Raportul MCV pentru Romania

Scris de Coriolan Onescu | Publicat in 24.01.2014 13:30 | Publicat in NATIONAL | Tipareste pagina

Comisia a publicat raportul privind progresele inregistrate de Romania in cadrul mecanismului de cooperare şi de verificare

Raportul prezinta analiza Comisiei privind masurile intreprinse de Romania in ultimele doisprezece luni şi indica domeniile unde sunt necesare masuri suplimentare.
Preşedintele Barroso a declarat: „Acest raport arata ca Romania a intreprins paşi importanţi. Multe persoane din cadrul instituţiilor-cheie din domeniul judiciar şi in materie de integritate au demonstrat un angajament real faţa de reforma. Raportul arata insa şi ca progresele nu au fost uşor de obţinut şi ca cele realizate intr-un domeniu pot fi anulate de regrese in alt domeniu. Sper ca acest raport va indica in mod clar ce ramane de facut pentru a continua şi consolida reforma şi pentru a asigura o tendinţa pozitiva şi durabila.”

Prezentul raport evalueaza progresele recente realizate de Romania in doua domenii principale ale MCV: reforma sistemului judiciar şi lupta impotriva corupţiei. Aceasta evaluare arata ca, de la ultimul raport in cadrul MCV, Romania a facut progrese in numeroase domenii. Bilanţul instituţiilor-cheie din domeniul judiciar şi in materie de integritate a ramas pozitiv, in ciuda unor circumstanţe uneori dificile. A continuat adoptarea unor modificari legislative necesare şi indelung aşteptate, iar spiritul de cooperare dintre instituţiile judiciare şi Ministerul Justiţiei contribuie la soluţionarea problemelor de ordin managerial. In acest sens, situaţia a beneficiat de atmosfera mai calma din punct de vedere politic din ultimii ani.

Cu toate acestea, persista preocuparile legate de independenţa sistemului judiciar şi sunt multe exemple de rezistenţa la masurile in materie de integritate şi anticorupţie. Modificarea expeditiva şi netransparenta a Codului penal in decembrie 2013 a starnit o preocupare generala, fiind privita ca o atingere adusa sistemului de combatere a corupţiei şi de promovare a integritaţii, chiar daca Curtea Constituţionala a demonstrat funcţionarea sistemului de control şi echilibru, declarand aceasta modificare neconstituţionala. In ceea ce priveşte capitolul important al numirilor in posturi-cheie, avem o imagine de ansamblu mixta, anumite proceduri derulandu-se in mod deschis, transparent şi pe baza meritelor, in timp ce altele pot face obiectul unor critici din motive legate de interferenţe politice. In ansamblu, imaginea are consecinţe asupra masurii in care procesul de reforma din Romania poate fi considerat durabil, iar evoluţiile pozitive - ireversibile.

Comisia considera ca procesul de monitorizare din cadrul MCV, oportunitaţile oferite de fondurile UE şi angajamentul constructiv al Comisiei şi al unui numar mare de state membre continua sa fie un sprijin valoros pentru reforma din Romania. Comisia invita Romania sa continue şi sa consolideze progresele realizate in ceea ce priveşte recomandarile sale in materie de reforma a sistemului judiciar, de integritate şi de lupta impotriva corupţiei. Urmatorul raport va fi publicat peste aproximativ un an.

Context

La 1 ianuarie 2007, Comisia a instituit un mecanism de cooperare şi verificare pentru a evalua angajamentele asumate de Romania in domeniul reformei sistemului judiciar şi al combaterii corupţiei. Comisiei i s-a solicitat sa prezinte in mod regulat un raport privind progresele inregistrate in aceste domenii. Comisia a publicat primul raport la data de 27 iunie 2007. Rapoartele Comisiei sunt completate de un document de lucru al serviciilor Comisiei, in care se prezinta o analiza detaliata a progreselor inregistrate cu privire la fiecare dintre obiectivele de referinţa stabilite in cadrul MCV.
In ianuarie 2013, Comisia Europeana a prezentat un raport de evaluare a progreselor realizate de Romania in ceea ce priveşte indeplinirea obiectivelor din cadrul mecanismului de cooperare şi verificare (MCV), precum şi a intrebarilor specifice legate de statul de drept şi de independenţa sistemului judiciar in Romania care au aparut ca urmare a evenimentelor din vara anului 2012 in Romania. Acest raport s-a bazat pe raportul din iulie 2012, care a subliniat o serie de masuri juridice şi instituţionale importante luate de la aderarea Romaniei la UE.
Analiza Comisiei se intemeiaza pe o evaluare a progreselor realizate de autoritaţile romane, precum şi pe informaţiile prezentate de statele membre, de organizaţii internaţionale, de experţi independenţi, precum şi pe informaţii din diverse alte surse. Comisia a intreprins mai multe misiuni in Romania, rapoartele luand in considerare şi raspunsurile date de Romania la chestionare detaliate pregatite de Comisie.

Ultimul raport anual a fost publicat la 30 ianuarie 2013.

RAPORT AL COMISIEI CATRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIU privind progresele inregistrate de Romania in cadrul mecanismului de cooperare şi de verificare

1. INTRODUCERE

In iulie 2012, la cinci ani dupa crearea mecanismului de cooperare şi de verificare (MCV), Comisia Europeana a publicat un raport bazat pe o evaluare generala a progreselor inregistrate de Romania1. In raport se constata ca existau multe dintre elementele fundamentale necesare şi ca MCV a contribuit in mod semnificativ la reforma din Romania. Atenţia se deplasa spre punerea in aplicare a reformelor. Raportul, metodologia şi concluziile acestuia au fost aprobate in cadrul concluziilor adoptate de catre Consiliul de Miniştri2.
Raportul a fost marcat şi de evenimentele petrecute in iulie 2012 in Romania, ridicand intrebari specifice cu privire la statul de drept şi independenţa justiţiei din Romania. Aceste aspecte au fost abordate de Comisie in cadrul unui raport intermediar publicat in ianuarie 20133. In raportul respectiv s-a concluzionat ca Romania pusese in aplicare doar unele dintre recomandarile Comisiei care vizau aspectele menţionate. S-a constatat, de asemenea, necesitatea accelerarii progreselor in ceea ce priveşte recomandarile Comisiei referitoare la reforma sistemului judiciar, la integritate şi la lupta impotriva corupţiei.
In prezentul raport sunt evaluate progresele pe care Romania le-a inregistrat in cele doua domenii principale ale MCV – reforma sistemului judiciar şi lupta impotriva corupţiei – de la publicarea rapoartelor amintite. Pe baza rapoartelor MCV publicate pana in prezent se poate observa ca progresele nu au fost uşor de obţinut, iar cele obţinute intr-un domeniu pot fi ingradite sau negate de regrese in alt domeniu. In decembrie 2013, acţiunile Parlamentului au demonstrat ca principiile şi obiectivele centrale ale reformei continua sa fie puse la incercare – pentru reiterarea acestor principii a fost necesara intervenţia Curţii Constituţionale. Din aceasta cauza este deosebit de dificil sa se evalueze caracterul durabil al reformei şi sa se aprecieze dinamismul care exista la nivel intern pentru asigurarea unei tendinţe general pozitive.
Trebuie remarcat faptul ca imprejurarile dificile din 2012 nu au atenuat hotararea unui numar mare de instituţii şi de persoane din Romania de a continua consolidarea progreselor. Comisia considera ca procesul de monitorizare din cadrul MCV, oportunitaţile oferite de fondurile UE şi angajamentul constructiv manifestat de Comisie şi de numeroase state membre continua sa reprezinte un sprijin valoros pentru reforma din Romania. Urmatorul raport va fi intocmit in aproximativ un an.

