STATUL ROMAN nu se poate lauda dupa 100 de ani decat ca ROMANIA exista...

Scris de Coriolan Onescu | Publicat in 07.08.2017 16:08 | Publicat in NATIONAL | Tipareste pagina

Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a acordat un interviu cotidianului clujean de limba maghiara Szabadság, in care a vorbit despre pregatirile pentru Centenarul Marii Uniri din 2018.

In interviul pe care ni l-a acordat preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, l-am intrebat, printre altele, cum evalueaza colaborarea cu partidele parlamentare dupa aceasta jumatate de an, iar referitor la vizita preşedintelui Klaus Iohannis in Secuime am vrut sa aflam daca UDMR se aşteapta la vreo schimbare in relaţia cu şeful statului. Preşedintele Kelemen Hunor a mai spus ca i-a reamintit preşedintelui Klaus Iohannis necesitatea semnarii unui pact intre majoritate şi minoritate.

INTREBARE: A trecut o jumatate de an de la alegeri, cum evaluaţi colaborarea cu partidele parlamentare?

Kelemen Hunor: Principiul de baza a fost sa existe un dialog permanent cu principalele partide. Deoarece rezultate nu se pot obţine cu 7%, deşi avem un grup parlamentar mai puternic decat in mandatul anterior, insa totuşi ne aflam departe de procentul de peste 50% necesar pentru adoptarea legilor. Coaliţia de guvernare PSD—ALDE ne-a propus o colaborare, din pacate, insa, in prima jumatate de an s-a dovedit ca, din partea opoziţiei, nu exista vreo formaţiune cu care sa se poata colabora.

Acest lucru poate ca nu va ramane aşa, dar acum asta este realitatea. Prin urmare, am inceput o colaborare cu coaliţia de guvernare şi am stabilit ca in toate problemele in care ne consultam şi putem avea un punct de vedere comun vom susţine acele iniţiative ale Guvernului, iar, in schimb, majoritatea guvernamentala va vota proiectele noastre. Evident, trebuie sa avem in vedere şi faptul ca o astfel de colaborare implica, inevitabil, şi anumite momente de neinţelegere. Primul de acest gen a fost la inceputul anului, cand s-a adoptat OUG nr. 13, pentru ca noi nu am considerat corecta procedura de adoptare a acestei ordonanţe. Nici in ultima situaţie de criza guvernamentala UDMR nu a cerut nimic despre care sa nu se fi discutat in ultimii ani sau care sa nu fie constituţional sau care sa fie incompatibil cu asumarile internaţionale ale Romaniei sau cu valorile europene.

Coaliţia cred ca a greşit atunci cand nu a invitat colegii din Transilvania la consultari şi apoi a facut un pas inapoi cand a inceput aceasta adevarata ofensiva anti-maghiara. Au fost, insa, şi o mulţime de proiecte in care am reuşit sa ne inţelegem, incepand de la adoptarea bugetului, Legea salarizarii unitare, drepturile pacienţilor privind folosirea limbii materne in instituţiile medicale şi furnizoare de servicii sociale, Legea educaţiei. In general, consider ca aceasta jumatate de an a fost una acceptabila, buna chiar, de aceea la şedinţa grupurilor parlamentare UDMR, programata pentru sfarşitul lunii august, voi propune continuarea acestei colaborari parlamentare. Acordul a fost semnat pe un termen de patru ani, cu menţiunea ca, la finalul fiecarei sesiuni parlamentare, ambele parţi sa faca o evaluare a acestei inţelegeri. Dupa semnalele pe care le avem din partea lui Liviu Dragnea şi a lui Calin Popescu Tariceanu şi ei vor dori continuarea acestui acord de colaborare parlamentara. In aceasta jumatate de an s-a pus de doua ori problema intrarii UDMR la guvernare, prima data, imediat dupa adoptarea bugetului de stat, in luna februarie, insa atunci noi am spus ca nu este momentul oportun pentru ca nu s-au concretizat condiţiile necesare intrarii noastre la guvernare. A doua oportunitate a fost inainte de criza din luna iunie, cand s-a pus problema schimbarii lui Sorin Grindeanu, dar şi a extinderii coaliţiei, dar nici acest moment nu ni s-a parut oportun de a intra la guvernare. Coaliţia are majoritate şi fara noi-54%—şi daca ei sunt eficienţi şi se inţeleg, atunci, practic, nu exista niciun subiect in care sa nu poata decide.

