TEXTUL INTEGRAL prin care DNA a demontat CUVANT cu CUVANT toata argumentatia infantila a MINISTRULUI JUSTITIEI PESEDISTE....

Scris de Coriolan Onescu | Publicat in 28.02.2018 11:55 | Publicat in NATIONAL | Tipareste pagina

PUNCT DE VEDERE faţa de propunerea formulata de ministrul Justiţiei privind revocarea din funcţia de procuror şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie

Potrivit dispoziţiilor art. 54 alin. 4 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor şi procurorilor,  revocarea procurorilor din funcţiile de conducere se face de catre Preşedintele Romaniei, la propunerea  ministrului Justiţiei, pentru motivele prevazute la art. 51 alin. (2) care se aplica in mod corespunzator.
Astfel, propunerea de revocare din funcţia de procuror şef este intemeiata pe dispoziţiile art. 51 alineatul 2  lit. b din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor şi procurorilor, respectiv „exercitarea  necorespunzatoare a atribuţiilor manageriale privind organizarea eficienta, comportamentul şi comunicarea,  asumarea responsabilitaţilor şi aptitudinile manageriale”.

Consideraţii generale

In motivarea acestei propuneri, ministrul Justiţiei a depus documentul intitulat „Raport privind activitatea  manageriala de la Direcţia Naţionala Anticorupţie” inregistrat la Ministrul Justiţiei cu nr. 17472/22.02.2018.
In partea introductiva a raportului este precizat ca „raportul de faţa reprezinta luarea de poziţie a  ministrului Justiţiei determinata de rolul sau constituţional” şi „priveşte activitatea manageriala desfaşurata  de catre procurorul şef al DNA” in „perioada de referinţa februarie 2017 – februarie 2018”.
Totodata, se susţine ca „s-a realizat o analiza privind organizarea eficienta, comportamentul, comunicarea,  asumarea responsabilitaţilor şi aptitudinile manageriale ale procurorului şef DNA”.
Ministrul Justiţiei a consemnat in raport ca analiza a fost realizata avand la baza urmatoarele:
1. „Raportul de evaluare a eficienţei manageriale şi a modului de indeplinire a obligaţiilor procurorului şef al  DNA ca urmare a pronunţarii de catre Curtea Constituţionala a Romaniei a Deciziei nr. 68 din 27 februarie 2017  prin care s-a constatat un conflict de natura constituţionala intre Ministerul Public-Parchetul de pe langa  Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie –Direcţia Naţionala Anticorupţie şi Guvernul Romaniei”,
2. „Raportul Direcţiei de inspecţie judiciara pentru procurori privind controlul efectuat in baza Ordinului nr.  71 din 3 iulie 2017 al inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare”, in forma publicata pe site-ul Inspecţiei  judiciare cu titlul „Raport privind eficienţa manageriala şi modul de indeplinire a atribuţiilor ce decurg din  legi şi regulamente, de catre conducerea structurii centrale a Direcţiei Naţionale Anticorupţie precum şi  respectarea normelor procedurale şi regulamentare de catre procurori şi personalul auxiliar de specialitate din  cadrul parchetului vizat” inregistrat cu nr. 5115/IJ/982/DIP/2017 emis in 15 septembrie 2017,
3. „Acumularile de la inceputul perioadei de referinţa şi pana in prezent, pe analiza faptelor, acţiunilor  concrete, inclusiv a declaraţiilor publice ale procurorului şef al DNA reflectate in documente ale autoritaţilor  publice”.
Raportul de evaluare al ministrului Justiţiei conţine un numar de 20 de motive care au stat la baza deciziei de  propunere a revocarii, cu privire la care, niciodata, ministrul Justiţiei nu a cerut un punct de vedere sau date  ori informaţii legate de aspectele pe care le-a evaluat.
Perioada de evaluare la care ministrul Justiţiei a facut referire in conţinutul raportului pe care şi-a  intemeiat propunerea de revocare din funcţia de procuror şef este indicata ca fiind februarie 2017 – februarie  2018, dar motivele propunerii de revocare au in vedere şi concluziile controlului efectuat de Inspecţia  Judiciara, control care a vizat activitatea manageriala din anul 2016 şi semestrul I 2017.
Avand in vedere aceste aspecte, va depun Raportul privind activitatea manageriala desfaşurata ca procuror şef in  perioada 2016 – semestrul I 2017 care conţine masurile manageriale dispuse privind organizarea eficienta a  activitaţii DNA şi rezultatele obţinute ca urmare a implementarii acestor masuri, raport care a fost predat şi  echipei de inspectori judiciari din cadrul Inspecţiei Judiciare cu ocazia controlului desfaşurat in anul 2017.
Acest raport este relevant intrucat ministrul Justiţiei şi-a motivat propunerea de revocare din funcţie preluand  argumente din conţinutul unui raport al Inspecţiei Judiciare in forma emisa in 15 septembrie 2017, deşi prin  Hotararea nr. 686 din 31 octombrie 2017 a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii s-au  aprobat doar parţial concluziile din acel raport al Inspecţiei Judiciare.
Inainte de a prezenta argumentele prin care dovedesc ca motivele pentru care se propune revocarea din funcţie nu  sunt intemeiate şi nici reale, voi prezenta cateva din rezultatele obţinute ca urmare a implementarii masurilor  manageriale descrise in raportul pentru perioada 2016 – semestrul I 2017.

