STAI, POLITIA! NU TE APROPIA! AMENDA de 5(CINCI) ori mai mare pentru cei care INCITA la DEZORDINE SOCIALA!...

Scris de Coriolan Onescu | Publicat in 03.11.2017 16:08 | Publicat in NATIONAL | Tipareste pagina

PSD a pregatit modificarea si completarea Legii nr.61/1991 pentru sancţionarea faptelor de incalcare a unor norme de convieţuire sociala, a ordinii şi liniştii publice.

Astfel, se prezuma intenţia savarşirii unei acţiuni violente indreptate impotriva poliţistului fapta oricarei persoane de a nu se conforma solicitarilor poliţistului sau de a se apropia de acesta dupa ce, in prealabil, a fost somata prin cuvintele „Stai, poliţia! – Nu te apropia!”.

Printre multe alte detalii ale modificarilor, se afla şi creşterea amenzilor de la 100 lei la 1500 de lei (!!!) la ”refuzul unei persoane de a da relatii pentru stabilirea identitatii sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul politiei, la cererea ori la invitatia justificata a organelor de urmarire penala sau de mentinere a ordinii publice, aflate in exercitarea atributiilor de serviciu”...

LEGE pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul ordinii si siguranţei publice

Art. I. – Legea nr.61/1991 pentru sancţionarea faptelor de incalcare a unor norme de convieţuire sociala, a ordinii şi liniştii publice, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 96 din 7 februarie 2014, se modifica şi se completeaza dupa cum urmeaza:

1. La articolul 2, pct. 36 se abroga.

2. La articolul 3, alineatul (1), literele a) si c) se modifica şi vor avea urmatorul cuprins:

„a) cu amenda de la 100 lei la 500 lei, cele prevazute la pct. 3), 4), 11), 14), 17), 18), 22), 33) si 34);

...

c) cu amenda de la 500 lei la 1.500 lei, cele prevazute la pct. 2), pct. 5)-7), pct. 8)-10), pct. 13), 15), 19), 20), 26), 27), 29, 31 si pct. 32);”

3. Dupa articolul 9 se introduc trei noi articole, art.91 - art.93, cu urmatorul cuprins:

„Art.91. – Fapta persoanei care, fiind avertizata sa inceteze activitaţile contravenţionale prevazute la art.2 pct. 25, 26 sau 27, continua sa savarşeasca aceste activitaţi si prin aceasta tulbura folosinţa locuinţei locatarilor dintr-un imobil constituie infracţiune si se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani.

Art.92. - (1) Fapta persoanei care, fiind avertizata asupra consecinţelor legale la care se expune, impiedica prin orice mijloace, organele de ordine publica de a-şi indeplini, in condiţiile legii, obligaţii de serviciu referitoare la luarea unor masuri pentru:

a) constatarea savarşirii, in flagrant, de infracţiuni sau contravenţii,

b) ocrotirea vieţii, sanataţii şi integritaţii corporale a persoanelor aflate intr-o stare de pericol,

c) legitimarea, controlul corporal, al bagajelor şi al vehiculului sau conducerea unei persoane la sediul poliţiei ori al altui organ de stat, constituie infracţiune si se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda, daca fapta nu constituie o infracţiune mai grava.

(2) Daca mijlocul folosit pentru impiedicare constituie prin el insuşi o infracţiune, se aplica regulile privind concursul de infracţiuni.

(3) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplica in cazul persoanei care face obiectul masurilor ce trebuie luate de catre organul de ordine publica.

Art.93. - Intrebuinţarea in public de cuvinte, expresii ori gesturi jignitoare sau obscene in mod nemijlocit la adresa unui organ de urmarire penala sau de ordine publica, aflate in exercitarea atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.”

Art. II. – Legea nr. 218/2002 privind organizarea si funcţionarea Poliţiei Romane, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, cu modificarile ulterioare, se modifica si se completeaza, dupa cum urmeaza:

1. La articolul 26 alineatul (1), punctele 2 şi 4 se modifica şi vor avea urmatorul cuprins:

„2. menţine ordinea si siguranţa publica la nivel naţional si aplica masuri pentru prevenirea si combaterea fenomenului infracţional si terorismului, de identificare si contracarare a acţiunilor elementelor care atenteaza la viata, libertatea, sanatatea si integritatea persoanelor, a proprietatii private si publice, precum si a altor interese legitime ale comunitaţii;

...

4. asigura, direct sau in cooperare cu alte institutii abilitate potrivit legii, executarea controalelor tehnice si interventiilor pirotehnice pentru prevenirea, descoperirea si neutralizarea dispozitivelor explozive, radioactive, nucleare, chimice sau biologice amplasate in scopul tulburarii ordinii publice, vatamarii integritatii corporale, sanatatii persoanelor sau provocarii de daune proprietatii publice ori private; ”

2. La articolul 26 alineatul (1), dupa punctul 4, se introduc doua noi puncte, pct.41 - 42, cu urmatorul cuprins:

„41. desfaşoara activitaţi specifice de negociere şi asigura intervenţia, pentru eliberarea persoanelor private de libertate in mod ilegal, imobilizarea sau neutralizarea persoanelor care folosesc arme de foc ori alte mijloace care pot pune in pericol viaţa, sanatatea sau integritatea corporala a persoanei;

42. asigura riposta imediata, ca reacţie la un act de terorism iminent sau in desfaşurare, in scopul impiedicarii ori limitarii efectelor acestuia, neutralizarii acţiunilor  agresive şi/sau a mijloacelor şi dispozitivelor utilizate de terorişti;”

3. La articolul 26 alineatul (1), punctele 11, 12 şi 15 se modifica si vor avea urmatorul cuprins:

„11. asigura protectia martorului, colaboratorului, informatorului si a victimei, inconditiile legii;

12. asigura protecţia poliţiştilor, magistraţilor şi a familiilor acestora, in cazurile in care viaţa, integritatea corporala sau avutul acestora sunt supuse unor ameninţari, a demnitarilor cu atribuţii in domeniul afacerilor interne si a familiilor acestora, precum şi a conducatorilor autoritaţilor straine, cu atribuţii in domeniul afacerilor interne sau justiţiei, aflaţi in Romania in vizite oficiale sau in misiune;

15. foloseşte metode şi mijloace tehnico-stiintifice in cercetarea locului faptei şi la examinarea probelor şi a mijloacelor materiale de proba, efectuand constatari, expertize criminalistice şi expertize tehnice judiciare, prin specialişti şi/sau experţi proprii acreditaţi, precum şi rapoarte criminalistice de constatare, rapoarte de interpretare a urmelor sau de evaluare a comportamentului infracţional ori a personalitaţii criminale;”

