PSD SCUIPA pe ROMANIA!... MESAJ de IUBIRE al infractorului ADRIAN SEVERIN. Este MARTIR ca si cei trimisi in GULAGUL SOVIETIC!...

Scris de Coriolan Onescu | Publicat in 03.03.2018 12:53 | Publicat in NATIONAL | Tipareste pagina

Monologul Zilei

Adrian Severin:

”Mulţumiri, precizari, informaţii

1. Este de datoria mea sa mulţumesc tuturor celor care in ultimele 16 luni au ţinut sa imi fie alaturi. Celor care m-au vizitat (am remarcat lacrima discreta din ochii unora), celor care mi-au scris, celor care mi-au trimis mesaje. “Inchis am fost şi m-aţi cercetat...” (Evanghelia dupa Matei)

2. Le mulţumesc şi celor care mi-au fost alaturi numai in gand deşi ar fi putut fi şi in fapta. Dumnezeu le cunoaşte motivele şi le binecuvanteaza.

3. Mulţumesc cu recunoştinţa şi afecţiune celor cu care am convieţuit timp de 16 luni, fie ei deţinuţi, de orice fel şi din orice motive, fie ei personal salariat de toate gradele şi din toate categoriile. Nu am nimic a le reproşa. Ii imbraţişez pe toţi cu infinita dragoste şi sper sa le pot aduce in vreun fel in viitor puţin curaj, puţina alinare şi puţina bucurie.

4. Ar fi o impietate sa las pe cineva a crede ca pun semnul egalitaţii intre penitenciarele romaneşti de astazi şi cele ale anilor 1940-1960, ori cele ale Gulagului sovietic. Aceia care au facut experienţa celor din urma au fost martiri. Noi am fost nişte rasfaţaţi ai sorţii. Comparaţia cu Gulagul se refera numai la faptul ca penitenciarele intr-o ţara sunt asemenea insulelor izolate de apele inconjuratoare, dar care impreuna formeaza un arhipelag coerent prin unitatea de concepţie care le leaga.

5. Am intalnit acolo un personal salariat de o frumuseţe şi fineţe uneori copleşitoare, sub toate aspectele. Nu il voi uita niciodata. Desigur printre ei vor fi existand şi uscaturi. (Eu unul nu le-am intalnit.) Reproşurile nedrepte de care ii acopera unii sunt, pe de o parte, o forma perfect de inţeles a descarcarii de frustrarile şi durerile inevitabile incercate de cei care reproşeaza, iar pe de alta parte, consecinţa faptului ca acei oameni buni sunt ei inşişi condamnaţi sa munceasca intr-un sistem carceral marcat inca de concepţia sovietica şi otravit de neincrederea generalizata şi teroarea indusa din mediul extracarceral. (Un şofer a fost cercetat de DNA pentru favorizarea infractorului ca urmare a faptului ca a ajutat un deţinut care se deplasa in scaunul cu rotile sa urce cateva trepte la intrarea in sediul acesteia, unde fusese chemat la interogatoriu.)

6. Daca personalul este astfel, sistemul este dezumanizant (pentru toata lumea); concepţia generala este de-a dreptul criminala. Sistemul nu permite (şi poate nici nu a intenţionat vreodata sa permita) recuperarea şi reintegrarea sociala a condamnaţilor, ci strivirea conştiinţei, distrugerea personalitaţii lor. Ceea ce se obţine astfel este, insa, numai instrainarea lor, dezintegrarea familiilor (experienţa intalnirilor conjugale “intime” in inchisoare, rare şi cinic socotite a fi un privilegiu, este traumatizanta) şi, mai ales in cazul minorilor (bididii) şi al tinerilor, transformarea lor in infractori permanenţi, asocializarea lor. Pentru aceasta nu este vinovat personalul salariat (el incearca sa faca tot ce poate spre a evita dezastrul), ci concepţia arhaic-autoritarista de care este responsabil Ministerul Justiţiei şi legislativul. (Despre aceasta şi ceea ce trebuie facut vom vorbi alta data in detaliu.)