2. STAREA PROCESULUI DE REFORMA DIN ROMANIA
2.1 Sistemul judiciar

Independenţa sistemului judiciar şi statul de drept au constituit o tema speciala a raportului din iulie 2012 şi a raportului ulterior din ianuarie 20134. De asemenea, aceasta tema s-a aflat in mod constant in centrul dezbaterilor din Romania, instituţiile judiciare punand un accent mai mare pe aceasta parte a activitaţii lor. Este posibil ca acest lucru sa fi influenţat nivelul de incredere in instituţiile judiciare din Romania5.

Independenţa sistemului judiciar şi statul de drept
Ordinea constituţionala

Deşi nu fac strict parte din sistemul judiciar, Constituţia şi Curtea Constituţionala se afla in centrul statului de drept. Acţiunea de contestare a autoritaţii Curţii Constituţionale din vara anului 2012 nu a fost repetata şi, in plus, i-a consolidat rolul de arbitru important. Curtea Constituţionala va continua sa joace un rol esenţial in apararea unor principii-cheie, cum ar fi separarea puterilor, precum şi in cadrul unor eventuale discuţii viitoare asupra modificarii Constituţiei.
Odata cu reluarea, probabil in cursul acestui an, a dezbaterilor constituţionale, este de asemenea important sa se ofere Consiliului Superior al Magistraturii posibilitatea de a face observaţii cu privire la toate domeniile care ţin de sistemul judiciar. Mai precis, va trebui sa se acorde atenţie excluderii acelor modificari care maresc posibilitatea politicienilor de a influenţa factorii de decizie din sistemul judiciar sau de a contesta independenţa şi autoritatea sistemului judiciar. Din acest motiv, angajamentul guvernului de a consulta Comisia de la Veneţia, in special, este un semn important al angajamentului Romaniei de a-şi baza toate modificarile constituţionale viitoare pe norme europene. Autoritaţile romane şi-au exprimat, de asemenea, intenţia clara de a ţine Comisia Europeana la curent.

Presiunea exercitata asupra independenţei sistemului judiciar

In vara şi in toamna anului 2012, Comisia a primit din partea instituţiilor judiciare un numar mare de mesaje in care erau redate critici directe lansate de politicieni şi atacuri mediatice motivate politic la adresa unor judecatori, procurori şi membri ai familiilor acestora, precum şi la adresa unor instanţe şi a unor parchete6. Se pare ca, din iulie 2012, atacurile de acest gen au scazut in numar şi in forţa, insa ele continua sa existe. Exista, de exemplu, cazuri de critica directa adresata unor instituţii judiciare şi unor magistraţi cu puţin timp inainte de pronunţarea unor hotarari judecatoreşti care vizau persoane politice importante.
Acest lucru contrasteaza cu practicile din numeroase alte state membre, unde masura in care politicienii emit comentarii asupra unor hotarari judecatoreşti este limitata de respectul pentru principiul separarii puterilor şi al independenţei justiţiei, asigurat fie prin norme, fie prin convenţii.
CSM şi-a indeplinit rolul de principal garant al independenţei justiţiei intr-un mod sistematic şi profesionist, ceea ce a ajutat ca acest aspect sa fie luat in considerare cu mai multa seriozitate de catre cetaţeni şi politicieni. Acest rol s-a dovedit a fi o parte tot mai importanta a sarcinilor CSM, iar el ar putea fi consolidat prin intermediul unei proceduri clare şi transparente privitoare la modul de reacţie al CSM in astfel de cazuri. CSM ar putea, de asemenea, sa exploreze alte modalitaţi de a manifesta susţinere instituţionala pentru aplicarea in practica a independenţei sistemului judiciar prin sprijinirea diferiţilor magistraţi in astfel de situaţii 7.
Ministrul Justiţiei a condus, de asemenea, o iniţiativa utila de stabilire a unui dialog intre media şi magistraţi. Relaţiile dintre aceştia ar putea fi imbunataţite printr-o mai buna inţelegere reciproca, precum şi printr-o abordare profesionista a instituţiilor judiciare faţa de mijloacele de comunicare in masa. Cu toate acestea, va fi dificil sa se inregistreze progrese daca magistraţii şi hotararile judecatoreşti vor continua sa fie ţinta unor critici lansate de persoane publice.

Respectarea hotararilor judecatoreşti

Cele de mai sus se leaga de un aspect important al separarii puterilor şi al statului de drept, respectarea hotararilor judecatoreşti, şi se manifesta pe mai multe planuri. Nerespectarea unor hotarari judecatoreşti sau cazurile in care hotararile judecatoreşti sunt contestate in mod nejustificat de catre administraţia publica constituie o atingere adusa naturii obligatorii a hotararilor judecatoreşti.
Acest lucru este o problema atunci cand sunt vizate cele mai inalte organisme ale statului. Din iulie 2012, magistraţii au fost nevoiţi de mai multe ori sa se adreseze Curţii Constituţionale ca urmare a lipsei de voinţa a Parlamentului de a proceda la incetarea anumitor mandate pe baza unor hotarari judecatoreşti definitive in care se stabilea incompatibilitatea unui parlamentar. Cea mai recenta hotarare a Curţii Constituţionale in aceasta privinţa dateaza din noiembrie 2013, dar Senatul nu a luat inca nicio masura.