4. La articolul 26 alineatul (1), dupa punctul 15 se introduce un nou punct, pct. 151, cu urmatorul cuprins:

„151. foloseşte metode şi mijloace de prelucrare şi analiza a datelor şi informaţiilor, elaboreaza şi, dupa caz, disemineaza autoritaţilor şi organelor competente, analize operaţionale, tactice sau strategice ori alte produse analitice, in scopul prevenirii, depistarii, investigarii sau urmaririi penale a infracţiunilor sau executarii pedepselor, prevenirii si combaterii altor fapte ilegale, precum si al menţinerii ordinii şi siguranţei publice;”

5. La articolul 26 alineatul (1), punctele 16 şi 28 se modifica şi vor avea urmatorul cuprins:

„16. efectueaza, independent sau in cooperare, evaluari, studii şi cercetari ştiinţifice pentru imbunataţirea metodelor şi mijloacelor folosite in activitatea de poliţie, in special a celor tehnico-stiintifice criminalistice, de analiza a informaţiilor, de prevenire si combatere a infracţiunilor sau a altor fapte ilegale, precum şi pentru identificarea unor noi metode şi mijloace;

28. desfaşoara, potrivit legii, activitaţi specifice de cooperare şi asistenţa poliţieneasca internaţionala, precum şi de cooperare judiciara internaţionala in materie penala, conlucreaza cu structuri de profil din alte state şi de la nivelul unor instituţii internaţionale pentru prevenirea şi combaterea criminalitaţii transfrontaliere ori pentru schimb sau transfer de expertiza şi bune practici;”

6. La articolul 31 alineatul (1), literele a), b) si k) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:

„a) sa legitimeze si sa stabileasca identitatea persoanelor;

b) sa conduca persoane la sediul poliţiei;

...

k) sa solicite sprijinul populaţiei pentru urmarirea, prinderea, imobilizarea şi conducerea persoanelor la sediul poliţiei, precum şi pentru asistarea la efectuarea unor acte procedurale;”

7. La articolul 31 alineatul (1), dupa litera l) se introduc şapte noi litere, lit. m) –s), cu urmatorul cuprins:

„m) sa interzica, temporar, accesul sau prezenţa oricarei persoane in perimetrul locului savarşirii unor infracţiuni sau a altor fapte antisociale, daca prin aceasta ar fi afectata desfaşurarea normala a activitaţii organelor abilitate;

n) sa interzica oricarei persoane, ca temporar, sa patrunda intr-un anumit spaţiu, imobil sau mijloc de transport, ori sa-l paraseasca, daca prin aceasta s-ar pune in pericol viaţa, sanatatea sau integritatea corporala, a sa ori a altei persoane, sau ar fi afectata desfaşurarea normala a activitaţii organelor abilitate;

o) sa avertizeze, prin orice mijloace, persoanele sa inceteze acţiunile ilegale sau sa se conformeze legii;

p) sa opreasca forţat si sa imobilizeze vehicule, inclusiv prin utilizarea mijloacelor din dotare, in conditiile legii;

q) sa acceseze, in scopul in scopul prevenirii, depistarii, investigarii sau urmaririi penale a infracţiunilor, al executarii pedepselor, al prevenirii si combaterii altor fapte ilegale, precum si al menţinerii ordinii şi siguranţei publice, in mod direct şi gratuit, cu respectarea dispoziţiilor legale privind protecţia datelor cu caracter personal şi protecţia informaţiilor clasificate, bazele electronice de date ale poliţiei sau ale altor organe ale administraţiei de stat, precum şi sistemele de supraveghere a spaţiilor publice, instalate in scopul prevenirii criminalitaţii, pazei bunurilor sau supravegherii traficului rutier;

daca legea nu prevede altfel, accesul la bazele electronice de date ale organelor administraţiei de stat şi la sistemele de supraveghere, se face in baza unor documente de cooperare incheiate intre deţinatorii acestora şi unitaţile competente ale Poliţiei Romane, care vor cuprinde cel puţin masurile specifice de protecţie a datelor cu caracter personal;

r) sa consulte specialişti ori experţi, sa solicite şi, in conditiile legii, sa obţina obiecte, inscrisuri sau relaţii oficiale de la autoritaţi ori instituţii publice, precum si sa solicite obiecte, inscrisuri sau relaţii de la persoane juridice de drept privat ori de la persoane fizice;

s) sa exercite orice alte drepturi si sa indeplineasca orice alte indatoriri prevazute de lege.”

8. Dupa articolul 32 se introduc treisprezece noi articole, art.321 - art.3213, cu urmatorul cuprins:

„Art. 321. - (1) Politistul are dreptul sa solicite oricarei persoane care face obiectul

unor masuri poliţieneşti, sa renunţe temporar la mijloacele ce pot fi folosite pentru un atac armat, sa ţina mainile la vedere si/sau sa adopte o poziţie inofensiva care exclude savarşirea unei acţiuni violente indreptate impotriva acestuia.

(2) Se interzice solicitarea adoptarii poziţiei culcat in cazul femeilor cu semne vizibile de sarcina, persoanelor cu semne vadite de invaliditate si copiilor.

(3) In inţelesul prezentei legi, prin atac armat se inţelege atacul savarşit de o persoana cu o arma de foc sau cu obiecte, dispozitive, substanţe sau animale ce pot pune in pericol viaţa, sanatatea ori integritatea corporala a persoanelor.

(4) Se prezuma intenţia savarşirii unei acţiuni violente indreptate impotriva poliţistului fapta oricarei persoane de a nu se conforma solicitarilor poliţistului prevazute la alin. (1) sau de a se apropia de acesta dupa ce, in prealabil, a fost somata prin cuvintele „Stai, poliţia! – Nu te apropia!”.

Art. 322

. - (1) Poliţistul are dreptul sa legitimeze si sa stabileasca identitatea persoanei, in situaţia in care:

a) aceasta incalca dispoziţiile legale ori exista suspiciunea ca pregateşte sau a comis o fapta ilegala;

b) exista suspiciunea ca aceasta a fost prezenta la locul savarşirii unei fapte ilegale ori are cunoştinţa despre fapta, autor sau despre bunurile avand legatura cu fapta;

c) aceasta solicita sprijinul sau intervenţia organelor de poliţie, ori cand din cauza varstei, starii de sanatate, consumului de alcool sau altor substanţe psihoactive, ori a altor asemenea circumstanţe, necesita sprijinul organelor abilitate;

d) aceasta este implicata intr-o procedura legala in faţa unei autoritaţi sau instituţii publice;

 

e) aceasta incearca sa patrunda sau se afla intr-un spaţiu in care accesul este controlat;

f) cu ocazia unor controale sau razii, efectuate in conditiile art. 31 alin. (1) lit. g);

g) exista obligaţia legala de a se stabili identitatea acesteia.

