela Ratiu | Publicat in 09.03.2015 15:50 | Publicat in NATIONAL | Tipareste pagina

Interviu cu Barbu MATEESCU, sociolog

Pentru sociologi, crizele sociale, şi de orice fel, sunt materie de studiu. Acumularea de tensiune sociala care a explodat in 16 noiembrie parea ca nu doar va da de gandit clasei politice, ci va şi determina schimbari. Nu a fost aşa. Politicienii au revenit la vechile metehne. Ceea ce insa produce adevarate cutremure in zona politica este asaltul DNA asupra reţelelor transpartinice de corupţie. Arestarile spectaculoase din ultimul timp au generat rupturi in discursul public al politicienilor.  Cum citeşti aceasta criza politica?
Barbu Mateescu: Trasatura principala a acestei crize, din punctul meu de vedere, este ca e vorba de o criza ... a politicienilor, a anumitor politicieni, şi nu una politica. Nu exista disfuncţionalitaţi in majoritatea guvernamentala care sa se datoreze acestei crize, nu au disparut partide din cauza corupţiei, nu am ramas fara opoziţie dar exista in schimb cariere individuale care s-au facut harcea parcea, cu tot cu reţelele de finanţare şi promovare aferente. Cu mai multa sau mai puţina dificultate partidele insa merg inainte. Mai exista şi un aspect care are de-a face cu funcţionarea unei serii de instituţii ale statului, dar acest lucru ţine de administraţie şi nu de opţiuni de vot sau structuri politice.
Atunci cand vorbim despre politicieni nu putem neglija şi categoria susţinatorilor lor. Susţinatorii/simpatizanţii/activiştii migreaza cu politicianul favorit, fiind captivi de buna voie, dezvoltand un adevarat Sindrom Stockholm. Personalizarea politicii romaneşti este foarte puternica şi asta se vede in ”orbirea” susţinatorilor care, in ciuda evidenţelor sau cel puţin fara a-şi pune intrebari, fara a avea dubii, sunt ”trup şi suflet” pentru acesta chiar daca idolul lor se dovedeşte a avea cel puţin legaturi nepermise cu un sistem corupt. Cum explici aceasta ”orbire”?
Barbu Mateescu: Pentru un grup restrans s-au incheiat cariere, contracte, CV-uri imaginate sau potenţiale. Pentru majoritatea insa fidelitatea e de inţeles. Puţini susţin valori, mulţi susţin şi au susţinut dintotdeauna oameni, implicit privesc scena politica precum un meci de fotbal, scaunul in tribuna fiind acum in faţa televizorului sau monitorului. Vad politica drept un element care adauga piper, emoţie, dinamism vieţii. Iar echipa iubita sau jucatorul favorit nu pot fi abandonaţi doar pe baza unei serii de rezultate nefericite. In plus, e mult mai uşor sa dai vina pe arbitri sau pe jocuri murdare decat sa recunoşti ca apararea e praf, atacul e varza, iar antrenorul n-are habar de meserie.
Pericolul pe care il putem sesiza este cel al relativizarii a tot. Catuşe, arest, inchisoarea, infracţiunea, jaful, corupţia. Sociologic vorbind, cum va afecta acest discurs in mentalul colectiv? Care sunt pericolele pe termen scurt şi lung?
Barbu Mateescu: Prea mult timp politicienii au tratat politica drept eu/noi (undeva sus) şi voi (undeva jos). Au trecut mulţi ani de cand li s-a spus practic tuturor ca partidele sunt organizaţii inchise, ca in politica romaneasca lipsesc podurile spre societate. Acum ei platesc lipsa unei legaturi temeinice cu toţi membrii societaţii care nu le sunt fani. Cu o excepţie toţi politicienii de prim rang sunt prizonerii aceluiaşi raport: pentru fiecare om care are incredere in tine, trei nu au. La alţii e şi mai rau, raportul e de 1-la-10 sau 1-la-15. In contextul asta politicienii nu se prea bucura de simpatie, iar discursul anti-DNA ii scufunda şi mai rau in mlaştina.
In ”Adepţii fanatici” a lui Eric Hoffer (editura Polirom, 2013), o care aparuta in anii 50, autorul noteaza despre ura ca fiind ”cel mai accesibil şi mai cuprinzator dintre toţi agenţii unificatori. Il trage şi-l duce valvartej pe individ departe de sinele sau, il face sa uite de averea şi de viitorul sau, il elibereaza de gelozii şi de motivaţii personale. El devine o particula anonima frematand de nerabdare sa se contopeasca şi sa fuzioneze cu cei aidoma lui intr-o singura masa inflacarata. Heine sugereaza ca ceea ce iubirea creştina nu poate face este infaptuit de ura comuna”.  Discursul urii este perpetuat in spaţiul public de ani de zile, pare a fi singura combustie, ”agent unificator”. Faptul ca prinde e semn de societate in deriva. Şi cu toate acestea, votul din 16 noiembrie a fost şi un vot impotriva discursului urii. Va continua sa fie la fel de important,de folosit in strategiile politice?
Barbu Mateescu: Suntem o societate fragmentata şi de aceea, pe multe subiecte, numarul celor care sunt impotriva (din motive foarte diferite!) va fi mai mare decat al celor care sunt pentru. Avand in vedere şi schimbarile aduse codului electoral cred ca ura va continua sa fie folosita in politica, e un mijloc mai facil pentru obţinerea de voturi decat asocierea cu valori care sa fie şi puse in practica.