In anul 2016, urmare a masurilor manageriale dispuse au fost obţinute cele mai impresionante rezultate de la  infiinţarea DNA:
- cel mai mare numar de cauze trimise la instanţe prin rechizitorii şi acorduri de recunoaştere a vinovaţiei;
- cel mai mare numar de inculpaţi trimişi in judecata;
- cea mai mare valoare a masurilor asiguratorii instituite;
- au fost instituite, pentru prima data de la infiinţarea direcţiei, masuri asiguratorii asupra unor bunuri  imobile situate in strainatate.
Pentru a evidenţia in mod sintetic şi clar aceste creşteri ale indicatorilor de cantitate şi calitate voi  efectua o analiza comparativa a datelor statistice.
 
Masurile privind infiinţarea şi operaţionalizarea Compartimentului de investigaţii financiare şi stabilirea ca  prioritate in activitate in fiecare an a recuperarii prejudiciilor şi aplicarii confiscarii extinse au dus la  instituirea unor masuri asiguratorii din ce in ce mai mari.
In anul 2016 s-au instituit masuri asiguratorii de peste jumatate de miliard de euro, cea mai mare valoare de la  infiinţarea instituţiei.
 
Calitatea şi obiectivitatea dosarelor instrumentate s-a reflectat şi in numarul condamnarilor obţinute şi in  numarul redus de achitari. Masurile dispuse au dus la menţinerea procentului de achitari la aproximativ 10% in  ultimii ani.

Analiza motivelor invocate in propunerea de revocare

1. Situaţie fara precedent in cadrul raporturilor dintre autoritaţile publice din Romania: intr-un singur an  trei conflicte juridice de natura constituţionala in care Direcţia Naţionala Anticorupţie prin conducerea  acesteia a fost chemata in faţa instanţei constituţionale la sesizarea altor autoritaţi publice care au invocat  incalcari ale competenţelor lor de catre DNA şi comportamentul lipsit de loialitate constituţionala al  procurorului şef DNA.
Ministrul Justiţiei a motivat ca se impune revocarea din funcţia de procuror şef, deoarece acest motiv  constituie „un comportament reprezentand incalcarea sistematica a Constituţiei”.
Pe site-ul Curţii Constituţionale la secţiunea „Decizii de admitere” sunt afişate 50 de decizii de admiterea  excepţiilor referitoare la diferite dispoziţii legale, printre care şi doua dintre deciziile de admitere a  conflictelor de natura constituţionala amintite de ministrul Justiţiei.2
Este evident ca, uneori, lipsa de previzibilitate a legislaţiei poate duce la interpretarea diferita a unor  dispoziţii legale şi ulterior la pronunţarea unor decizii de admitere a unor excepţii de neconstituţionalitate  sau la declanşarea unor conflicte juridice de natura constituţionala.
Aşa cum, chiar ministrul Justiţiei a aratat, cele doua conflicte din anul 2017 nu sunt unice, fiind constatate  in ultimii ani 13 astfel de conflicte de constituţionalitate, o parte dintre ele implicand autoritaţi din  sistemul judiciar.
Este de remarcat ca nu a existat nicio situaţie in care sa se fi solicitat sancţionarea ori schimbarea din  funcţie a persoanelor care au condus aceste instituţii, ori celor care conduc autoritatea legislativa care a  adoptat dispoziţiile legale contrare Constituţiei.
Chiar ministrul Justiţiei susţine in „Raportul de evaluare a eficienţei manageriale şi a modului de indeplinire  a obligaţiilor procurorului şef al DNA ca urmare a pronunţarii de catre Curtea Constituţionala a Romaniei a  Deciziei nr. 68 din 27 februarie 2017”3 ca „soluţia de constatare a unui conflict juridic de natura  constituţionala şi conduita de urmat pentru autoritatea care a acţionat s-a declanşat şi realizat remediul  constituţional corespunzator”.
Faptul ca, din 13 constatari ale conflictelor de constituţionalitate in ultimii 14 ani, in doua cazuri s-a  stabilit ca DNA s-a aflat in conflict cu alte instituţii ale statului, nu poate constitui o incalcare  sistematica a Constituţiei.
Mai mult decat atat, „incercand o clarificare a sintagmei conflict juridic de natura constituţionala intre  autoritaţile publice, Comisia de la Veneţia a spus ca este vorba de fapt de conflicte de competenţa pozitive sau  negative intr-un caz concret”.4 Astfel, prin analogie, conflicte de competenţa exista in mod frecvent şi intre  instanţele judecatoreşti sau parchete, iar rezolvarea acestor conflicte de competenţa se face de catre instanţa  ierarhic superioara. Nicicand nu s-a pus problema sancţionarii unui judecator sau procuror pentru ca s-a  considerat competent sa soluţioneze o cauza.
Mai mult, potrivit art. 147 alin 4 din Constituţie deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru  viitor.
Ca atare, ministrul Justiţiei nu poate aplica retroactiv efectele unei decizii a Curţii Constituţionale de la  sine putere şi sa reproşeze unui magistrat ca nu a prevazut ce decizii vor fi pronunţate şi cum vor fi motivate  pentru a-şi adapta comportamentul instituţional.