Numirile la nivel inalt

Numirile din sistemul judiciar constituie unul dintre cele mai clare moduri de demonstrare a independenţei judecatorilor şi a procurorilor. Procesul MCV a subliniat importanţa unor proceduri de numire clare şi obiective, care sa fie respectate8: numirile nepolitice ale unor persoane cu un inalt nivel de profesionalism şi de integritate sunt esenţiale pentru increderea publica in sistemul judiciar.
Evoluţiile de anul trecut sunt mixte9. In cazul conducerii Inaltei Curţi nu au existat semne de imixtiune in procesul de numire. Situaţia este mai dificila in cazul parchetului, unde procesul de numire demarat in septembrie 2012 a avut o culoare politica accentuata care nu a putut fi atenuata de modificarile aduse ulterior procedurii. Este posibil ca acest lucru sa ii fi descurajat pe unii potenţiali candidaţi sa işi manifeste interesul pentru aceasta poziţie. Pe lista finala a candidaţilor propuşi figurau cateva persoane cu rezultate bune in domeniul anticorupţiei. Cu toate acestea, la rezultatul global nu s-a ajuns in urma unui proces transparent, conceput sa permita verificarea calitaţilor candidaţilor şi derularea unei competiţii reale. Comisia a regretat decizia de a nu se urma o procedura solida şi a subliniat ca persoanelor numite le revine astfel sarcina sa işi arate angajamentul de a continua activitatea de combatere a corupţie desfaşurata de aceste instituţii.
In toamna anului 2013, numirile in funcţiile de procuror şef şi de procurori şefi adjuncţi ai DNA au creat o alta problema dificila. Inca o data s-a pus capat brusc numirilor temporare in posturi ad-interim, iar numirile au fost efectuate de catre Ministrul Justiţiei fara respectarea deplina a procedurii de consultare a conducerii DNA. In urma criticilor exprimate de public şi de CSM a avut loc un al doilea proces de numire, caracterizat intr-o mai mare masura de consens, in cazul caruia normele au fost respectate şi care s-a soldat cu un set diferit de numiri permanente. Momentul ales a provocat, de asemenea, ingrijorari in randul publicului in sensul ca se facea o legatura cu deciziile DNA privitoare la persoane politice, precum şi critici politice la adresa procurorilor10.

Cadrul juridic
Noile coduri juridice

Procesul de elaborare a noilor coduri juridice ale Romaniei a fost urmarit in fiecare raport MCV. In raportul MCV din iulie 2012 s-a subliniat ca elaborarea acestor noi coduri reprezinta o modernizare semnificativa a cadrului juridic al Romaniei. Deşi procesul de punere in aplicare nu a fost uşor, indeosebi in perioada in care trebuiau menţinute doua sisteme paralele, a existat tot mai mult percepţia ca factorii de decizie din sistemul judiciar au colaborat cu Ministerul Justiţiei in vederea facilitarii tranziţiei. In cadrul pregatirilor pentru intrarea in vigoare a noului Cod penal s-a incercat valorificarea experienţelor din trecut11. De asemenea, Ministerul Justiţiei a obţinut un buget şi posturi suplimentare pentru sprijinirea procesului de punere in aplicare a noilor coduri. A fost util sa se stabileasca termene mai lungi, dar realiste, pentru derularea procesului.
Noul Cod de procedura penala, care urmeaza sa fie pus in aplicare incepand din februarie, constituie o acţiune majora: toate dispoziţiile sunt direct aplicabile, iar codul introduce doua noi instituţii, „judecatorul de drepturi şi libertaţi” şi „judecatorul de camera preliminara”. Prin urmare, este deosebit de important ca, atunci cand este posibil, problemele sa fie anticipate şi rezolvate. Va fi important ca, dupa intrarea in vigoare a noilor coduri, sa se asigure o monitorizare periodica a efectelor reale şi a punerii in aplicare a noilor dispoziţii.
O alta dificultate este instabilitatea noilor coduri la cateva luni inainte de intrarea lor in vigoare. S-au constatat mai multe probleme juridice care ar putea presupune aducerea unor modificari la coduri sau la normele de aplicare a Codului de procedura penala care urmeaza sa fie adoptate inainte de intrarea in vigoare12. In plus, Parlamentul Romaniei a votat, in decembrie, o serie de modificari ale Codului penal, care au fost declarate neconstituţionale de catre Curtea Constituţionala (a se vedea mai jos).

Uniformitatea jurisprudenţei

Introducerea codurilor constituie, de asemenea, o ocazie importanta de a aborda aspectul uniformitaţii jurisprudenţei. Lipsa de uniformitate şi o anumita lipsa de previzibilitate a jurisprudenţei instanţelor sau a modului in care sunt interpretate dispoziţiile legislative reprezinta in continuare o preocupare semnificativa pentru comunitatea oamenilor de afaceri şi pentru societate in general.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a intreprins o serie de masuri utile pentru abordarea acestei teme. Prin noile coduri de procedura, recursurile sunt reorientate spre scopul lor principal de casaţie, iar rolul Inaltei Curţi in sporirea uniformitaţii este consolidat. Procedura hotararilor preliminare va aduce o noua procedura care va permite adresarea de intrebari Inaltei Curţi in vederea unei hotarari interpretative care este obligatorie atat pentru instanţa in chestiune, cat şi pentru cazurile ulterioare. In ceea ce priveşte atat formarea, cat şi publicarea hotararilor judecatoreşti motivate, Inalta Curte şi CSM au intreprins masuri importante, printre care se numara acordarea accesului judecatorilor şi grefierilor la hotararile pronunţate de toate celelalte instanţe de pe teritoriul ţarii. Urmatoarea etapa ar trebui sa fie asigurarea accesului profesiilor juridice şi al publicului larg la toate hotararile judecatoreşti13.
Cu toate acestea, in unele cazuri se manifesta rezistenţa atunci cand trebuie sa se respecte jurisprudenţa sau indrumarile unor instanţe superioare, ceea ce afecteaza funcţionarea normala a sistemului judiciar. Incertitudinea care rezulta din aceasta atitudine submineaza increderea in sistemul judiciar, creand ineficienţa şi frustrare atat in randul operatorilor comerciali, cat şi al cetaţenilor. Conducerea instanţelor ar putea intreprinde mai multe acţiuni pentru a atrage atenţia colegilor asupra importanţei uniformitaţii şi, in special, pentru a contesta cazurile in care hotararile par sa se abata de la practica Inaltei Curţi. In ceea ce o priveşte, Inalta Curte trebuie sa remedieze situaţiile in care propriile hotarari par neuniforme.
O sursa suplimentara de dificultaţi in aplicarea uniforma a legii este legata de calitatea şi de stabilitatea cadrului juridic. Se intampla deseori ca numarul mare de ordonanţe de urgenţa sau de proceduri parlamentare adoptate fara un grad minim de transparenţa sa nu permita derularea unui proces adecvat de evaluare, consultare şi pregatire, chiar şi in cazurile in care urgenţa nu este clara. Drept urmare, judecatorii, procurorii, avocaţii, agenţii economici, administraţiile şi cetaţenii care trebuie sa aplice legea sunt confuzi, se comit greşeli şi exista un risc ridicat de ambiguitaţi care ar putea fi folosite pentru o interpretare divergenta a legii.