(2) Stabilirea identitaţii unei persoane se face pe baza actelor de identitate.

(3) Atunci cand persoana nu poate prezenta un act de identitate, stabilirea identitaţii se realizeaza pe baza unui act prevazut cu fotografie sau a declaraţiilor acesteia, precum si a verificarilor politistului, realizate pe loc, in bazele electronice de date.

(4) Pentru stabilirea identitaţii, la sediul poliţiei, politistul are dreptul sa procedeze la fotografierea, procesarea amprentelor, semnalmentelor si semnelor particulare ale persoanei.

(5) Atunci cand masurile prevazute la alin.(3) si (4) nu au condus la rezultatul urmarit, politistul are dreptul sa faca publica, prin orice mijloace, o fotografie, inregistrare, schiţa sau descriere a persoanei, daca exista o convingere rezonabila ca aceasta masura va ajuta la stabilirea identitaţii persoanei.

(6) Masurile prevazute la alin.(4) si (5) se realizeaza chiar si in lipsa consimţamantului persoanei. Publicitatea se realizeaza exclusiv in scopul identificarii persoanei, cu respectarea prezumţiei de nevinovaţie.

Art. 323

. - (1) Politistul are dreptul sa conduca o persoana la sediul poliţiei, atunci cand:

a) in conditiile art. 322 alin.(2) si (3), nu s-a putut stabili identitatea acesteia, ori exista suspiciuni cu privire la identitatea declarata sau veridicitatea documentelor prezentate;

b) datorita locului, momentului, circumstanţelor, bunurilor aflate asupra sa, ori comportamentului, creeaza suspiciunea ca pregateşte sau a comis o fapta ilegala;

c) prin acţiunile sale pericliteaza viata, sanatatea sau integritatea corporala, a sa ori a altei persoane, ordinea publica sau alte valori sociale;

d) luarea unor masuri legale, pe loc, ar putea crea un pericol pentru aceasta sau pentru ordinea publica;

e) a savarşit in flagrant o fapta prevazuta de legea penala, constatata potrivit normelor de procedura penala;

f) este data in urmarire, potrivit legii;

h) este necesara executarea unui mandat, emis potrivit legii;

i) a evadat din starea legala de reţinere sau detinere, a fugit dintr-un centru educativ, centru de detenţie sau din unitatea in care executa masura internarii medicale;

j) nu respecta masura luarii in custodie publica;

k) in alte cazuri prevazute de lege.

(2) Poliţistul are obligaţia de a raporta despre conducerea persoanei la sediul poliţiei.

Art. 324. - (1) Politistul are dreptul sa efectueze controlul corporal si al bagajelor persoanei legitimate, precum si a vehiculului utilizat de aceasta, in scopul ridicarii bunurilor supuse confiscarii, interzise la detinere sau care pot fi utilizate ca probe intr-o  procedura judiciara, in situaţia in care, datorita locului, momentului, circumstanţelor ori comportamentului, exista suspiciunea ca astfel de bunuri se gasesc asupra acesteia.

(2) Persoana condusa la sediul poliţiei este supusa, in toate cazurile, controlului corporal, al bagajelor si vehiculului, in scopul identificarii unor arme, obiecte sau substanţe, ce pot fi folosite impotriva politistului, a altor persoane sau pentru autovatamare, ori a caror prezenţa este de natura sa creeze un pericol pentru ordinea publica.

(3) Controlul corporal este sumar si se realizeaza cu respectarea demnitaţii umane.

Controlul corporal se efectueaza de catre o persoana de acelaşi sex cu persoana controlata, cu excepţia situaţiei in care este necesara deposedarea de o arma de foc sau arma alba a carei detinere este vizibila sau cunoscuta.

(4) La efectuarea controlului prevazut la alin.(1), pot fi folosite animale de serviciu si/sau mijloace adecvate pentru detectarea obiectelor sau substanţelor.

Art. 325. - Daca persoana legitimata sau condusa la sediul poliţiei prezinta simptome vizibile care necesita asistenţa medicala de urgenţa, in cel mai scurt timp, politistul solicita serviciilor specializate acordarea acestei asistenţe.

Art. 326. – (1) Persoana condusa la sediul poliţiei are urmatoarele drepturi:

a) de a fi informata cu privire la motivele conducerii la sediul poliţiei;

b) de a fi informata cu privire la drepturile ce-i revin;

c) de a fi asistata de un avocat, potrivit legii, precum şi de a nu da nici o declaraţie fara prezenţa acestuia, cu excepţia comunicarii datelor de identificare, ori a unor informaţii necesare inlaturarii unei stari de pericol iminent la adresa vieţii, sanataţii sau integritaţii corporale a unei persoane;

d) de a solicita informarea unui membru de familie sau a altei persoane desemnate de aceasta cu privire la masura luata;

e) de a solicita informarea reprezentanţilor diplomatici ai statului de provenienţa, in cazul cetaţenilor straini;

f) de a fi consultata de un medic, la alegere, pe cheltuiala sa;

g) de a comunica prin interpret sau prin intermediul unei persoane cu aptitudini de comunicare, in situaţia in care nu vorbeşte sau nu inţelege limba romana ori nu se poate exprima.

(2) Informarea persoanei, potrivit alin.(1) lit. a), se realizeaza inainte de a lua masura conducerii la sediul poliţiei, iar potrivit lit.b), in cel mai scurt timp posibil de la momentul sosirii la sediu. La solicitare, politistul contacteaza persoanele prevazute la alin. (1) lit. c) – f). Dreptul prevazut la alin. (1) lit. g) se asigura la cerere sau din oficiu.

(3) In mod excepţional, pentru motive temeinice, exercitarea dreptului prevazut la alin.(1) lit.d) poate fi intarziat cel mult 4 ore.

(4) In cazul minorului sau al persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu, poliţistul are obligaţia:

a) de a informa, cu privire la masura luata, reprezentantul legal al acesteia sau autoritatea tutelara, daca reprezentantul legal nu poate fi contactat sau nu se prezinta;

b) de a nu lua declaraţii de la aceasta sau de a nu ii solicita semnarea unor inscrisuri, in lipsa persoanelor prevazute la lit. a), cu excepţia comunicarii datelor de identificare.

(5) Dispoziţiile alin. (1) – (4) nu aduc atingere normelor de procedura penala saucelor privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate, care se aplica in mod corespunzator.