2. Decizia nr. 68/2017 a Curţii Constituţionale – Direcţia Naţionala Anticorupţie a acţionat ultra vires şi-a  arogat o competenţa pe care nu o poseda
Ministrul Justiţiei a motivat ca se impune revocarea din funcţia de procuror şef deoarece „exercitarea  conducerii unei instituţii cu incalcarea limitelor de competenţa ale acesteia se incadreaza intre motivele care  justifica revocarea”.
Decizia nr. 68 din 27 februarie 2017 prin care s-a constatat un conflict de natura constituţionala intre  Ministerul Public-Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţionala Anticorupţie şi  Guvernul Romaniei este o premiera in justiţia romaneasca.
A fost prima data cand o decizie a Curţii Constituţionale a analizat temeinicia unei sesizari penale, competenţa  exclusiva pana la acel moment a organelor judiciare.
Anterior acestei decizii, nici dispoziţiile legale, nici practica organelor judiciare şi nici doctrina juridica  nu excludeau savarşirea infracţiunilor de favorizarea faptuitorului ori folosirea influenţei sau autoritaţii de  catre o persoana ce deţine o funcţie de conducere intr-un partid in scopul obţinerii pentru sine sau pentru  altul de foloase necuvenite prin promovarea sau adoptarea unor acte normative.
Prin Decizia nr. 68/2017, Curtea Constituţionala a stabilit ca dispoziţiile constituţionale referitoare la  separarea puterilor in stat impun ca dispoziţia derogatorie prevazuta de legiuitor pentru infracţiunea de  conflict de interese, respectiv in cazul emiterii, aprobarii sau adoptarii actelor normative, sa fie aplicata  prin analogie şi cu privire la alte infracţiuni, dintre care a menţionat favorizarea faptuitorului şi folosirea  influenţei sau autoritaţii de catre o persoana ce deţine o funcţie de conducere intr-un partid in scopul  obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite.
Consfinţirea acestei metode de interpretare de catre Curtea Constituţionala nu putea fi prevazuta anterior  emiterii deciziei de nici un magistrat, procuror sau judecator.
Ministrul Justiţiei susţine ca am condus instituţia „prin incalcarea limitelor de competenţa”, deşi la data  inregistrarii la DNA a plangerii penale despre care se face vorbire, aceasta decizie nu era pronunţata, iar  dispoziţiile legale, jurisprudenţa anterioara a Curţii Constituţionale şi a Inaltei Curţi de Casaţie şi  Justiţie, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului au fost respectate in totalitate, dupa cum urmeaza:

Respectarea dispoziţiilor legale

Principiul legalitaţii presupune ca activitatea procurorului se bazeaza pe investigarea obligatorie, conform  dispoziţiilor procesual penale, in cazul unei sesizari care indeplineşte cerinţele prevazute de art. 288 Cod  procedura penala. Prin urmare, orice sesizare adresata parchetului in unul din modurile de sesizare prevazute de  dispoziţiile art. 288 Cod procedura penala trebuie sa urmeze procedura prevazuta de lege, neputandu-se deroga  sub nici o forma de la aceasta.