Reforma structurala a sistemului judiciar
Strategia de dezvoltare a sistemului judiciar (2014-2018)

Ministerul Justiţiei s-a ocupat de elaborarea unei strategii de dezvoltare a sistemului judiciar (2014-2018). Strategia vizeaza consolidarea reformelor actuale şi a instituţiilor judiciare, precum şi sporirea increderii in justiţie. Obiectivele generale – o mai mare eficienţa, consolidarea instituţiilor, integritatea, calitatea, transparenţa şi accesul la justiţie – corespund activitaţilor desfaşurate in alte state membre şi la nivel european. Scopul este ca strategia şi planul de acţiune care o insoţeşte sa fie adoptate in februarie 2014. O cooperare stransa intre guvern şi instituţiile judiciare este esenţiala pentru o astfel de iniţiativa, iar ministrul a reuşit sa apropie instituţiile. Consensul va contribui, de asemenea, la autoritatea strategiei. Ar fi important, de asemenea, ca in proces sa fie implicate şi alte profesii juridice, cum ar fi avocaţii, notarii şi executorii judecatoreşti.
Un element important al unei eventuale reforme viitoare a sistemului judiciar ar fi sporirea capacitaţii organelor de conducere din justiţie de a adopta decizii in cunoştinţa de cauza, bazate pe sistem fiabil de colectare a datelor referitoare la funcţionarea sistemului judiciar, pe cercetare şi pe o planificare pe termen lung. Alte state membre au utilizat, de asemenea, practici precum sondajele realizate in randul persoanelor care recurg la justiţie sau al angajaţilor instanţelor, pentru a aduna informaţii cu privire la carenţele sistemului.

Gestionarea volumului de lucru şi eficienţa justiţiei

Se constata in continuare problema unui volum de lucru excesiv in anumite instanţe şi parchete, problema exacerbata de incertitudini in ceea ce priveşte impactul codurilor. Exista mai multe tendinţe utile in sistemul judiciar, cum ar fi specializarea, utilizarea mai eficienta a grefierilor şi masurile de practica judiciara pentru prevenirea intarzierilor suparatoare, masuri care ar putea avea toate un anumit impact..
Cu toate acestea, este de asemenea important sa se analizeze problema cu care sistemul se confrunta de mai mut timp14 a reechilibrarii resurselor disponibile prin refacerea harţii judiciare. O astfel de schimbare ar presupune, totuşi, o modificare legislativa şi, in ciuda susţinerii din partea Ministerului Justiţiei, se pare ca sprijinul Parlamentului este in continuare nesigur.

Integritatea sistemului judiciar

CSM şi-a subliniat politica de toleranţa zero in ceea ce priveşte rezolvarea problemelor de integritate in cadrul sistemului judiciar şi a elaborat, cu ajutorul Inspecţiei Judiciare, o abordare mai coerenta şi mai ampla. Va fi important ca acest lucru sa se reflecte şi intr-o abordare coerenta din partea secţiei administrative a Inaltei Curţi. Se pare ca s-a ajuns astfel la un numar mai mare de cazuri15, insa va fi necesar ca aspectul sa fie monitorizat in continuare pentru a se stabili daca efectul de descurajare funcţioneaza.

2.2 Cadrul de integritate

Cadrul de integritate este una dintre caracteristicile centrale ale MCV. Acesta se bazeaza pe instituţii şi norme care sa asigure faptul ca aşteptarile sunt clare şi ca ele sunt realizate in mod corespunzator. De asemenea, un astfel de cadru depinde in mare masura de acceptarea la nivel politic şi cultural a faptului ca integritatea este un principiu important pentru funcţionarii publici şi ca orice incalcare ar trebui sa aiba consecinţe.

Agenţia Naţionala de Integritate (ANI) şi Consiliul Naţional de Integritate (CNI)

In cursul anului trecut, Agenţia Naţionala de Integritate (ANI) a continuat sa işi consolideze bilanţul de rezultate16. Exista insa in continuare obstacole, precum şi diferenţe intre progresele inregistrate in ceea ce priveşte cazurile de incompatibilitate, conflictele de interese şi averile nejustificate. Mai concret, ANI şi conducerea acesteia s-au confruntat cu o serie de atacuri care au parut sa coincida, deseori, cu cazurile ANI impotriva unor inalţi reprezentanţi politici. Consiliul Naţional de Integritate şi-a dovedit valoarea de organism de supraveghere capabil sa explice mandatul ANI şi sa intervina public atunci cand este necesar.
ANI a capatat mai multa autoritate in calitate de instituţie, guvernul sprijinind sporirea resurselor pentru asigurarea funcţionarii sale eficace. Intrucat relaţiile cu alte agenţii guvernamentale sunt esenţiale, ANI a incheiat o serie de acorduri de lucru menite sa reglementeze aceste relaţii – chiar daca unele sunt mai fructuoase decat altele. Deciziile ANI sunt deseori atacate in instanţa, insa statistic rezulta ca instanţele au confirmat concluziile ANI in peste 80 % din acţiunile introduse impotriva unor decizii ale ANI avand ca obiect un conflict de interese.
Se pare ca instanţele s-au familiarizat cu cadrul de integritate. Jurisprudenţa este insa in continuare neuniforma, atat la nivelul curţilor de apel, cat şi la nivelul ICCJ existand hotarari contradictorii, iar procedurile in instanţa in cazurile de incompatibilitate sunt in continuare indelungate. ANI se afla inca in aşteptarea unei hotarari a ICCJ pentru a şti daca poate contesta o decizie a Comisiei de cercetare a averilor de a nu inainta un caz ANI in instanţa. Intervalul de timp necesar pentru anularea contractelor afectate de existenţa unui conflict de interese, alaturi de rezultatele slabe ale administraţiei publice in ceea ce priveşte urmarirea unor astfel de cazuri, reduce, de asemenea, forţa disuasiva a activitaţilor ANI şi ocazioneaza pierderi pentru finanţele publice.
Decizia de a elabora un sistem de verificare ex-ante a existenţei unui conflict de interese in cadrul procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice reprezinta o completare valoroasa a activitaţilor ANI17. Este de dorit, in mod evident, ca eventualele conflicte de interese sa poata fi identificate şi evitate in prealabil, inainte de semnarea contractelor. Pentru ca sistemul sa funcţioneze, va fi important sa existe o obligaţie legala a autoritaţilor contractante de a raspunde la problemele identificate de ANI. O alta prevedere importanta ar fi aceea ca funcţionarii publici aflaţi intr-o situaţie de conflict de interese semnalata de ANI şi confirmata de instanţa sa raspunda pentru o proporţie minima din costurile contractului in cazul derularii acestuia. Daca se va dovedi a fi eficace, aceasta abordare ar trebui sa fie extinsa rapid de la procedurile in care sunt implicate fonduri UE la toate procedurile de achiziţii publice.
Ar fi logic sa se desprinda invaţamintele necesare din activitatea depusa in prezent de ANI, in vederea imbunataţirii cadrului juridic al acestei agenţii. In prezent se discuta cu guvernul un pachet care ar urma sa cuprinda masuri importante, precum anularea imediata a unui contract in momentul ramanerii definitive a unei hotarari intr-un caz de conflict de interese, efectuarea mai multor controale in etapa de numire şi facilitarea accesului la declaraţiile de interese. Acest pachet ar reprezenta pentru ANI o buna ocazie de a indruma o codificare a cadrului de integritate, ceea ce ar asigura eliminarea oricaror presupuse ambiguitaţi din actualul cadru.
Masurile sensibile de aceasta natura se confrunta insa cu incertitudinea creata de incercarile succesive din Parlament de a submina eficacitatea cadrului de integritate18. Printre acestea se numara, de exemplu, tentativele de modificare a normelor privind incompatibilitatea in cazul reprezentanţilor aleşi la nivel local in vara anului 2013 sau recentele tentative de modificare a Codului penal, care au vizat scoaterea unor categorii intregi de persoane fizice de sub incidenţa normelor in materie de integritate, inclusiv a normelor in materie de conflict de interese (a se vedea mai jos). In pachet sunt abordate şi cazurile in care Parlamentul refuza sa puna in aplicare o decizie pronunţata de ANI, chiar şi atunci cand o astfel de decizie este confirmata de o hotarare judecatoreasca. O eventuala propunere a Guvernului de modificare a legii ANI ar trebui, prin urmare, sa consolideze rolul important pe care ANI il joaca in ceea ce priveşte testarea voinţei politice de a menţine un cadru de integritate eficace.