INTREBARE: Dintre partidele de opoziţie, cum caracterizaţi relaţia dintre UDMR şi USR? Exista posibilitatea sau pericolul ca aceasta formaţiune sa atraga maghiari, avand in vedere ca recent au ales in fruntea partidului un politician de naţionalitate maghiara?

Kelemen Hunor: USR spune ca la alegerile parlamentare din 2016 a primit voturi de la maghiari, ceea ce pot sa imi imaginez, insa nu datorita acestor voturi au intrat in Parlament. De altfel, in ultimii 27 de ani, intotdeauna au existat cateva partide politice romaneşti, care au fost votate intr-un procent mai mic sau mai mare şi de maghiari. In prezent, insa, USR trece printr-o criza de identitate şi nici nu se mai ştie daca vine sau pleaca. In acest partid se regasesc persoane adepte ale tuturor ideologiilor posibile. Este discutabil ce va ramane in final din acest partid. In prezent, relaţia noastra cu ei este foarte schimbatoare şi incerta. De exemplu, la negocierile pentru legea privind drepturile pacienţilor, liberalii şi cei de la USR au parasit plenul la votul final, au fost revoltaţi şi au declarat ca a fost o mare greşeala pana şi faptul ca s-a pus problema furnizarii serviciilor medicale in limba materna. Cine este mai atent in plen şi ajunge primul la microfon işi exprima punctul de vedere, deci nu exista o poziţie comuna la nivelul acestei formaţiuni.

INTREBARE: Exista vreo schimbare in relaţia cu preşedintele Klaus Iohannis dupa vizita sa in ţinutul Secuiesc? La ce ne putem aştepta dupa acest moment?

Kelemen Hunor: Ar fi fost bine daca aceasta vizita era in 2015 şi nu in 2017, deoarece vizita de acum poate fi considerata un pas in vederea alegerii sale pentru un nou mandat, mai ales ca, de cand este preşedinte, nu a transmis niciun mesaj şi nu a facut nimic pentru alegatorii maghiari. La alegerile prezidenţiale, majoritatea maghiarilor a votat cu Klaus Iohannis. Se spune ca cele mai multe voturi le-a primit in ţinutul Secuiesc, da, pentru ca acolo maghiarii sunt majoritari, dar, daca ne uitam şi la Cluj sau la Partium, şi aici peste 80% sau poate chiar mai mult au votat cu Iohannis. Maghiarii care merg la vot, mai degraba prefera sa voteze un sas decat un roman, chiar daca au ce sa ii şi reproşeze, iar acest lucru cred ca este valabil şi in 2017. Iohannis , in mod sigur, nu şi-a pierdut alegatorii maghiari, insa este mai puţin probabil ca şi-a convins criticii. In acelaşi timp, nu şi-a dezamagit nici votanţii romani, pentru ca in momentul cu steagul a ieşit bine. Dupa care, s-a deplasat la Maraşeşti, la un eveniment organizat intr-unul dintre locurile in care au avut loc lupte in Primul Razboi Mondial.

Deci a avut foarte multa grija ca nu cumva sa fie acuzat de prietenie cu comunitatea maghiara. In cadrul consultarilor a declarat ca va reflecta asupra propunerilor noastre, astazi insa nu aş indrazni sa prevad vreo schimbare radicala in atitudinea sa. L-am informat pe preşedintele ţarii cu privire la problemele cu care se confrunta comunitatea maghiara, dar nu am vorbit despre subiecte care, de altfel, sunt extrem importante pentru noi, insa, soluţionarea acestora nu intra in competenţa şi in responsabilitatea preşedintelui statului, cum ar fi infrastructura, bugetul şi probleme de acest gen. Aş sublinia, totodata, faptul ca, pana in prezent, nu a existat o astfel de vizita prezidenţiala in care şeful statului sa se intalneasca in acelaşi timp cu toţi liderii administraţiei locale din ţinutul Secuiesc, iar aceasta poate fi considerata chiar un mesaj din partea lui, şi anume ca ia in considerare ţinutul Secuiesc ca pe o entitate. Am cerut preşedintelui, printre altele, sa se foloseasca de drepturile pe care le deţine — in calitatea sa de preşedinte—şi sa işi asume rolul de mediator atunci cand se accentueaza atitudinea anti-maghiara, tocmai pentru a exista un factor de echilibru şi pentru a tempera atitudinea majoritaţii.