Respectarea jurisprudenţei anterioare a Curţii Constituţionale

Principiul legalitaţii in activitatea procurorilor este consacrat şi de jurisprudenţa constanta a Curţii  Constituţionale care a statuat ca „ procurorii işi desfaşoara activitatea pe baza principiilor legalitaţii…DNA  fiind magistratura speciala instituita pentru combaterea infracţiunilor de corupţie5” sau „procurorul nu poate  renunţa la realizarea activitaţilor de investigare a infracţiunilor…avand obligaţia de a strange probele  necesare cu privire la existenţa infracţiunilor…deoarece Ministerul Public reprezinta interesele generale ale  societaţii6.
Acelaşi aspect este reţinut de Curtea Constituţionala şi in decizia 236/19.04.2016 care a statuat ca organele de  urmarire penala sesizate cu privire la savarşirea unei fapte penale de catre una sau mai multe persoane trebuie  sa faca o minima verificare a susţinerilor din care sa rezulte atat existenta faptei şi inexistenţa vreunui caz  care impiedica exercitarea acţiunii penale, cat şi suspiciunea rezonabila ca s-a savarşit o fapta prevazuta de  legea penala

Respectarea jurisprudenţei Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

In deciziile pronunţate, Inalta Curţi de Casaţie şi Justiţie statueaza ca procurorul are obligaţia de a  desfaşura o ancheta efectiva pentru aflarea adevarului, inclusiv in situaţiile in care sesizarea priveşte  adoptarea unor acte publicate in Monitorul Oficial. Sub acest aspect, sunt relevante considerentele sentinţei  penale nr. 529 din 4 iunie 2014 a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a aratat ca:
„Instanţa constata ca in speţa, deşi exista obligaţia de a desfaşura o ancheta efectiva, nu au fost luate masuri  rezonabile pentru investigarea faptelor reclamate. Cu toate ca obligaţia investigarii faptelor este una de  mijloace, şi nu de rezultat, in cazul de faţa lipseşte ancheta insaşi (nu exista niciun mijloc de investigare a  plangerii)....Mai mult, in circumstanţe cum sunt cele in speţa, in care plangerea vizeaza aspecte care decurg  dintr-un act publicat in Monitorul Oficial, este de aşteptat o rigoare mai mare din partea autoritaţilor in  ancheta desfaşurata.”7.

Respectarea jurisprudenţei Curţii europene a drepturilor omului

In jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului8 s-a statuat: „Pentru ca ancheta sa fie considerata  «efectiva», trebuie, in principiu, sa fie apta sa duca la stabilirea faptelor cauzei şi la identificarea şi  pedepsirea celor vinovaţi. Aceasta nu este o obligaţie de rezultat, ci de mijloace, iar autoritaţile trebuie sa  reacţioneze prompt la plangerile formulate. Orice nereguli ale anchetei care afecteaza posibilitatea de a  stabili faptele şi persoanele vinovate risca sa contravina acestui standard, iar cerinţa de promptitudine şi de  termen rezonabil este implicita in acest context.”9
Procurorii de caz au respectat şi jurisprudenţa anterioara a Direcţiei Naţionale Anticorupţie care a fost  constanta in investigarea sesizarilor avand ca obiect imprejurarile adoptarii unor acte normative, aşa incat,  cercetarile in acest dosar au fost in concordanţa cu aceasta jurisprudenţa. Au mai fost inregistrate cauze cu  acelaşi obiect de investigare in anul 2007 (doua cauze), 2014 (o cauza) şi 2015 (o cauza) astfel ca nu a existat  nici un temei pentru a refuza inregistrarea unei plangeri penale formulata conform legii.
Cu privire la eventuale incalcari ale legii referitoare la normele de competenţa a fost efectuata o verificare  din partea Inspecţiei Judiciare.
Prin rezoluţia nr. 1704/IJ/319/DIP/2017 a Direcţiei de inspecţie judiciara pentru procurori emisa in data de 6  iunie 2017 s-a dispus clasarea cu privire la procurorul şef al DNA referitor la presupuse abateri disciplinare.
Pe de alta parte, avand in vedere ca acest litigiu de constituţionalitate a vizat modalitatea de efectuare a  urmaririi penale de catre procurorii investiţi cu soluţionarea cauzei, nu aveam nicio atribuţie de a cenzura  deciziile investigative ale magistraţilor, astfel incat nu poate fi reţinuta o exercitare necorespunzatoare a  atribuţiilor de management, care nu se refera la legalitatea actelor procesuale.
De altfel, raportul nu indica in ce modalitate aş fi putut preveni naşterea conflictului fara a-mi incalca  atribuţiile, in condiţiile in care, la un punct subsecvent, mi se reproşeaza, cu privire la acelaşi dosar, ca nu  aş fi respectat independenţa procurorilor.