Art. 327. – (1) Politistul intocmeşte un inscris in care consemneaza motivele conducerii persoanei la sediul poliţiei, masurile realizate cu aceasta ocazie, modalitatea de exercitare a drepturilor ca urmare a aducerii la cunoştinţa, rezultatul controlului corporal, al bagajelor si al vehiculelor, daca a utilizat mijloace de constrangere, prezenţa unor urme vizibile de violenţa la momentul legitimarii si al finalizarii verificarilor, precum si ora inceperii si finalizarii verificarii situaţiei persoanei si luarii masurilor legale.

(2) Inscrisul prevazut la alin.(1) se inregistreaza in evidenţele unitaţii de poliţie, iar

o copie a acestuia se preda persoanei in cauza sau reprezentantului legal. Refuzul primirii se consemneaza pe inscris.

Art. 328. – (1) Verificarea situaţiei persoanelor conduse la sediul poliţiei si luarea masurilor legale, dupa caz, se realizeaza in cel mult 24 de ore, ca masura administrativa.

(2) Dupa verificarea situaţiei persoanei si luarea masurilor legale, politistul are obligaţia de a permite acesteia sa paraseasca sediul poliţiei.

(3) La expirarea termenului prevazut la alin. (1), persoana are dreptul de a parasi sediul poliţiei, chiar daca identitatea sa nu a putut fi stabilita.

(4) Dispoziţiile alin.(2) si (3) nu se aplica in cazul in care s-a dispus reţinerea ori arestarea preventiva sau in situaţia in care persoana a fost condusa la sediul poliţiei pentru unul dintre motivele prevazute la art. 323 lit. f) – j).

(5) Daca in cadrul verificarilor se constata existenţa unei suspiciuni rezonabile cu privire la savarşirea unei infracţiuni, se procedeaza conform normelor de procedura penala.

Art. 329

. – (1) In indeplinirea atribuţiilor de serviciu, politistul are dreptul sa utilizeze mijloace de constrangere, constand in: forţa fizica, inclusiv aplicarea unor procedee de autoaparare sau lovituri; catuşe sau alte mijloace adecvate de imobilizare a membrelor superioare şi/sau inferioare; mijloace neletale; arme albe si de foc; mijloace adecvate sau, dupa caz, vehicule, pentru oprirea forţata, blocarea sau deschiderea unor vehicule ori spaţii inchise in care se gasesc persoane si bunuri, ori pentru inlaturarea unor obstacole.

(2) Prin intensitate si durata, folosirea mijloacelor de constrangere nu trebuie sa depaşeasca nevoile reale pentru atingerea scopului intervenţiei.

(3) Folosirea mijloacelor de constrangere inceteaza de indata ce scopul intervenţiei a fost realizat.

(4) Folosirea mijloacelor de constrangere se face dupa avertizarea verbala prealabila asupra utilizarii acestora şi dupa acordarea timpului necesar persoanei pentru a se conforma solicitarilor legale ale politistului. In situaţia unei acţiuni violente iminente indreptate impotriva poliţistului sau a altei persoane, mijloacele de constrangere pot fi folosite fara avertizarea verbala prealabila.

 

(5) Folosirea mijloacelor de constrangere in condiţiile si in situaţiile prevazute de lege inlatura caracterul penal al faptei si raspunderea civila a politistului pentru pagubele produse.

Art. 3210. – (1) Politistul are dreptul de a folosi forţa fizica in scopul infrangerii rezistenţei fizice a persoanei care, fara a folosi violenţa, se opune ori nu se supune indeplinirii solicitarilor legale ale politistului, potrivit art. 31 alin. (1) lit. m) – o) sau referitoare la:

a) conducerea la sediul poliţiei sau al altor organe;

b) efectuarea percheziţiei potrivit normelor de procedura penala, a controlului corporal si al bagajelor persoanei legitimate, precum si a vehiculului utilizat de aceasta;

c) aplicarea catuşelor sau a altor mijloace de imobilizare adecvate.

(2) Politistul are dreptul de a utiliza mijloace adecvate pentru a patrunde in vehicule sau in orice spaţii inchise in care se afla persoana aflata in situaţiile prevazute la alin.(1), in scopul extragerii acesteia.

Art. 3211. – (1) Politistul are dreptul de a utiliza catuşe sau alte mijloace de imobilizare adecvate in scopul impiedicarii sau neutralizarii acţiunilor violente ale oricarei persoane.

(2) In scopul prevenirii autovatamarii persoanei ori apariţiei unei stari de pericol la adresa vieţii, sanatatii sau integritatii corporale a politistului sau a altei persoane, politistul are dreptul de a utiliza mijloacele prevazute la alin. (1) impotriva persoanei ce face obiectul masurii conducerii la sediul poliţiei sau la sediul altor organe, daca:

a) este cunoscuta cu un comportament violent la adresa sa, a persoanelor sau bunurilor;

b) a comis sau este suspecta de savarşirea unei infracţiuni cu violenţa ori de terorism;

c) a evadat din starea legala de reţinere sau detinere ori s-a sustras de la executarea unei masuri preventive sau a unei pedepse privative de libertate;

d) dotarile mijlocului de transport utilizat sau itinerariul de deplasare nu permit adoptarea altor masuri care sa previna savarşirea unor acţiuni violente sau fuga;

e) faţa de aceasta a fost dispusa o masura privativa de libertate in vederea inlaturarii unei stari de pericol pentru ordinea publica.

(3) Dispoziţiile legale referitoare la utilizarea catuşelor sau a altor mijloace de imobilizare, prevazute de reglementarile privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate, se aplica in mod corespunzator.

Art. 3212. – Politistul are dreptul de a utiliza bastoane, tonfe, dispozitive cu substanţe iritant-lacrimogene si/sau paralizante, caini de serviciu, scuturi de protecţie, caşti cu vizor, dispozitive cu electrosocuri, arme neletale cu bile de cauciuc sau alte arme neletale, precum si alte mijloace de imobilizare care nu pun in pericol viata sau nu produc o vatamare corporala grava, in scopul impiedicarii sau neutralizarii acţiunilor violente ale persoanei, atunci cand:

a) utilizarea forţei fizice nu a fost sau nu este apta sa produca acest rezultat;

b) aceasta intenţioneaza sa savarşeasca sau savarşeşte acţiuni violente cu obiecte, dispozitive, substanţe sau animale ce pot pune in pericol viaţa, sanatatea ori integritatea corporala a persoanelor.

Art. 3213. – Politistul este obligat ca, in cel mai scurt timp, sa solicite serviciilor specializate acordarea asistenţei medicale de urgenţa persoanelor impotriva carora au fost folosite dispozitive cu electrosocuri, precum si persoanelor ranite prin utilizarea mijloacelor de constrangere. De indata ce va fi posibil, situaţia se raporteaza si, ulterior, se intocmeşte un inscris.”

