ROMANIA, condamnata la CEDO si pentru BATAIA in FAMILIE. Cum distruge STATUL, POLITIA si JUSTITIA o VIATA de OM?...

Scris de Coriolan Onescu | Publicat in 04.10.2017 11:58 | Publicat in NATIONAL | Tipareste pagina

Romania a fost condamnata la CEDO pentru incalcarea dreptului de a nu fi supus torturii şi a dreptului la un proces echitabil din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, in cazul unui minor pe care autoritaţile statului s-au dovedit incapabile sa-l apere de agresiunile tatalui sau, informeaza APADOR-CH.

Cazul D.M.D contra Romaniei a ajuns in faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului in 2013, dupa ce in ţara mama copilului se judecase timp de opt ani ca sa demonstreze relele tratamente aplicate de tata minorului.
Curtea a constatat ca autoritaţile statului nu au facut nimic pentru protecţia micuţului D.M.D in varsta de trei ani la data primei reclamaţii a mamei, ca poliţia a avut nevoie de patru plangeri ca sa ia masuri, iar justiţia romana a decis ca tatal nu a fost atat de agresiv cu copilul incat sa-i dea o pedeapsa mai mare de un an cu suspendare.
Cazul a fost reprezentat la CEDO de APADOR-CH, prin avocatul Nicoleta Popescu.

Justiţia din Romania: „comportamentul nepotrivit ocazional al tatalui nu a fost suficient de sever ca sa constituie o infracţiune”...

D.M.D s-a nascut in 2001, iar parinţii lui au divorţat in 2004.
Inainte de divorţ mama a semnalat agresiunile soţului la un hotline al Direcţiei Generale de Asistenţa Sociala şi Protecţie a Copilului din Bucureşti.
Autoritaţile au declarat ca au „monitorizat cazul”, copilul fiind inclus intr-un program de consiliere psihologica incepand din 2004.

In ciuda monitorizarii, comportamentul tatalui a continuat, astfel ca mama a depus patru plangeri la Poliţia Bucureşti (in martie, aprilie, mai şi iunie 2004) şi abia la cea de-a cincea poliţia a inaintat dosarul catre procuror, dupa ce a audiat mama şi mai mulţi martori din centrul maternal in care fusese internata cu copilul.

Ancheta procurorului a durat doi ani (2005-2007), timp in care au fost audiaţi martori şi s-a facut o expertiza, care a demonstrat ca minorul a suferit traume din cauza comportamentului agresiv al tatalui.
Pentru ca in prima instanţa tatal a negat ca şi-ar fi batut fiul, tribunalul l-a achitat, in 2008, motivand: „comportamentul nepotrivit ocazional al tatalui nu a fost suficient de sever ca sa constituie o infracţiune”.

In apelul facut de mama in 2009, instanţa l-a audiat şi pe minorul D.M.D, care a declarat ca tatal sau l-a lovit, l-a incuiat intr-o debara intunecoasa, ca a aruncat apa pe el in timp ce dormea, ca adesea era agresiv şi cu mama lui, cu bunica sau matuşa materna şi ca nu vrea sa işi intalneasca tatal pentru ca ii e frica de el.

Condamnat la patru ani de inchisoare cu suspendare de a doua instanţa, tatal a facut apel, cerand şi o examinare a copilului de catre un medic legist.
In urma readministrarii tuturor probelor, Curtea a constatat ca „faptele tatalui nu pot fi considerate pedepse fizice izolate, sau aleatorii pe care parinţii le pot administra copiilor lor minori, ci ca au fost grave şi i-au provocat copilului probleme de ataşament”.
Pedeapsa pentru tata a fost, totuşi, de un an cu suspendare şi interzicerea drepturilor parinteşti pe doi ani.

Ce spune CEDO: violenţa impotriva copiilor nu poate fi acceptata nici ca tradiţie, nici ca disciplina...

CEDO a constatat ca in acest caz a fost incalcat articolul 3 din Convenţia Europeana (nimeni nu poate fi supus torturii sau tratamentelor inumane şi degradante), ca autoritaţile romane nu au luat masuri pentru protejarea copilului şi nici pentru aplicarea unor pedepse suficient de aspre pentru a descuraja agresiunile asupra minorilor.
„Nu poate exista compromis in condamnarea violenţei impotriva copiilor, fie ca este acceptata ca „tradiţie”, fie ca este deghizata ca „disciplina”.”

Curtea a constatat ca ancheta a fost prea lunga şi ineficienta, şi ca durata procedurilor judiciare a fost şi ea excesiva. Guvernul roman a motivat ca durata mare a procedurilor şi a procesului s-au datorat grijii de a nu comite vreo eroare judiciara.

Romania va trebui sa-i plateasca copilului 10.000 de euro daune morale.

Decizia Curţii Europene a avut şi cateva opinii concurente, una dintre ele cerand masuri concrete şi mai dure pe care statele sunt obligate sa le ia in astfel de situaţii

Calvarul reclamantului in instanţele romaneşti a durat intre iulie 2004 şi noiembrie 2012.

Copilul avea 3 ani cand a inceput şi aproape unsprezece cand a terminat.
Toata copilaria i-a fost dominata de procedurile penale.
Autoritaţile nu au luat nicio masura in privinţa primelor patru plangeri penale depuse de mama solicitantului.
Odata ce au decis sa reacţioneze, le-a luat aproape trei ani şi jumatate pentru a finaliza ancheta intr-un caz de abuz asupra copiilor, iar procedura in ansamblu a durat mai mult de opt ani pe trei niveluri de jurisdicţie.
Faptul ca faptuitorul a fost condamnat in cele din urma şi i sa acordat o pedeapsa cu suspendare de un an de inchisoare nu compenseaza lipsa de diligenţa in conducerea cazului şi nici nu duce la concluzia ca ancheta privind acuzaţiile de maltratare a unui copil vulnerabil a fost eficace.
Statele membre ale Consiliului Europei au o obligaţie pozitiva de a interzice toate formele de violenţa impotriva copiilor şi de a investiga, de a urmari in justiţie şi de a pedepsi pe cei responsabili de astfel de violenţe.
Aceasta pedeapsa ar trebui sa fie suficient de severa pentru a acţiona ca un factor de descurajare, aşa cum prevede Convenţia privind prevenirea şi combaterea terorismului”...

Pentru detalii,
Avocat Nicoleta Popescu,
0733.078.723

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.