3. Decizia nr. 611/2017 a Curţii Constituţionale - prin conduita sa procurorul şef al DNA nu numai ca inlatura a  priori orice colaborare loiala cu autoritatea care exercita suveranitatea poporului – Parlamentul Romaniei, ci  refuza sa participe la clarificarea unor aspecte legate de un eveniment de interes public; prin refuzul  procurorului şef DNA este incalcata autoritatea Parlamentului Romaniei, organ reprezentativ al poporului
Ministrul Justiţiei a motivat ca se impune revocarea din funcţia de procuror şef deoarece „in calitate de  procuror şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie a refuzat sa dea curs celor 3 invitaţii şi sa se prezinte in  faţa comisiei speciale de ancheta”.
In cursul anului 2017 am primit mai multe invitaţii de a ma prezenta in faţa „Comisiei speciale de ancheta a  Senatului şi Camerei Deputaţilor pentru verificarea aspectelor ce ţin de organizarea alegerilor din 2009 şi de  rezultatul scrutinului prezidenţial” şi de a furniza informaţii legate de obiectul de activitate al comisiei.
La toate invitaţiile primite in perioada 07.06.2017 – 14.11.2017 am comunicat scris ca „nu deţin informaţii  şi/sau documente necesare clarificarii imprejurarilor şi cauzelor in care s-au produs evenimentele supuse  cercetarii parlamentare”, dupa cum urmeaza:
- La adresa nr. 4C-30/49/07.06.2017 privind invitaţia pentru data de 14.06.2017, am comunicat scris prin adresa  nr. 1404/C/2017 din data de 08.06.2017
- La adresa nr. 4C-30/64/13.06.2017 privind invitaţia pentru data de 20.06.2017, am comunicat scris prin adresa  nr.1404/C/2017 din 19.06.2017
- La adresa nr. 4C-30/77 din data de 06.07.2017 privind invitaţia pentru data de 10.07.2017, am comunicat scris  prin adresa nr.1404/C/2017 din 07.07.2017
- La adresa nr. 4C-30/85 din data de 27 iulie 2017, prin care mi s-au adresat doua intrebari de catre comisie,  am comunicat scris prin adresa nr.1404/C/2017 din 11.08.2017.
- La adresa nr. 4C-30/139 din data de 13.11.2017 privind invitaţia pentru data de 15.11.2017, am comunicat scris  prin adresa nr.1404/C/2017 din 14.11.2017.

In raport cu aceste aspecte, s-a facut o verificare din partea Inspecţiei Judiciare iar prin rezoluţia cu nr.  4937/IJ/944/DIP/2017 a Direcţiei de inspecţie judiciara pentru procurori din 25.09.2017 s-a decis clasarea cu  privire la presupuse abateri disciplinare şi s-a reţinut ca „refuzul repetat al procurorului şef al Direcţiei  Naţionale Anticorupţie de a se prezenta fizic in faţa comisiei parlamentare nu intruneşte elementele constituite  ale abaterii disciplinare”, precum şi „faptul ca raspunsul formulat nu a corespuns aşteptarilor şi nu a fost  lamuritor pentru comisia de ancheta nu este o condiţie sine qua non care ar putea contura in sarcina  procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie o eventuala incalcare a prevederilor legale şi  constituţionale”. Ca atare, s-a reţinut ca „nu se constata o incalcare a dispoziţiilor legale şi a standardelor  de conduita impuse magistraţilor.
Ca atare, ministrul Justiţiei nu poate aplica retroactiv efectele unei decizii a Curţii Constituţionale şi sa  reproşeze unui magistrat ca nu a prevazut ce decizii vor fi pronunţate şi cum vor fi motivate pentru a-şi adapta  comportamentul instituţional.