Cadrul de integritate: Parlamentul

In rapoartele MCV anterioare s-a subliniat, de asemenea, riscul ca parlamentarii sa fie percepuţi ca folosind normele pe care le adopta pentru a se proteja de efectele legilor19. In raportul MCV din ianuarie s-a observat ca, in ianuarie 2013, Parlamentul a adoptat amendamente la statutul deputaţilor şi senatorilor, modificand procedura de ridicare a imunitaţii in cazurile de percheziţie, arestare sau reţinere a acestora şi de urmarire penala a unor foşti miniştri. Statutul pare sa fie o masura utila, aducand mai multa claritate in ceea ce priveşte faptul ca starea de incompatibilitate are ca efect incetarea mandatului de deputat sau senator şi introducand termene pentru analiza parlamentara a cererilor de reţinere, arestare sau percheziţie a unor parlamentari, inaintate de parchete. Cu toate acestea, nu se prevede obligaţia ca refuzarea inceperii urmaririi penale sa fie motivata20.
Ca urmare a unei contestaţii depuse la Curtea Constituţionala, aceste dispoziţii au intrat in vigoare abia in luna iulie, iar regulamentele de aplicare şi un nou Cod de conduita21 nu au fost inca adoptate. Eficacitatea statutului va trebuie evaluata in timp. Din pacate, practica din cursul toamnei anului 2013 nu a reflectat intotdeauna faptul ca parlamentarii recurgeau la norme noi pentru a asigura o noua rigoare in cadrul procedurilor22. De exemplu, in ciuda ingrijorarilor exprimate in raportul din ianuarie, Parlamentul nu a executat o hotarare a Inaltei Curţi prin care se confirma o decizie a ANI23.

2.3 Combaterea corupţiei la nivel inalt

In rapoartele MCV şi in concluziile Consiliului din anii trecuţi s-a subliniat ca rezultatele instituţiilor competente in domeniul combaterii corupţiei la nivel inalt constituie unul dintre cele mai importante moduri prin care Romania progreseaza pe calea indeplinirii obiectivelor fixate in cadrul MCV. De la ultimele rapoarte MCV, atat DNA, la nivel de urmarire penala24, cat şi ICCJ, pentru faza de judecata25, s-au menţinut la rezultate semnificative in circumstanţe dificile. Luand in considerare atat trimiterile in judecata, cat şi condamnarile, aplicarea sistemului de justiţie la persoane politice importante a fost o dovada semnificativa a razei de acţiune a justiţiei romane.
Practica instanţelor a cunoscut imbunataţiri considerabile, in special in ceea ce priveşte durata investigaţiilor desfaşurate de DNA şi a proceselor26. O importanta „portiţa de scapare” a fost inchisa, pentru a se impiedica utilizarea demisiei dintr-un post, de parlamentar, de exemplu, ca motiv de intarziere a unui caz, iar la Inalta Curte au fost prevazuţi avocaţi de serviciu, pentru a se impiedica utilizarea absenţei unui avocat al apararii ca motiv de amanare a judecaţii.
Combaterea corupţiei in randul magistraţilor27 este un element-cheie al credibilitaţii sistemului. In acest domeniu au fost depuse eforturi atat pentru sporirea coerenţei sancţiunilor, cat şi pentru intensificarea efectului disuasiv al acestora prin supunerea unui proiect de lege privind pierderea pensiilor de serviciu speciale ale magistraţilor condamnaţi definitiv pentru infracţiuni savarşite cu intenţie, inclusiv corupţie28.
Cu toate acestea, in domeniul combaterii corupţiei la nivel inalt exista inca obstacole semnificative. In ciuda cercetarilor, a trimiterilor in judecata şi a condamnarilor care au loc, exista elemente care dovedesc faptul ca actele de corupţie nu sunt intotdeauna tratate ca infracţiuni grave. In cadrul sistemului judiciar, procentul ridicat de pedepse cu suspendare pare sa indice o anumita reticenţa a judecatorilor de a-şi asuma consecinţele unei constatari a vinovaţiei29, ceea ce se afla in contradicţie cu ghidul de stabilire a pedepselor al inseşi Inaltei Curţi. Un alt aspect important in acest domeniu va fi imbunataţirea bilanţului de rezultate in ceea ce priveşte confiscarea activelor şi recuperarea activelor. Confiscarea extinsa, care cuprinde şi activele rudelor, ramane o procedura recenta la care se recurge relativ rar30.
Aceasta reticenţa este subliniata de declaraţiile unor politicieni romani care işi exprima simpatia faţa de persoanele condamnate pentru acte de corupţie. Aplicarea neuniforma a normelor privind miniştrii care demisioneaza din posturi creeaza o impresie de subiectivitate. Acest lucru ar putea avea legatura şi cu modificarile aduse Codului penal şi adoptate de Parlament in decembrie 2013 fara organizarea unei dezbateri sau a unei consultari publice prealabile. Organismele judiciare din Romania, inclusiv Inalta Curte şi Consiliul Superior al Magistraturii, şi-au exprimat ingrijorari grave cu privire la modificari, intrucat acestea ar avea ca efect scoaterea parlamentarilor31 din sfera de aplicare a legislaţiei aplicabile infracţiunilor de corupţie, precum luarea de mita, traficul de influenţa şi abuzul in serviciu. Din datele DNA reiese ca un numar de 28 de parlamentari au fost condamnaţi sau sunt judecaţi pentru fapte de corupţie32.
O alta modificare a constat intr-un regim de prescripţie modificat, prin care perioada de prescripţie ar fi redusa in mod substanţial. Rapoartele MCV au cuprins in mod frecvent observaţii cu privire la regimul de prescripţie din Romania33, care conţine o dispoziţie relativ neobişnuita conform careia prescripţia inceteaza numai in momentul pronunţarii unei hotarari judecatoreşti definitive. Printre alte dispoziţii importante se numara şi redefinirea conflictului de interese in vederea scoaterii unei serii largi de categorii de persoane de sub incidenţa raspunderii in cazul savarşirii unei infracţiuni34. S-ar parea ca o alta modificare propusa are ca efect eliminarea oricaror urmari legate de corupţie in cazul persoanelor care au primit deja o condamnare sau o pedeapsa35.
Aceste modificari au starnit reacţii din partea magistraţilor romani36 şi a comunitaţii internaţionale37. Una dintre problemele ridicate a fost faptul ca in Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite impotriva corupţiei se prevede ca toţi funcţionarii publici care deţin funcţii legislative, executive, administrative sau judiciare ar trebuie sa intre sub incidenţa unor norme de incriminare a corupţiei şi a conflictului de interese38. Curtea Constituţionala a Romaniei a hotarat, in ianuarie 2014, ca modificarile sunt neconstituţionale şi a invocat, in special, necesitatea de a respecta obligaţiile care decurg din legislaţia internaţionala, precum şi principiul egalitaţii in faţa legii, consfinţit in Constituţia Romaniei. Hotararea Curţii Constituţionale a reprezentat o importanta demonstraţie a existenţei unui echilibru de puteri, insa continua sa fie surprinzator faptul ca au fost aprobate modificari care pareau sa conteste direct principii atat de importante.