9. Articolul 33 se abroga.

10. Alineatul (3) al articolului 34 se abroga.

11. Articolul 35 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

„Art. 35. – Se interzice folosirea mijloacelor prevazute la art. 3211 alin. (1), art. 3212 si 34 impotriva femeilor cu semne vizibile de sarcina, impotriva persoanelor cu semne vadite de invaliditate si copiilor, cu excepţia cazurilor in care aceştia infaptuiesc un atac armat sau in grup, care pune in pericol viata sau integritatea corporala a uneia ori mai multor persoane.”

12. Dupa articolul 35 se introduc doua noi articole, art. 351 şi 352, cu urmatorul cuprins:

„Art. 351. – Politistul are obligaţia sa poarte asupra sa mijloacele de constrangere si de protecţie din dotare.

Art. 352. – Unitaţile de poliţie trebuie sa asigure pregatirea profesionala a politistului, cu privire la utilizarea mijloacelor de constrangere. Politistul este obligat sa participe la programele de pregatire profesionale si sa menţina un nivel adecvat de pregatire fizica.”

13. Dupa alineatul (1) al articolului 38 se introduc şase noi alineate, alin. (2) – (7),

cu urmatorul cuprins:

„(2) Pentru scopul prevazut la alin.(1), poliţistul are dreptul de a patrunde intr-o locuinţa sau orice spaţiu delimitat in orice mod ce aparţine ori este folosit de o persoana fizica sau juridica, fara invoirea acesteia sau a reprezentatului legal, daca:

a) exista indicii ca in acel spaţiu se afla o persoana a carei viaţa sau integritate corporala este pusa in pericol sau o persoana decedata;

b) in acel spaţiu se afla autorul unei infracţiuni flagrante, comisa prin folosirea unei arme ori substanţe explozive, narcotice sau paralizante, prin violenţa, ori de catre o persoana mascata, deghizata sau travestita;

c) in acel spaţiu se afla autorul unui act terorist.

(3) Dreptul prevazut la alin. (2) se exercita inclusiv prin folosirea forţei:

a) daca exista motive temeinice pentru a anticipa rezistenţa armata sau alte tipuri de violenţa ori exista un pericol cu privire la distrugerea probelor;

b) in cazul unui refuz sau daca nu a fost primit niciun raspuns la solicitarile politistului de a patrunde in acel spaţiu.

(4) Inainte de a patrunde in spaţiul privat, poliţistul are obligaţia de a raporta despre aceasta, cu excepţia situaţiei in care nu este posibil. In acest caz, raportarea se face in cel mai scurt timp posibil.

(5) Dupa inlaturarea pericolului ori prinderea autorului infracţiunii sau actului terorist, poliţistul are obligaţia de a parasi spaţiul respectiv, cu excepţia situaţiei in care obţine consimţamantul de a ramane. Cu aceasta ocazie nu se efectueaza acte specifice percheziţiei domiciliare.

(6) In situaţia in care este necesara luarea unor masuri de conservare a locului savarşirii infracţiunii si de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de proba, poliţistul are dreptul sa indeparteze temporar persoanele din spaţiul respectiv sau sa solicite acestora sa ramana pe loc pana la identificarea lor.

(7) Cu privire la patrunderea in spaţiul privat si masurile adoptate, poliţistul intocmeşte un inscris. La solicitare, o copie a inscrisului se preda persoanelor carora le aparţine sau care folosesc spaţiul in care a patruns poliţistul.”

14. La articolul 39 se introduce un nou alineat, alin.(2), cu urmatorul cuprins:

„(2) Politistul are dreptul sa solicite interventia autoritaţilor competente sau sa sesizeze reprezentantul legal, atunci cand, in exercitarea atribuţiilor de serviciu, identifica persoane care, din cauza varstei sau starii fizice ori psihice se afla in dificultate si este necesara luarea unor masuri de protecţie. Autoritaţile competente sau reprezentantul legal au obligaţia de a interveni de indata.”

15. Dupa articolul 39 se introduc doua noi articole, art.391 şi 392, cu urmatorul cuprins:

„Art. 391. – (1) In vederea asigurarii protecţiei persoanelor prevazute la art. 26 alin. (1) pct. 11 şi 12, unitatea de poliţie competenta elaboreaza un plan de protecţie care va cuprinde cel puţin urmatoarele: date privind persoana a carei protecţie se acorda, temeiul legal al protecţiei, masurile de protecţie instituite, resursele logistice, umane sau de alta natura alocate, perioada in care se acorda protecţia, situaţiile in care protecţia inceteaza.

(2) Protecţia se acorda daca persoana care face obiectul masurilor de protecţie sau, dupa caz, reprezentantul acesteia:

a) işi exprima acordul cu privire la masurile de protecţie;

b) ofera informaţiile necesare implementarii masurilor de protecţie;

c) se conformeaza masurilor de protecţie stabilite;

d) se abţine de la orice activitate care pune in pericol viaţa, sanatatea sau integritatea corporala, a sa, a poliţiştilor care asigura protecţia ori a altei persoane, ordinea publica sau alte valori sociale.

(3) Protecţia inceteaza in cazul in care una dintre condiţiile prevazute la alin. (2) nu mai este indeplinita. In cazul in care masura de protecţie a fost instituita in baza normelor de procedura penala, pentru incetarea acesteia, unitatea de poliţie sesizeaza organul judiciar care a dispus-o.

Art. 392. – (1) Pentru realizarea activitaţilor de prevenire, depistare, investigare sau urmarire penala a infracţiunilor sau executarii pedepselor, prevenire si combatere a altor fapte ilegale, precum şi de menţinere a ordinii şi siguranţei publice, acţiunile poliţistului in spaţii publice, precum şi intervenţia realizata in condiţiile art. 38 ori pentru executarea unui mandat, pot fi inregistrate cu mijloacele foto-audio-video din dotare, fara consimţamantul persoanelor.

(2) Pentru realizarea activitaţilor de prevenire, depistare, investigare sau urmarire penala a infracţiunilor, prevenire si combatere a altor fapte ilegale, precum şi de menţinere a ordinii şi siguranţei publice, Poliţia Romana poate inregistra cu mijloacele foto-audio-video din dotare persoane sau grupuri de persoane aflate in spaţii publice, in cazul in care exista motive de a presupune ca ar putea fi comise infracţiuni sau alte fapte ilegale ori tulburata ordinea si siguranţa publica.”