4. Decizia nr. 757/2017 a Curţii Constituţionale – parchetul/DNA nu au competenţa de a incepe urmarirea penala  in privinţa oportunitaţii emiterii actelor administrative individuale
Ministrul Justiţiei a motivat ca se impune revocarea din funcţia de procuror şef deoarece „in raport de  dispoziţiile legale care constituie temei al revocarii, exercitarea conducerii unei instituţii cu incalcarea  limitelor de competenţa ale acesteia se incadreaza in motivele care justifica revocarea conducatorului  instituţiei”.
Aceasta susţinere a ministrului Justiţiei este infirmata chiar de Decizia nr. 757 din 23 noiembrie 2017 a Curţii  Constituţionale care a constatat ca „nu exista un conflict juridic de natura constituţionala intre Guvernul  Romaniei, pe de o parte, şi Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie,  Direcţia Naţionala Anticorupţie, pe de alta parte”. Sunt relevante considerentele deciziei care menţioneaza:
„Prin urmare, organul de urmarire penala este singurul competent sa aprecieze cu privire la indeplinirea  standardului de banuiala rezonabila, atunci cand decide aplicarea art. 305 alin. (3) din Codul de procedura  penala...Analizand acest aspect, Curtea constata nu este competenta sa verifice daca exista probe din care sa  rezulte banuiala rezonabila pentru inceperea urmaririi penale. Decizia de a incepe o urmarire penala in personam  este o competenţa exclusiva a organului de urmarire penala, ce nu poate fi controlata, atat timp cat de plano nu  vizeaza fapte care nu intra sub incidenţa legii penale [a se vedea, in acelaşi sens, şi Decizia nr. 68 din 27  februarie 2017]”.
„Curtea reţine, din studiul actelor dosarului, ca, in cauza, unitatea de parchet nu cerceteaza legalitatea  hotararilor de Guvern, ci o fapta/fapte savarşita/savarşite de o persoana/mai multe persoane care poate/pot  cadea sub incidenţa legii penale...Insa, modul de instrumentare a cauzei nu poate fi verificat pe calea art. 146  lit. e) din Constituţie, rezulta ca nu este de competenţa Curţii Constituţionale cenzurarea deciziei organului  de urmarire penala sa inceapa o urmarire penala in personam.”
Decizia Curţii Constituţionale vizeaza un dosar care se afla in instrumentare pe rolul Direcţiei Naţionale  Anticorupţie.
Ministrul Justiţiei a menţionat in acest raport ca „parchetele/DNA nu au competenţa de a incepe urmarirea penala  in privinţa oportunitaţii emiterii actelor administrative individuale”, iar aceleaşi afirmaţii au fost facute şi  in spaţiul public.
Astfel, la data de 26 septembrie 2017 am sesizat Consiliului Superior al magistraturii sa analizeze declaraţiile  publice al ministrului Justiţiei cu privire la ancheta Direcţiei Naţionale Anticorupţie, iar Plenul Consiliului  Superior al Magistraturii a decis prin Hotararea nr. 1472 din 19 decembrie 2017 ca declaraţiile ministrului  Justiţiei prin care acesta a susţinut ca procurorii DNA nu investigheaza fapte ce reprezinta incalcari ale legii  penale au fost de natura a afecta independenţa sistemului judiciar.
Ca atare, Consiliul Superior al Magistraturii a statuat ca tocmai ministrul Justiţiei este cel care şi-a depaşit  competenţele, iar Curtea Constituţionala a decis ca procurorii nu au fost in conflict de natura constituţionala  prin investigaţiile in dosarul la care s-a facut referire in cuprinsul deciziei.
Reluarea acestor critici formulate la adresa unui dosar in curs de soluţionare, in care legalitatea deciziilor  procurorului a fost constatata de catre Curtea Constituţionala, reprezinta o forma nepermisa de presiune la  adresa magistratului, caruia i se sugereaza, de catre ministrul Justiţiei, soluţia pe care ar trebui sa o  dispuna in cauza.

5. Acreditarea competenţei DNA de evaluare a aspectelor de oportunitate a elaborarii unor hotarari de Guvern.
Ministrul Justiţiei a motivat prin aceea ca, in comunicatul Direcţiei Naţionale Anticorupţie privind un dosar  penal au fost efectuate urmatoarele menţiuni: „au fost incalcate prevederile Constituţiei Romaniei, cele ale  Legii organice 213/1998, ale Legii 107/1996 şi cu O.U.G. 107/200...De asemenea, au fost incalcate o serie de  dispoziţii ce reglementeaza normele de tehnica legislativa, aspect semnalat in repetate randuri de Ministerul  Finanţelor Publice şi Ministerul Justiţiei, in perioada premergatoare adoptarii hotararii. a iniţiat şi promovat  H.G. cu incalcarea procedurii de la nivelul Guvernului pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de  acte normative.”
Ministrul Justiţiei a motivat ca prin aceste afirmaţii „DNA s-a erijat in evaluator, fara nici o distincţie,  inclusiv asupra aspectelor de oportunitate a elaborarii unor hotarari de guvern”, ceea ce „susţine aceeaşi  exercitare a conducerii instituţiei cu incalcarea limitelor de competenţa ale acesteia”.La data de 22 septembrie  2017 a fost emis comunicatul de presa inregistrat cu nr. 906/VIII/3 pe site-ul instituţiei ca raspuns la  solicitarile formulate de reprezentanţi ai mass media10, prin care a fost adus la cunoştinţa publicului ca  procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Secţia de combatere a infracţiunilor asimilate  infracţiunilor de corupţie au dispus extinderea urmaririi penale faţa de mai mulţi suspecţi in cauza, precum şi  faptul ca, in conformitate cu prevederile legale şi constituţionale, procurorul şef al Direcţiei Naţionale  Anticorupţie a transmis procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie  referatul cauzei, in vederea sesizarii Camerei Deputaţilor, pentru formularea cererii de efectuare a urmaririi  penale faţa de P.R., deputat in Parlamentul Romaniei, fost ministru, in legatura cu savarşirea complicitaţii la  infracţiunea de abuz in serviciu daca funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos  necuvenit, in exercitarea funcţiei ministeriale.
Comunicatul de presa a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale naţionale şi comunitare in materia  comunicarii publice şi cuprinde explicativ, pe scurt descrierea faptelor pe un ton neutru, fara elemente ce ar  putea sugera o poziţie subiectiva, aşa incat in mod evident nu au fost depaşite limite indatoririlor  profesionale de informare a opiniei publice.
Aceasta descriere a situaţiei de fapt nu poate constitui „exercitare a conducerii instituţiei cu incalcarea  limitelor de competenţa ale acesteia” intrucat aceasta este acuzaţia stabilita de procuror şi singura in masura  sa cenzureze acuzaţia este instanţa de judecata competenta sa soluţioneze cauza.
Din analiza conţinutului comunicatului se poate constata cu uşurinţa ca nu se face nicio referire la  oportunitatea hotararii de guvern, ci la suspiciunile referitoare la adoptarea acesteia cu incalcarea unor norme  legale imperative. Este inexplicabila referirea ministrului la aspecte de oportunitate, care nu se regasesc in  cuprinsul comunicatului.
Aşa cum am aratat mai sus aprecierile ministrului Justiţiei cu privire la investigaţiile procurorilor in aceasta  cauza au fost de natura sa afecteze independenţa sistemului judiciar.