Inca din 2015 noi am propus ca preşedintele ţarii sa fie iniţiatorul unui nou pact dintre majoritate şi minoritate, iar acest lucru este de actualitate şi foarte necesar şi in 2017.

INTREBARE: Conform caror principii ar trebui elaborat acest pact dintre majoritate şi minoritate?

Kelemen Hunor: Am facut aceasta propunere preşedintelui in 2015, imediat dupa alegerea sa in funcţie. I-am prezentat chiar şi o propunere concreta de text, ca punct de pornire. Practic, acest text propus de noi, dupa introducere, cuprindea patru puncte, care se refereau la faptul ca drepturile acordate minoritaţii maghiare sa nu poata fi anulate pe cale legislativa sau prin masuri administrative. Am propus, totodata, ca in cazurile in care trebuie clarificata intenţia legiuitorului, modificarile sa fie facute de comun acord. In acelaşi timp, extinderea drepturilor dobandite sa fie stabilita tot de comun acord şi sa fie adoptata in Parlament, in urma unei dezbateri largi, la nivelul societaţii. Am mai propus sa eliminam din disputele interne problematica minoritaţilor naţionale, mai exact a cauzei maghiare, pentru ca, atunci cand nu exista argumente solide intr-un anumit context, este evocata, de obicei, problematica maghiara, de exemplu, ca se fura Transilvania, se urmareşte dezbinarea ţarii, etc. ştiu ca toate acestea aproape ca sunt iluzii, pot parea uşor naive, dar daca partidele ar fi de acord cu pactul propus de noi, lucrurile ar fi mult mai simple.

INTREBARE: De ce anume şi de cine depinde concretizarea acestui acord (dintre majoritate şi minoritate)?

Kelemen Hunor: De aceea i-am propus lui Klaus Iohannis, pentru ca preşedintele statului trebuie sa vina cu aceasta iniţiativa, el trebuie sa-şi asume garanţia unui astfel de acord şi are rolul constituţional de a acţiona ca mediator in cadrul societaţii. Daca iniţiativa ar veni din partea vreunui partid politic, atunci ar fi clar ca cei care se afla in opoziţie sa nu fie de acord. De altfel, in 2015, am semnalat şi preşedinţilor partidelor parlamentare posibilitatea realizarii acestui pact, dar ne aflam inaintea unui an electoral şi de aceea un am primit nicio reacţie din partea lor. De fiecare data cand a fost vorba despre un anumit pact, indiferent ca a fost vorba despre infrastructura, armata, UE sau NATO, intotdeauna preşedintele a fost iniţiatorul. Pe de alta parte, am crezut ca macar atat işi poate asuma un politician sas.

INTREBARE: Cum se pregateşte UDMR pentru Centenarul din 2018?

Kelemen Hunor: In cadrul prezidiului executiv al UDMR s-a format un grup de lucru care se ocupa de acest subiect. Avem in plan cateva acţiuni pentru anul urmator, ceea ce, dupa parerea mea, este important. Se ştie ca raportarea celor doua comunitaţi la evenimentele din 1918 nu s-a schimbat nici acum, la 100 de ani. Nici maghiarii, dar cred ca nici romanii nu gandesc altfel despre 1918 şi despre ultimii 100 de ani şi nici nu prea cred ca acest lucru se va schimba in mod semnificativ in urmatoarele luni, pana in 2018. Sunt foarte multe motive pentru care lucrurile au evoluat astfel, dar nici nu vreau sa analizez, este treaba istoricilor, a sociologilor. Sunt sigur de faptul ca, daca statul roman, in ultimii 100 de ani, nu s-ar fi straduit atat de mult şi in mod vadit sa asimileze minoritaţile naţionale şi sa elimine din societate tot ce nu este romanesc, atunci poate şi generaţiile de astazi s-ar raporta altfel la aceasta problema. Dar, pentru ca, atat intre cele doua razboaie mondiale, cat şi pe vremea lui Ceauşescu, aceasta intenţie a fost clara, iar dupa 1989, de asemenea, s-a putut constata adesea o astfel de tendinţa, chiar daca aceasta nu a fost declarata.