7. Romania nu are pedepse cu inchisoarea de 7 ori mai mari decat in Europa civilizata pentru ca are infractori de 7 ori mai rai, ci are, daca are, infractori mai rezistenţi la reintegrare sociala pentru ca are pedepse mai aberante. O societate care refuza sistemic şi “rezista” aberant la reintegrarea celor care, ispaşindu-şi pedeapsa, şi-au redobandit prezumţia de nevinovaţie, nu poate primi in schimb decat refuzul refuzaţilor de a respecta legile ei. Exclusul exclude.

8. Ma bucur şi sunt recunoscator sorţii ca nu am beneficiat de vreo graţiere. Am spus-o de la inceput: nu poţi fi iertat pentru ce nu ai facut. Pe de alta parte, eu nu am cerut eliberarea mea la termenul legal. Eliberarea a fost propusa de comisia de specialitate a penitenciarului, condusa de un magistrat, şi apoi validata de doua instanţe judecatoreşti, de fiecare data cu opoziţia DNA. Tuturor acestor instanţe le-am declarat ca las soluţia la aprecierea lor şi ca nu aştept de la ele decat aplicarea corecta a legii exclusiv pe baza faptelor alegate şi probate. Nu am solicitat şi nu am primit, de asemenea, beneficiul activitaţilor prestate. Toate acestea imi confera poziţia de pe care sa spun ca celor ramaşi in urma trebuie sa li se acorde o larga graţiere sau cel puţin o generoasa reducere de pedeapsa. Aceasta nu ca un privilegiu al lor, ci ca un gest necesar pentru revenirea noastra la standardele lumii civilizate şi pentru reconcilierea romanilor cu ei inşişi intr-o comunitate reunificata de cuget şi simţire.

9. Ajunşi la reconciliere şi regasire de sine, nu pot sa nu remarc valul de ura provocat de textele publicate de mine in ultimele zile. Texte care s-au dorit luminate de iubire şi indemn la solidaritate pe deasupra ideologiei sau politicii partizane. Reacţia viscerala şi injositoare (pentru autori iar nu pentru mine) a unora nu este decat expresia decaderii la care a ajuns societatea noastra - desfigurata de neomenie, dezbinata de frustrari, lipsita de o guvernare funcţionala (practic ramasa fara stat), tradata de liderii politici şi cu o identitate muribunda. Mulţi prieteni s-au speriat crezand ca asemenea reacţii m-ar putea dezechilibra. Nu este cazul. Sunt mai pregatit ca niciodata spre a le face faţa. Cel mai bun raspuns la reacţiile respective este ignorarea. Dispreţul ostentativ al celor care confunda argumentul cu insulta şi revolta cu grobianismul, trebuie primit cu zambet şi mandrie; laudele acestora ar trebui sa ne sperie. Mana dialogului ramane intinsa. Mi-e teama insa ca timpul dialogului trece şi se apropie ora confruntarii. Daca va fi aşa, repet ceea ce am mai spus şi altadata: nimeni sa nu conteze pe laşitatea sau pe slabiciunea mea. Vom merge la lupta indiferent de raportul iniţial de forţe, cu convingerea ca acela care a scos sabia primul, de sabie va pieri.

10. Cele de mai sus nu vor sa sugereze intenţia mea de a reveni la politica de partid, in cautare de funcţii publice. Ultimele 16 luni, in care nici un partid politic nu a dat vreun semn de simpatie faţa de mine şi nu a facut nici un gest de solidaritate cu mine, demonstreaza, fara suparare şi fara regrete, ca aparţinem unor lumi diferite. Aceasta delimitare publica era necesara şi este binevenita, punand in acord aparenţa cu realitatea. A te retrage din politica partizana nu inseamna a parasi agora, cetatea, spaţiul public. Nu pot sta deoparte atunci cand mişeii imi distrug ţara şi imi calca in picioare valorile. Ar fi ultimul pacat, pe care in nici un caz nu il voi adauga celor multe deja acumulate, de care sunt conştient şi pe care mi le asum.”

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.