Art. III. – Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr.104/2001 privind organizarea si functionarea Poliţiei de Frontiera Romane, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,

Partea I, nr. 351 din 29 iunie 2001, aprobata cu modificari prin Legea nr.81/2002, cu

modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:

1. La articolul 27, literele a), b), i) şi n) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:

„a) sa legitimeze, sa stabileasca identitatea persoanelor si sa ia masurile legale ce se impun;

b) sa conduca persoane la sediul poliţiei de frontiera;

i) sa utilizeze mijloace de constrangere, cu respectarea stricta a legii;

...

n) sa solicite sprijinul populaţiei pentru urmarirea, prinderea, imobilizarea şi conducerea persoanelor la sediul poliţiei de frontiera, precum şi pentru asistarea la efectuarea unor acte procedurale;”

2. La articolul 27, dupa litera n) se introduc doua noi litere, n1) si n2), cu urmatorul cuprins:

„n1) sa interzica oricarei persoane, ca temporar, sa patrunda intr-un anumit spaţiu, imobil sau mijloc de transport, ori sa-l paraseasca, daca prin aceasta s-ar pune in pericol viaţa, sanatatea sau integritatea corporala, a sa ori a altei persoane, sau ar fi afectata desfaşurarea normala a activitaţii organelor abilitate;

n2) sa opreasca forţat si sa imobilizeze vehicule, inclusiv prin utilizarea mijloacelor din dotare, in conditiile legii;”

3. Dupa articolul 27 se introduc opt noi articole, art.271 – 278, cu urmatorul cuprins:

„Art. 271 - (1) Politistul de frontiera are dreptul sa solicite oricarei persoane care face obiectul unor masuri poliţieneşti, sa renunţe temporar la mijloacele ce pot fi folosite pentru un atac armat, sa ţina mainile la vedere si/sau sa adopte o poziţie inofensiva care exclude savarşirea unei acţiuni violente indreptate impotriva acestuia.

 

(2) Se interzice solicitarea adoptarii poziţiei culcat in cazul femeilor cu semne  vizibile de sarcina, persoanelor cu semne vadite de invaliditate si copiilor.

(3) In inţelesul prezentei ordonanţe de urgenţa, prin atac armat se inţelege atacul savarşit de o persoana cu o arma de foc sau cu obiecte, dispozitive, substanţe sau animale ce pot pune in pericol viaţa, sanatatea ori integritatea corporala a persoanelor.

(4) Se prezuma intenţia savarşirii unei acţiuni violente indreptate impotriva poliţistului fapta oricarei persoane de a nu se conforma solicitarilor poliţistului prevazute la alin. (1) sau de a se apropia de acesta dupa ce, in prealabil, a fost somata prin cuvintele „Stai, poliţia de frontiera! – Nu te apropia!”.

Art. 272

. – (1) Poliţistul de frontiera are dreptul sa legitimeze si sa stabileasca identitatea persoanei, in situaţia in care:

a) aceasta incalca dispoziţiile legale, ori exista suspiciunea ca pregateşte sau a comis o fapta ilegala la regimul frontierei de stat;

b) a carei prezenţa in zona de frontiera este suspecta sau nu poate fi justificata;

c) exista suspiciunea ca aceasta a fost prezenta la locul savarşirii unei fapte ilegale ori are cunoştinţa despre fapta, autor sau despre bunurile avand legatura cu fapta;

d) aceasta solicita sprijinul sau intervenţia organelor poliţiei de frontiera, ori cand din cauza varstei, starii de sanatate, consumului de alcool sau altor substanţe psihoactive,

ori a altor asemenea circumstanţe, necesita sprijinul organelor abilitate;

e) aceasta este implicata intr-o procedura legala in faţa unei autoritaţi sau instituţii publice;

f) aceasta incearca sa patrunda sau se afla intr-un spaţiu in care accesul este controlat;

g) cu ocazia unor controale sau razii, efectuate in conditiile art. 27 lit. l);

h) exista obligaţia legala de a se stabili identitatea acesteia.

(2) Stabilirea identitaţii unei persoane se face pe baza actelor de identitate.

(3) Atunci cand persoana nu poate prezenta un act de identitate, stabilirea

identitaţii se realizeaza pe baza unui act prevazut cu fotografie sau a declaraţiilor acesteia, precum si a verificarilor politistului de frontiera, realizate pe loc, in bazele electronice de date.

(4) Pentru stabilirea identitaţii, la sediul poliţiei de frontiera, politistul de frontiera are dreptul sa procedeze la fotografierea, procesarea amprentelor, semnalmentelor si semnelor particulare ale persoanei.

(5) Atunci cand masurile prevazute la alin.(3) si (4) nu au condus la rezultatul urmarit, politistul de frontiera are dreptul sa faca publica, prin orice mijloace, o fotografie, inregistrare, schiţa sau descriere a persoanei, daca exista o convingere rezonabila ca aceasta masura va ajuta la stabilirea identitaţii persoanei.

(6) Masurile prevazute la alin.(4) si (5) se realizeaza chiar si in lipsa consimţamantului persoanei. Publicitatea se realizeaza exclusiv in scopul identificarii persoanei, cu respectarea prezumţiei de nevinovaţie.

Art. 273

. – (1) Politistul de frontiera are dreptul sa conduca o persoana la sediul poliţiei, atunci cand:

a) in conditiile art. 272 alin.(2) si (3), nu s-a putut stabili identitatea acesteia, ori exista suspiciuni cu privire la identitatea declarata sau veridicitatea documentelor prezentate;

b) datorita locului, momentului, circumstanţelor, bunurilor aflate asupra sa, ori comportamentului, creeaza suspiciunea ca pregateşte sau a comis o fapta ilegala;

c) prin acţiunile sale pericliteaza viata, sanatatea sau integritatea corporala, a sa ori  a altei persoane, ordinea publica sau alte valori sociale;

d) luarea unor masuri legale, pe loc, ar putea crea un pericol pentru aceasta sau pentru ordinea publica;

e) a savarşit in flagrant o fapta prevazuta de legea penala, constatata potrivit normelor de procedura penala;

f) este data in urmarire, potrivit legii;

h) este necesara executarea unui mandat, emis potrivit legii;

i) a evadat din starea legala de reţinere sau detinere, a fugit dintr-un centru educativ, centru de detenţie sau din unitatea in care executa masura internarii medicale;

j) nu respecta masura luarii in custodie publica;

k) in alte cazuri prevazute de lege.

(2) Poliţistul de frontiera are obligaţia de a raporta despre conducerea persoanei la sediul poliţiei de frontiera.

Art. 274. – (1) Politistul de frontiera are dreptul sa efectueze controlul corporal si al bagajelor persoanei legitimate, precum si a vehiculului utilizat de aceasta, in scopul ridicarii bunurilor supuse confiscarii, interzise la detinere sau care pot fi utilizate ca probe intr-o procedura judiciara, in situaţia in care, datorita locului, momentului, circumstanţelor, ori comportamentului, exista suspiciunea ca astfel de bunuri se gasesc asupra acesteia.