Este oarecum clar ca aceste temeri au reaparut: romanii se tem ca vrem sa le luam Ardealul, iar maghiarii se tem ca romanii vor sa le ia identitatea. Aceste temeri, evident ca sunt prezente şi vor persista, iar eu nu vad posibilitatea de a schimba foarte mult acest aspect. Cea mai mare greşeala ar fi ca in 2018 sa stam precum ariciul, ignorand ce se intampla, plangandu-ne de mila, cuprinşi de teama. Ar fi bine sa evitam cumva acest tip de atitudine, pentru ca nu se poate construi pe sentimente de teama şi de regrete, mai degraba trebuie sa alegem calea discursului sincer şi corect. Este important sa spunem clar ce credem şi ce aşteptam din partea statului roman dupa 100 de ani, dar, in acelaşi timp, trebuie sa ne punem şi in locul celorlalţi, sa-i inţelegem cat de cat. Constat ca exista diferenţe majore in modul in care diferitele generaţii interpreteaza aceste evenimente. In ultimii 100 de ani au crescut cateva generaţii care au informaţii indirecte despre ce s-a intamplat inainte de 1918. Nici macar de perioada 1940-1944 nu işi amintesc mulţi, nu au amintiri directe, ştiu doar de la parinţi ce s-a intamplat atunci. De aceea, consideram ca trebuie sa organizam conferinţe de specialitate, in care sa analizam, sa dezbatem cu ajutorul unor istorici şi specialişti ce s-a intamplat in aceşti 100 de ani, sa inţelegem, sa reevaluam, sa reformulam ceea ce se poate reformula intr-un astfel de moment. In acelaşi timp, pregatim cateva publicaţii in care vom prezenta ceea ce am realizat in ultimii 100 de ani, cu ce am contribuit in Transilvania la dezvoltarea Romaniei—ne propunem sa prezentam valorile şi creatorii acestora din toate domeniile.

Acest proiect l-am numit provizoriu, 'O mie de ani in Transilvania, o suta de ani in Romania'. In plus, vrem sa incercam derularea unei campanii mai relaxate şi mai pe inţelesul tuturor, in special in mediul online—dar nu numai in aceasta forma—o campanie adresata romanilor, mai ales tinerilor intre 20-30 de ani. Vom incerca sa explicam cine suntem noi, maghiarii din Transilvania secolului XXI şi care sunt dezideratele noastre, pentru ca sunt foarte multe percepţii greşite şi prejudecaţi legate de noi, pe care societatea romaneasca le-a creat in decursul istoriei. Romanii trebuie sa inţeleaga ca nu vom putea şi nici un vom dori sa sarbatorim evenimentele de la 1918. Acesta ar fi bine sa fie un moment al inţelegerii şi al respectului reciproc.

Ma tem uneori insa ca, pentru ca, in ajunul Centenarului, Romania nu va avea prea multe realizari de prezentat, de aceea vor apela la retorica naţionalista de prost gust prin care incheie aceşti 100 de ani, la fel cum a procedat şi rectorul Universitaţii 'Babeş—Bolyai'. Nu vor putea sa spuna ca au construit nici macar 1.800 de km de autostrada, ca, in sfarşit, dupa 100 de ani, au reuşit sa conecteze regiunile istorice. La fel cum nu putem spune ca trenul de la Bucureşti la Alba Iulia ajunge mai repede decat in urma cu 100 de ani. Dimpotriva, vor putea sa spuna ca astazi faci o ora şi jumatate mai mult de la Alba Iulia la Bucureşti, decat se facea acum 100 de ani. Deci, din acest punct de vedere, am dileme serioase referitor la ce va putea prezenta statul roman ca realizare in afara de faptul ca de 100 de ani aceasta ţara exista. şi atunci, in astfel de situaţii, sunt tentaţi sa aniverseze cei 100 de ani printr-o retorica naţionalista şi cu tot felul de sloganuri.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.