6. Lipsa de asumare a unei incalcari a dispoziţiilor constituţionale şi legale, respectiv a corectarii unei  astfel de conduite
Ministrul Justiţiei a motivat ca DNA a retras comunicatul de presa amintit mai sus şi aceasta imprejurare  constituie temei de revocare intrucat este „un comportament de neasumare a unei erori in conducerea  instituţiei”.
Aceasta afirmaţie nu este reala.
Comunicatul de presa a fost postat la data de 22 septembrie 2017 pe site-ul instituţiei  „http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=8375 ” şi nu a fost retras, fiind şi in prezent pe site in aceeaşi forma.

7. Incalcarea principiilor care guverneaza exercitarea funcţiei de conducere a unei autoritaţi publice.  „Performanţa” procurorului şef de a determina Curtea Constituţionala sa explice pe larg ca instituţia DNA nu  este nici Guvern, nici Parlament, nici Curtea Constituţionala, nici instanţa de judecata şi ca in calitate de  conducator al acestei instituţii trebuie sa respecte competenţele legale ale DNA, precum şi sa aiba o conduita  constituţionala loiala
Ministrul Justiţiei motiveaza ca „au existat trei conflicte de natura constituţionala” care „demonstreaza  refuzul cooperarii loiale de catre procurorul şef al DNA” şi „constatam folosirea nelegala a resurselor umane şi  materiale in sensul deturnarii Direcţiei Naţionale Anticorupţie de la scopul şi competenţele sale legale.
Motivarea din raport a ministrului Justiţiei pleaca de la menţiuni cuprinse in „Avizul privind compatibilitatea  cu principiile constituţionale şi statul de drept a acţiunilor Guvernului Romaniei cu privire la alte instituţii  ale statului şi Ordonanţa de urgenţa a Guvernului de modificare şi completare a Legii nr. 3/2000 privind  organizarea şi desfaşurarea referendumului in Romania.
„Acest aviz nu are nici o legatura cu instituţiile din sistemul judiciar şi cu atat mai mult nu are legatura cu  Direcţia Naţionala Anticorupţie sau cu acţiunile procurorului şef al Direcţia Naţionala Anticorupţie.
Acest aviz vizeaza acţiunile derulate de Guvern cu privire la alte instituţii şi este emis in anul 2012 neavand  nici o legatura cu situaţiile explicate de ministrul Justiţiei referitoare la conflictele juridice de natura  constituţionala.
Cu privire la cele 3 decizii ale Curţii Constituţionale imi menţin argumentele de mai sus prezentate la punctele  1- 4.
Referitor la „folosirea nelegala a resurselor umane şi materiale in sensul deturnarii Direcţiei Naţionale  Anticorupţie de la scopul şi competenţele sale legale”, apreciez ca acestea sunt afirmaţii nereale, nesusţinute  de nici macar un argument credibil şi obiectiv.
Modul in care am organizat activitatea şi modul in care s-au folosit resursele umane şi materiale sunt explicate  pe larg in raportul de activitate manageriala pe care l-am depus.