(2) Persoana condusa la sediul poliţiei de frontiera este supusa, in toate cazurile, controlului corporal, al bagajelor si vehiculului, in scopul identificarii unor arme, obiecte sau substanţe, ce pot fi folosite impotriva politistului de frontiera, a altor persoane sau pentru autovatamare, ori a caror prezenţa este de natura sa creeze un pericol pentru ordinea publica.

(3) Controlul corporal este sumar si se realizeaza cu respectarea demnitaţii umane.

Controlul corporal se efectueaza de catre o persoana de acelaşi sex cu persoana controlata, cu excepţia situaţiei in care este necesara deposedarea de o arma de foc sau arma alba a carei detinere este vizibila sau cunoscuta.

(4) La efectuarea controlului prevazut la alin.(1), pot fi folosite animale de serviciu si/sau mijloace adecvate pentru detectarea obiectelor sau substanţelor.

Art. 275. – Daca persoana legitimata sau condusa la sediul poliţiei de frontiera prezinta simptome vizibile care necesita asistenţa medicala de urgenţa, in cel mai scurt timp, politistul de frontiera solicita serviciilor specializate acordarea acestei asistenţe.

Art. 276. – (1) Persoana condusa la sediul poliţiei de frontiera are urmatoarele drepturi:

a) de a fi informata cu privire la motivele conducerii la sediul poliţiei de frontiera;

b) de a fi informata cu privire la drepturile ce-i revin;

c) de a fi asistata de un avocat, potrivit legii, precum şi de a nu da nici o declaraţie fara prezenţa acestuia, cu excepţia comunicarii datelor de identificare, ori a unor informaţii necesare inlaturarii unei stari de pericol iminent la adresa vieţii, sanataţii sau integritaţii corporale a unei persoane;

d) de a solicita informarea unui membru de familie sau a altei persoane desemnate  de aceasta cu privire la masura luata;

e) de a solicita informarea reprezentanţilor diplomatici ai statului de provenienţa, in cazul cetaţenilor straini;

f) de a fi consultata de un medic, la alegere, pe cheltuiala sa;

g) de a comunica prin interpret sau prin intermediul unei persoane cu aptitudini de comunicare, in situaţia in care nu vorbeşte sau nu inţelege limba romana ori nu se poate exprima.

(2) Informarea persoanei, potrivit alin.(1) lit. a), se realizeaza inainte de a lua masura conducerii la sediul poliţiei de frontiera, iar potrivit lit.b), in cel mai scurt timp posibil de la momentul sosirii la sediu. La solicitare, politistul de frontiera contacteaza persoanele prevazute la alin. (1) lit. c) – f). Dreptul prevazut la alin. (1) lit. g) se asigura la cerere sau din oficiu.

(3) In mod excepţional, pentru motive temeinice, exercitarea dreptului prevazut la alin.(1) lit.d) poate fi intarziat cel mult 4 ore.

(4) In cazul minorului sau al persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu, poliţistul de frontiera are obligaţia:

a) de a informa, cu privire la masura luata, reprezentantul legal al acesteia sau autoritatea tutelara, daca reprezentantul legal nu poate fi contactat sau nu se prezinta;

b) de a nu lua declaraţii de la aceasta sau de a nu ii solicita semnarea unor inscrisuri, in lipsa persoanelor prevazute la lit. a), cu excepţia comunicarii datelor de identificare.

(5) Dispoziţiile alin. (1) – (4) nu aduc atingere normelor de procedura penala sau celor privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate, care se aplica in mod corespunzator.

Art. 277. – (1) Politistul de frontiera intocmeşte un inscris in care consemneaza motivele conducerii persoanei la sediul poliţiei de frontiera, masurile realizate cu aceasta ocazie, modalitatea de exercitare a drepturilor ca urmare a aducerii la cunoştinţa, rezultatul controlului corporal, al bagajelor si al vehiculelor, daca a utilizat mijloace de constrangere, prezenţa unor urme vizibile de violenţa la momentul legitimarii si al finalizarii verificarilor, precum si ora inceperii si finalizarii verificarii situaţiei persoanei si luarii masurilor legale.

(2) Inscrisul prevazut la alin.(1) se inregistreaza in evidenţele unitaţii de poliţie de frontiera, iar o copie a acestuia se preda persoanei in cauza sau reprezentantului legal.

Refuzul primirii se consemneaza pe inscris.

Art. 278

. – (1) Verificarea situaţiei persoanelor conduse la sediul poliţiei de frontiera si luarea masurilor legale, dupa caz, se realizeaza in cel mult 24 de ore, ca masura administrativa.

(2) Dupa verificarea situaţiei persoanei si luarea masurilor legale, politistul de frontiera are obligaţia de a permite acesteia sa paraseasca sediul poliţiei de frontiera.

(3) La expirarea termenului prevazut la alin. (1), persoana are dreptul de a parasi sediul poliţiei de frontiera, chiar daca identitatea sa nu a putut fi stabilita.

(4) Dispoziţiile alin.(2) si (3) nu se aplica in cazul in care s-a dispus reţinerea ori arestarea preventiva sau in situaţia in care persoana a fost condusa la sediul poliţiei de frontiera pentru unul dintre motivele prevazute la art. 273 lit. f) – j).

(5) Daca in cadrul verificarilor se constata existenţa unei suspiciuni rezonabile cu privire la savarşirea unei infracţiuni, se procedeaza conform normelor de procedura penala.”

4. Articolul 31 se abroga.

5. In Capitolul V, titlul secţiunii a 3-a se modifica si va avea urmatorul cuprins:

„Secţiunea a 3 – a

Folosirea mijloacelor de constrangere”

6. In Capitolul V, la secţiunea a 3-a se introduc şase noi articole, art.311 – art.316, cu urmatorul cuprins:

„Art. 311. – (1) In indeplinirea atribuţiilor de serviciu, politistul de frontiera are dreptul sa utilizeze mijloace de constrangere, constand in: forţa fizica, inclusiv aplicarea

unor procedee de autoaparare sau lovituri; catuşe sau alte mijloace adecvate de imobilizare a membrelor superioare şi/sau inferioare; mijloace neletale; arme albe si de foc; mijloace adecvate sau, dupa caz, vehicule, pentru oprirea forţata, blocarea sau deschiderea unor vehicule ori spaţii inchise in care se gasesc persoane si bunuri, ori pentru inlaturarea unor obstacole.

(2) Prin intensitate si durata, folosirea mijloacelor de constrangere nu trebuie sa depaşeasca nevoile reale pentru atingerea scopului intervenţiei.

(3) Folosirea mijloacelor de constrangere inceteaza de indata ce scopul intervenţiei a fost realizat.