2.4 Combaterea corupţiei la toate nivelurile

MCV recomanda, de asemenea, depunerea unor eforturi intense pentru eliminarea corupţiei la toate nivelurile societaţii romaneşti. Sondajele indica in mod constant ca existenţa pe scara larga a corupţiei constituie o sursa importanta de ingrijorare publica39. Deşi aducerea in faţa justiţiei a unor persoane notabile acuzate de corupţie poate influenţa in mod pozitiv percepţia generala, combaterea corupţiei la toate nivelurile presupune, de asemenea, depunerea unor eforturi susţinute in scopul de a reduce posibilitaţile de a comite fapte de corupţie şi, ulterior, de a arata ca faptele descoperite nu raman fara consecinţe. Continua sa treneze adoptarea unor astfel de masuri manageriale şi preventive40.
Strategia Naţionala Anticorupţie (SNA) este o iniţiativa importanta prin care s-a reuşit extinderea cadrului comun la o gama larga de instituţii romane41.
Activitatea depusa in cadrul strategiei in vederea raspandirii bunelor practici şi a incurajarii organismelor publice de a dedica resurse şi atenţie luptei impotriva corupţiei este in mod cert o activitate valoroasa42.
Urmatoarea etapa ar fi aceea de a aplica norme mai uniforme in domenii precum evaluarea riscurilor şi standarde pentru controalele interne. Cu toate acestea, in lipsa unor competenţe de asigurare a respectarii legii43, strategia depinde intr-o foarte mare masura de prioritaţile stabilite la nivelul conducerii diferitelor instituţii. Exista modalitaţi de demonstrare a angajamentului de a combate corupţia, precum voinţa de a aduce la cunoştinţa instituţiilor cazurile de incalcare: faptul ca diferitele instituţii au rezultate foarte variate in domeniul unor astfel de masuri indica o lipsa de uniformitate in abordare.
O alta abordare importanta ar fi sa se ţina seama de dimensiunea de prevenire a corupţiei inca din faza de proiect a noilor politici şi acte legislative. Un exemplu in acest sens ar fi iniţiativele de promovare a descentralizarii şi a regionalizarii, in cadrul carora delegarea competenţelor de adoptare a deciziilor financiare ar trebui sa fie insoţita de o evaluare a riscurilor şi de o serie de masuri pentru compensarea noilor vulnerabilitaţi create44.
In mai multe instituţii, cum ar fi Ministerul Educaţiei, Ministerul Sanataţii, Ministerul Justiţiei, Ministerul Dezvoltarii Regionale şi Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala, au continuat sa fie derulate, cu finanţare din partea UE, proiecte specifice in domeniul anticorupţiei care au dat rezultate interesante şi care constituie un posibil exemplu de bune practici. Comisia aşteapta cu interes sa utilizeze aceste iniţiative la elaborarea unor proiecte specifice pentru urmatoarea perioada de programare.
Magistraţii şi agenţii economici care işi desfaşoara activitatea in domeniul achiziţiilor publice in Romania amintesc, pe langa necesitatea de a consolida mijloacele de prevenire a corupţiei şi a conflictelor de interese in materie de achiziţii publice, alte doua aspecte-cheie: raţionalizarea legislaţiei şi asigurarea unei mai mari stabilitaţi45. O serie de ONG-uri, intreprinderi şi experţi independenţi au semnalat faptul ca procedurile de achiziţii publice sunt in permanenţa vulnerabile la corupţie. Deşi aceasta nu este o problema specifica numai Romaniei, este vorba şi de capacitatea administrativa de a gestiona procedurile, in special la nivel local, ceea ce presupune o atenţie deosebita, mai ales in ceea ce priveşte prevenţia. O tema importanta va fi consolidarea cooperarii dintre ANRMAP şi ANI, in vederea instituirii unui sistem ex-ante de verificare a conflictului de interese in cadrul procedurii de atribuire a contractelor de achiziţii publice, inclusiv extinderea rapida a abordarii de la procedurile de ofertare in care sunt implicate fonduri ale UE la toate procedurile de achiziţii publice din Romania.