Falimentul moral al clasei politice, devoalarea corupţiei de la cel mai inalt nivel, deriva societaţii romaneşti, subfinanţarea Sanataţii, Educaţiei, partide cu numele dar fara doctrina, lipsa de implicare in zona politica a elitelor, media ca instrumente de manipulare, dezinformare şi idiotizare – toate acestea sunt radiografia unui eşec naţional sau sunt reaşezari, mişcari ale placilor tectonice intr-o societate care se reaşeaza?
Barbu Mateescu:  Daca am separa sau ignora politica de restul evoluţiilor din societate am vedea ca exista eşecuri punctuale pe o serie de domenii, dar şi foarte multe reuşite sau evoluţii imbucuratoare. Din politica dispar rebuturile, farsorii, ipocriţii şi hoţii, iar reţetele lor de salvare prin mass-media eşueaza spectaculos. Nici aici nu prea sunt veşti proaste... O criza reala exista la nivel de strategii şi construcţie pe termen lung, dar cu chiu cu vai, treptat-treptat, societatea reuşeşte sa suprascrie influenţa statului sau sa o inlocuiasca.
Schimbarea radicala a discursului prezidenţial a provocat şi provoaca tensiune atat in randul jurnaliştilor/comentatorilor/analiştilor cat şi cetaţenilor preocupaţi de politica. ”Muţenia” acestuia, lipsa de comunicare din partea Cancelariei prezidenţiale, demisia consilierului prezidenţial George Scutaru, discuţiile despre o eventuala caderea a guvernului in care s-ar implica şi preşedintele prin PNL, toate aceste alimenteaza scenarii din cele mai sumbre in care actualul preşedinte este fie manipulator fie manipulat. Cum ”citeşti” acţiunile/inacţiunile actualului preşedinte? Cum il ”citeşte” electoratul, potrivit sondajelor?
Barbu Mateescu: Klaus Iohannis se bucura de “luna de miere” tradiţionala pentru un preşedinte nou-ales. Pentru marea majoritate a cetaţenilor, care nu urmaresc politica cu foarte mare atenţie, ultimii zece ani şi in special ultimii cinci au fost interesanţi, dinamici, dar şi, cand se trage linia, obositori. Pentru romanii pasionaţi de politica şocul adaptarii la stilul lui Iohannis este considerabil. In mass-media in special criza are dimensiuni mai mari, dispare epoca breaking news-urilor, alegerile se raresc, deci pentru jurnalismul politic intervine o schimbare majora de paradigma. Ceea ce nu e uşor de realizat, de elaborat, mai ales pe termen scurt.
Scandalul declanşat in spaţiul public odata cu declaraţiile Elenei Udrea privind implicarea Serviciilor in zona politica, arestarea ei preventiva, acuzarea procurorilor DNA, toate acestea au reactivat in spaţiul public teoria conspiraţiei:  toţi conspira impotriva tuturor. Probabil ca nu vom ştii niciodata adevarul in legatura cu ”afacerile” scandaloase in care sunt tarate personaje importante precum Elena Udrea, Alina Bica, Videanu şi alţii, lista e lunga. Cu toate acestea, ce se intampla in ultimul timp este fara precedent in societatea romaneasca post-decembrista. Asistam la o deratizare?
Barbu Mateescu: Termenul e dur dar probabil corect. Şi era mare nevoie de aşa ceva.
Unul dintre puţinii politicieni care chiar şi-au pus amprenta asupra societaţii romaneşti postdecembriste este fara indoiala fostul preşedinte Traian Basescu. Revenirea sa in politica este, in acest moment, ingreunata de scandalul politic in care este Elena Udrea, fapt care a accentuat şi mai are tendinţa/tentaţia politicienilor/partidelor de pe dreapta de a menţine izolarea lui Basescu. Va reuşi fostul preşedinte sa sparga embargoul politic şi sa se impuna cel puţin pe partea dreapta?
Barbu Mateescu: Problema se pune in termenii supravieţuirii şi relevanţei. Pentru o construcţie vizibila in anii urmatori, Traian Basescu ar avea nevoie de o serie foarte lunga de realizari, nu neaparat de tipul celor care se realizeaza in faţa camerelor de luat vederi. Pe baza acestor aspecte el ar putea avea la indemana o construcţie cu care sa poata negocia post-2016 participarea la o coaliţie de guvernare.
Premierul pare ca se afla pe tobogan. Pierderea alegerilor prezidenţiale, viaţa grea in partid, ultimele scandaluri in care sunt implicaţi membrii ai familiei sale şi prietenul sau Ghiţa in dosare de corupţie in care ar fi vorba de deturnare de milioane de euro din fonduri europene, toate acestea ne arata un personaj politic incolţit din toate parţile. Arata ca un tablou clasic de ”decadere” a unui personaj politic. Ce se va alege de ”Tony Blair de Romania”?
Barbu Mateescu: Nu ii invidiez situaţia. Scandalul care il implica pe Sebastian Ghiţa elimina aproape in totalitate posibilitatea de a incepe de la zero cu o noua forţa politica dupa o mazilire din PSD. Scandalurile de corupţie pot incheia cariera sa politica foarte abrupt. In lunile urmatoare se va masura talentul sau de supravieţuitor.
Ce se intampla cu partidele romaneşti?
Barbu Mateescu: Se adapteaza sau mor. Cine se adapteaza mai puţin pierde procente mai multe. Iar adaptarea costa timp, bani şi mai ales resurse mentale - Romania e intr-o rapida schimbare. Pentru partide e cel mai dificil moment din ultimii 25 de ani.

Interviu realizat de Daniela Raţiu
(Daniela Raţiu este jurnalist freelancer, publicist Evenimentul Zilei, scriitor)

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.