(4) Folosirea mijloacelor de constrangere se face dupa avertizarea verbala

prealabila asupra utilizarii acestora şi dupa acordarea timpului necesar persoanei pentru a se conforma solicitarilor legale ale politistului de frontiera. In situaţia unei acţiuni violente iminente indreptate impotriva poliţistului de frontiera sau a altei persoane, mijloacele de constrangere pot fi folosite fara avertizarea verbala prealabila.

(5) Folosirea mijloacelor de constrangere in condiţiile si in situaţiile prevazute de lege inlatura caracterul penal al faptei si raspunderea civila a politistului de frontiera pentru pagubele produse.

Art. 312

. – (1) Politistul de frontiera are dreptul de a folosi forţa fizica in scopul infrangerii rezistenţei fizice a persoanei care, fara a folosi violenţa, se opune ori nu se supune indeplinirii solicitarilor legale ale politistului, potrivit art. 31 alin. (1) lit. m) – o) sau referitoare la:

a) conducerea la sediul poliţiei de frontiera sau al altor organe;

b) efectuarea percheziţiei potrivit normelor de procedura penala, a controlului corporal si al bagajelor persoanei legitimate, precum si a vehiculului utilizat de aceasta;

c) aplicarea catuşelor sau a altor mijloace de imobilizare adecvate.

(2) Politistul de frontiera are dreptul de a utiliza mijloace adecvate pentru a patrunde in vehicule sau in orice spaţii inchise in care se afla persoana aflata in situaţiile prevazute la alin.(1), in scopul extragerii acesteia.

Art. 313. – (1) Politistul de frontiera are dreptul de a utiliza catuşe sau alte mijloace de imobilizare adecvate in scopul impiedicarii sau neutralizarii acţiunilor violente ale oricarei persoane.

(2) In scopul prevenirii autovatamarii persoanei ori apariţiei unei stari de pericol la adresa vieţii, sanatatii sau integritatii corporale a politistului sau a altei persoane,

politistul de frontiera are dreptul de a utiliza mijloacele prevazute la alin. (1) impotriva persoanei ce face obiectul masurii conducerii la sediul poliţiei de frontiera sau la sediul altor organe, daca:

a) este cunoscuta cu un comportament violent la adresa sa, a persoanelor sau bunurilor;

b) a comis sau este suspecta de savarşirea unei infracţiuni cu violenţa ori de terorism;

c) a evadat din starea legala de reţinere sau detinere ori s-a sustras de la executarea unei masuri preventive sau a unei pedepse privative de libertate;

d) dotarile mijlocului de transport utilizat sau itinerariul de deplasare nu permit adoptarea altor masuri care sa previna savarşirea unor acţiuni violente sau fuga;

e) faţa de aceasta a fost dispusa o masura privativa de libertate in vederea inlaturarii unei stari de pericol pentru ordinea publica.

(3) Dispoziţiile legale referitoare la utilizarea catuşelor sau a altor mijloace de imobilizare, prevazute de reglementarile privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate, se aplica in mod corespunzator.

Art. 314. – Politistul de frontiera are dreptul de a utiliza bastoane, tonfe, dispozitive cu substanţe iritant-lacrimogene si/sau paralizante, caini de serviciu, scuturi de protecţie, caşti cu vizor, dispozitive cu electrosocuri, arme neletale cu bile de cauciuc sau alte arme neletale, precum si alte mijloace de imobilizare care nu pun in pericol viata sau nu produc o vatamare corporala grava, in scopul impiedicarii sau neutralizarii acţiunilor violente ale persoanei, atunci cand:

a) utilizarea forţei fizice nu a fost sau nu este apta sa produca acest rezultat;

b) aceasta intenţioneaza sa savarşeasca sau savarşeşte acţiuni violente cu obiecte, dispozitive, substanţe sau animale ce pot pune in pericol viaţa, sanatatea ori integritatea corporala a persoanelor.

Art. 315. – Politistul de frontiera este obligat ca, in cel mai scurt timp, sa solicite serviciilor specializate acordarea asistenţei medicale de urgenţa persoanelor impotriva carora au fost folosite dispozitive cu electrosocuri, precum si persoanelor ranite prin utilizarea mijloacelor de constrangere. De indata ce va fi posibil, situaţia se raporteaza si, ulterior, se intocmeşte un inscris.

Art. 316. – Se interzice folosirea mijloacelor prevazute la art. 313 alin. (1) si art. 314 impotriva femeilor cu semne vizibile de sarcina, impotriva persoanelor cu semne vadite de invaliditate si copiilor, cu excepţia cazurilor in care aceştia infaptuiesc un atac armat  sau in grup, care pune in pericol viata sau integritatea corporala a uneia ori mai multor persoane.”

7. Articolul 32 se abroga.

8. La articolul 322, alineatul (1), formula introductiva se modifica şi va avea urmatorul cuprins:

„Art. 322. – (1) Atunci cand folosirea altor mijloace de constrangere nu a dat rezultate, in caz de absoluta necesitate, politistul de frontiera poate face uz de arma in indeplinirea atribuţiilor de serviciu, in urmatoarele situaţii:”

Art. IV. – In Legea nr.17/1996 privind regimul armelor de foc si al munitiilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 74 din 11 aprilie 1996, cu modificarile si completarile ulterioare, dupa alineatul (2) al articolului 51 se introduce un nou alineat, alin. (21), cu urmatorul cuprins:

„(21) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), uzul de arma se poate face in scopul neutralizarii persoanei impotriva careia se executa, daca pericolul reprezentat de acţiunile acesteia la adresa vieţii, sanatatii sau integritatii corporale a unei persoane este grav, iminent si nu poate fi inlaturat in alt mod.”

Art. V. – (1) Pentru o perioada de 90 de zile, Ministerul Afacerilor Interne, Politia Romana si Politia de Frontiera Romana desfaşoara activitaţi de informare a populaţiei cu privire la drepturile si obligaţiile persoanelor, drepturile si obligaţiile organelor de aplicare a legii, astfel cum rezulta din aplicarea prezentei legi.

(2) Informarea prevazuta la alin. (1) se realizeaza prin intermediul mai multor instrumente si/sau acţiuni specifice, cum ar fi, fara a se limita la acestea, comunicate de presa si informare prin mass-media, postarea informaţiilor pe pagina de internet a instituţiei, organizarea unor acţiuni specifice in trafic ori cu ocazia executarii unor misiuni de ordine publica.

Art. VI. – Cu excepţia art. V, prezenta lege intra in vigoare in termen de 60 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Documente atasate

Unele documente sunt in format PDF si pot fi citite cu ajutorul Adobe Acrobat Reader. Daca nu il aveti il puteti descarca gratuit de pe site-ul oficial Adobe

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.