3. CONCLUZIE ŞI RECOMANDARI

In prezenta evaluare se arata ca, de la rapoartele MCV precedente, Romania a inregistrat progrese in numeroase domenii. Rezultatele principalelor instituţii judiciare şi de integritate se menţin pozitive. A continuat adoptarea unor modificari legislative necesare şi indelung aşteptate, iar un anumit spirit de cooperare intre instituţiile judiciare şi Ministerul Justiţiei contribuie la soluţionarea problemelor de ordin managerial. In acest sens, situaţia a profitat de pe urma unei atmosfere politice mai calme incepand din primavara anului 2013.
Cu toate acestea, continua sa existe ingrijorari cu privire la independenţa sistemului judiciar şi sunt numeroase exemplele de rezistenţa la masurile de integritate şi anticorupţie, atat la nivel politic, cat şi la nivel administrativ. Modificarea precipitata şi netransparenta a Codului penal in decembrie 2013 a declanşat o ingrijorare la scara larga, fiind perceputa ca o atingere fundamentala adusa regimului juridic de combatere a corupţiei şi de promovare a integritaţii, in ciuda faptului ca, prin constatarea caracterului neconstituţional al acestei modificari, Curtea Constituţionala a demonstrat existenţa unui echilibru de puteri. In ceea ce priveşte masura importanta a numirilor in posturi-cheie se observa rezultate mixte: unele proceduri se desfaşoara intr-un mod deschis, transparent şi bazat pe merite, in timp ce altele sunt criticabile, din motive de intervenţie politica.
Aceasta imagine are urmari asupra masurii in care procesul de reforma din Romania poate fi considerat durabil. Rezistenţa principalelor instituţii competente in materie de anticorupţie la o presiune susţinuta a aratat ca reforma a prins radacini in parţi importante ale societaţii romaneşti. La polul opus, uşurinţa cu care temelia reformei a putut fi atacata in Parlament a reamintit ca nu exista niciun consens in ceea ce priveşte urmarirea obiectivelor MCV.

Comisia invita Romania sa intreprinda masuri in urmatorul domeniu:

1. independenţa sistemului judiciar.
Factorii de decizie din sistemul judiciar trebuie sa continue sa apere independenţa justiţiei. Integritatea şi profesionalismul trebuie sa fie factorii-cheie ai unor proceduri clare in materie de numiri. In acest domeniu, Romania ar trebui:
• sa se asigure ca in Codul de conduita al parlamentarilor sunt incluse dispoziţii clare in ceea ce priveşte respectarea independenţei sistemului judiciar, şi in special a hotararilor judecatoreşti de catre parlamentari şi in cadrul procesului parlamentar;
• sa asigure Consiliului Superior al Magistraturii condiţiile necesare pentru consolidarea activitaţii sale de protejare a independenţei sistemului judiciar şi de sprijinire a magistraţilor confruntaţi cu provocari care aduc atingere independenţei sistemului judiciar;
• sa profite de ocazia creata de posibila revizuire a Constituţiei pentru monitorizarea dispoziţiilor existente in ceea ce priveşte separarea puterilor, cu precizarea clara a obligaţiei executivului şi legislativului de a respecta independenţa sistemului judiciar;
• sa intensifice eforturile de informare/sensibilizare judicioasa a presei şi a publicului cu privire la rolul şi la statutul sistemului judiciar şi la cazurile in desfaşurare.
2. Reforma sistemului judiciar
Ar trebui intensificate progresele in ceea ce priveşte sporirea uniformitaţii jurisprudenţei şi a practicii judiciare, prin includerea unor masuri de accelerare a procedurilor judiciare şi de utilizare a noilor posibilitaţi, cum ar fi confiscarea extinsa. In acest domeniu, Romania ar trebui:
• sa accelereze gasirea unei soluţii la problemele generate de volumul de lucru şi sa adopte masurile legislative necesare pentru restructurarea sistemului de instanţe;
• sa puna la dispoziţia factorilor de conducere din sistemul judiciar instrumentele necesare de informare cu privire la funcţionarea sistemului judiciar (instrumente de statistica, gestionarea cazurilor, sondaje in randul utilizatorilor şi sondaje in randul angajaţilor), in vederea sporirii capacitaţii de a adopta decizii in cunoştinţa de cauza şi in vederea asigurarii unor progrese demonstrabile;
• sa asigure publicarea completa şi in timp util pe internet şi actualizarea continua a tuturor hotararilor şi motivaţiilor judecatoreşti;
• sa asigure un proces in care sa fie implicate toate profesiile juridice şi administraţia publica;
• sa finalizeze procedurile privind legea pensiilor magistraţilor condamnaţi pentru infracţiuni;
• sa imbunataţeasca respectarea hotararilor judecatoreşti la toate nivelurile, pentru a se asigura executarea adecvata a hotararilor judecatoreşti şi a sancţiunilor financiare.
3. Integritatea
Progresele obţinute in ceea ce priveşte cadrul de integritate trebuie sa fie consolidate prin clarificarea cadrului juridic, astfel incat sa nu existe indoieli legate de aplicarea acestuia. In acest domeniu, Romania ar trebui:
• sa se asigure ca nu exista excepţii de la aplicabilitatea actelor legislative privind incompatibilitatea, conflictele de interese şi averile nejustificate;
• sa colaboreze, prin guvernul sau, cu ANI pentru elaborarea şi propunerea unor acte legislative de imbunataţire a cadrului de integritate;
• sa introduca verificarea ex-ante a achiziţiilor publice in cadrul ANI, in vederea extinderii acestei verificari de la procedurile in care sunt implicate fonduri ale UE la toate procedurile de achiziţii publice;
• sa se asigure ca prin introducerea noului statut al parlamentarilor se mareşte la maximum numarul de hotarari judecatoreşti definitive care sunt executate automat.
4. Lupta impotriva corupţiei
Hotararea cu care legislaţia a fost aplicata in cazul corupţiei la nivel inalt trebuie sa fie menţinuta şi extinsa la cazurile de corupţie la scara mica. In acest domeniu, Romania ar trebui:
• sa se asigure ca legislaţia in domeniul corupţiei se aplica in mod egal tuturor şi in condiţii egale;
• sa sporeasca uniformitatea şi efectul disuasiv al pedepselor aplicate in cazurile de corupţie in toate instanţele de pe teritoriul Romaniei;
• sa intensifice eforturile de urmarire penala a cazurilor de corupţie la scara mica;
• sa dezvolte Strategia Naţionala Anticorupţie prin introducerea unor criterii de referinţa şi a unor obligaţii mai coerente pentru administraţia publica şi prin punerea rezultatelor la dispoziţia publicului.

1 COM(2012) 410 final.
2 24 septembrie 2012.
3 COM(2013) 47 final. Analizele şi recomandarile raportului au fost aprobate in cadrul concluziilor adoptate de Consiliul Afaceri Generale la 11 martie 2013.
4 COM(2012) 410 final , COM(2013) 47 final.
5 Conform Eurobarometrului special nr. 385 realizat pe tema justiţiei, 44 % din romani au incredere in sistemul judiciar, ceea ce nu este foarte departe de media UE (53 %), Romania situandu-se pe locul 17 in UE-28 in ceea ce priveşte increderea.
6 COM(2013) 47 final, p. 4.
7 Raportul tehnic, secţiunea 1.1.1.
8 De exemplu, in COM(2012) 410 final se face ape la „un proces transparent şi obiectiv de numire in funcţie [pentru instituţiile implicate in combaterea corupţiei], prin organizarea unui concurs deschis cu criterii clare, care sa vizeze cei mai buni candidaţi posibili pentru aceste funcţii de conducere, in scopul asigurarii continuitaţii in funcţionarea instituţiilor respective”. A se vedea şi concluziile Consiliului de Miniştri, cele mai recente din 13 martie 2013.
9 Raportul tehnic, secţiunea 1.5.
10 Raportul tehnic, secţiunea 1.5.
11 Raportul tehnic, secţiunea 1.2.2.
12 Raportul tehnic, secţiunea 1.2.2.
13 In secţiunea 1.3.2 a Raportului tehnic sunt prezentate diferite iniţiative adoptate pana in prezent.
14 A se vedea, de exemplu, COM(2012) 410 final, p. 8.
15 Raportul tehnic, secţiunea 1.4.4. In aceasta secţiune se constata şi proporţia ridicata de cazuri care au fost atacate cu succes la Inalta Curte, afectand astfel eficacitatea masurilor.
16 Raportul tehnic, secţiunea 2.1.3.
17 In secţiunea 2.1.4 a Raportului tehnic este prezentat in detaliu procesul avut in vedere.
18 In COM(2012) 410 final, p. 14, sunt prezentate exemple din ultimii ani.
19 De exemplu, COM(2012) 410 final, p. 14.
20 In COM(2013) 47 final, p. 7, s-a recomandat: „Ar trebui sa se furnizeze o justificare completa daca Parlamentul nu permite ca activitatea de asigurare a respectarii legii sa se desfaşoare normal.”
21 Preşedintele Camerei Deputaţilor a exprimat o anumita deschidere in ceea ce priveşte inspirarea Codului de conduita din practica internaţionala, un proiect al acestui cod fiind transmis Parlamentului European in decembrie 2013.
22 Raportul tehnic, secţiunea 2.2.
23 Chiar şi dupa exprimarea unui sprijin clar din partea ICCJ şi a Curţii Constituţionale intr-un caz in care era implicat un senator.
24 In 2013, numarul de trimiteri in judecata a crescut in mod semnificativ (1 073 in total). A se vedea Raportul tehnic, secţiunea 3.2.3.
25 Cifrele comunicate de Inalta Curte sunt comparabile cu cele comunicate pentru 2012. A se vedea Raportul tehnic, secţiunea 3.1.
26 Din 205 cazuri inaintate de DNA in care s-au pronunţat hotarari definitive in perioada de referinţa, majoritatea (aproximativ 73 %) au primit o soluţie in mai puţin de 4 ani (cea mai mare parte in termen de 2 ani). A se vedea Raportul tehnic, secţiunea 3.1.
27 Atat ICCJ, cat şi DNA au raportat cateva cazuri recente.
28 Acest proiect de lege a fost aprobat de Camera Deputaţilor şi se afla in Senat.
29 In cazurile instrumentate de DNA in perioada cuprinsa intre 1 ianuarie 2013 şi 15 octombrie 2013 au primit condamnari cu inchisoarea 853 de persoane inculpate. In cele din urma, 22,2 % (189 de pedepse) au fost pronunţate cu executare şi 77,8 % (664 de pedepse) au fost pronunţate cu suspendare a executarii (fie cu suspendare condiţionata a executarii, fie cu suspendare a executarii sub supraveghere). A se vedea Raportul tehnic, secţiunea 3.6.1.
30 Conform datelor comunicate de Ministerul Justiţiei, Legea din 2012 privind confiscarea extinsa a fost aplicata de organele de urmarire penala in 34 de cazuri in perioada cuprinsa intre 1 ianuarie şi 1 septembrie 2013. O singura hotarare care presupunea confiscarea extinsa a fost pronunţata in instanţa, iar cazul face in prezent obiectul unui recurs la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
31 La fel ca şi preşedintele sau persoane care desfaşoare profesiile de avocat, notar sau executor judecatoresc.
32 Raportul tehnic, secţiunea 3.2.1.
33 In COM(2012) 410 final s-a recomandat suspendarea termenelor de prescripţie din momentul inceperii unei cercetari judiciare.
34 Peste 100 de primari şi viceprimari sunt in prezent judecaţi pentru incalcari care intra in sfera de competenţa a DNA.
35 Analizarea acestei modificari a fost amanata.
36 A se vedea, de exemplu, comunicatul de presa al DNA: http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=4510&jftfdi=&jffi=comunicat; şi ICCJ: http://www.scj.ro/sesizari%20CC/Hot%20SU%201%202013.pdf
37 A se vedea, de exemplu, şi reacţia ambasadei Statelor Unite in Romania: http://romania.usembassy.gov/policy/media/pr-12112013.html
38 A se vedea, de exemplu, şi articolul 4 alineatul (5) din propunerea de directiva privind combaterea fraudelor indreptate impotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal, COM(2012) 363 final, din 11.7.2012. Reacţia autoritaţilor judiciare din Romania concorda, de asemenea, cu dispoziţiile Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite impotriva corupţiei, conform carora funcţionarii publici intra in sfera de aplicare a normelor aplicabile corupţiei la fel ca orice persoana care deţine o funcţie legislativa, executiva, administrativa sau judiciara in unul din statele participante, indiferent daca a fost numita sau aleasa in funcţia respectiva.
39 A se vedea Eurobarometrul nr. 374 din februarie 2012, http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_374_en.pdf, şi indicele de percepţie a corupţiei din anul 2013 furnizat de Transparency International, http://cpi.transparency.org/cpi2013/results/
40 Este de remarcat, de exemplu, faptul ca in numeroasele cazuri de primari aflaţi intr-o situaţie de incompatibilitate, nu s-a luat nicio masura inainte ca ANI sa inceapa sa puna in evidenţa acest aspect. Controalele administrative existente nu s-au dovedit, aşadar, a fi eficace.
41 De exemplu, aproape 80 % din autoritaţile locale participa in prezent la strategie; acestea au desemnat persoane de contact pentru activitaţile care au legatura cu implementarea SNA.
42 SNA dispune, de asemenea, de un portal de internet care ofera posibilitatea de a comunica date referitoare la indicatorii masurilor preventive, precum şi autoevaluari ale instituţiilor publice.
43 In afara de lista neagra a celor care nu şi-au publicat rapoartele.
44 Legea descentralizarii a fost de curand contestata cu succes in faţa Curţii Constituţionale.
45 De exemplu, s-a creat multa confuzie prin faptul ca in cursul unui singur an cadrul legislativ general in domeniul achiziţiilor publice a cunoscut mai multe modificari. In plus, vulnerabilitaţile devin mai numeroase in urma ridicarii plafoanelor in cadrul procedurilor de achiziţii publice care pot avea loc fara procedura deschisa.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.