8. Comportament excesiv de autoritar, discreţionar, contrar obligaţiilor de rezerva şi deontologice impuse  magistraţilor
Ministrul Justiţiei motiveaza ca, in Raportul Direcţiei de inspecţie judiciara pentru procurori privind  controlul efectuat in baza Ordinului nr. 71 din 3 iulie 2017 al inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare au  fost consemnate;
a. „indicii cu privire la savarşirea referitoare la obstrucţionarea activitaţii de inspecţie a inspectorilor  judiciari prin orice mijloace” (a se vedea pag 148 şi 160 din raport).
b. „prin hotararea secţiei de procurori s-au constatat deficienţe la nivelul managementului instituţiei”
c. „comportament autoritar catre discreţionar” intrucat in comisia de interviuri pentru recrutarea procurorilor  din DNA „s-a autodesemnat” şi „a desemnat şi un consilier care are calitatea de judecator”
Raportul privind eficienţa manageriala şi modul de indeplinire a atribuţiilor ce decurg din legi şi regulamente,  de catre conducerea structurii centrale a Direcţiei Naţionale Anticorupţie inregistrat cu nr.  5115/IJ/982/DIP/2017 a fost emis in 15 septembrie 2017.
Ministrul Justiţiei a preluat in evaluarea sa forma iniţiala a raportului Inspecţiei Judiciare, (aşa cum rezulta  din link-ul postat in cuprinsul raportului) şi nu forma adoptata prin Hotararea cu nr. 686 din 31 octombrie 2017  care a eliminat o parte din constatarile şi concluziile inspectorilor judiciari.
Cu privire la motivele care stau la baza propunerii de revocare este de menţionat:
a. Referitor la presupunerea ca aş fi obstrucţionat activitatea de inspecţie a inspectorilor judiciari arat ca,  inainte de finalizarea dezbaterilor privind raportul de control in cadrul Secţiei pentru procurori, am trimis  obiecţiuni prin care am aratat ca afirmaţiile potrivit carora aş fi obstrucţionat activitatea de control sunt  neadevarate şi am prezentat documente in acest sens.
Astfel, la pagina 148 in raportul de control la care face trimitere ministrul Justiţiei s-a reţinut ca, impreuna  cu consilierul personal şi un procuror şef serviciu aş fi obstrucţionat activitatea de control a unor dosare de  la Secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie. Aşa cum am menţionat şi in  obiecţiuni, dosarele procurorului M.I.M au fost verificate in cadrul activitaţilor de control de catre  inspectorul judiciar H.M, fiind intocmita o lista scrisa personal de acest inspector cu dosarele pe care le-a  cerut spre verificare, precum şi cu bifarea dosarelor verificate. Va depun copia inscrisului realizat personal  de inspectorul judiciar H.M care dovedeşte ca dosarele cerute spre verificare au fost verificate.
Inspecţia judiciara a demarat verificari cu privire la aceasta situaţie şi pana in prezent nu am primit  comunicarea soluţiei dispuse.
Referitor la pretinsa acţiune de obstrucţionare activitaţii de control descrisa la pagina 160 din raport  menţionez ca s-au efectuat verificari de catre Inspecţia Judiciara iar prin rezoluţia cu nr.  7044/IJ/1469/DIP/2017 a Direcţiei pentru inspecţia judiciara pentru procurori din 20 decembrie 2017 s-a clasat  sesizarea din oficiu intrucat nu s-a comis nici un act de obstrucţionare a controlului.
In ceea ce priveşte susţinerea ca „prin hotararea secţiei de procurori s-au constatat deficienţe la nivelul  managementului instituţiei” arat ca, prin Hotararea nr. 686 din 31 octombrie 2017 a Secţiei pentru procurori a  Consiliului Superior al Magistraturii s- a decis ca activitatea manageriala a conducerii Direcţiei Naţionale  Anticorupţie a fost eficienta, inclusiv din perspectiva procurorului şef al Secţiei de combatere a  infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, precum şi a procurorului şef adjunct direcţie care a  coordonat activitatea acestei secţii.
La fila 24 din Hotararea nr. 686 din 31 octombrie 2017 a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al  Magistraturii sunt eliminate constatarile inspectorilor judiciari cu privire la aceasta secţie intrucat „sunt  constatari personale ale unor inspectori judiciari...reprezinta simple aprecieri subiective fara baza factuala  şi care exced tematicii de control.”
Cu privire la susţinerea ca a existat un „comportament autoritar catre discreţionar” aceasta este total  subiectiva, nereala şi nu se bazeaza pe nici un motiv obiectiv. Se justifica aceasta afirmaţie prin aceea ca  procurorul şef „s-a autodesemnat” in comisia de interviuri pentru recrutarea procurorilor din DNA şi „a desemnat  şi un consilier care are calitatea de judecator” sa faca parte din aceasta comisie.
Conform art. 87 alin. 6 din Legea nr. 304/2004, Comisia de interviu este numita prin ordin al procurorului şef  şi este formata din 3 procurori din cadrul direcţiei. Din comisie pot face parte şi specialişti in psihologie,  resurse umane şi alte domenii. Comisia constituita pentru interviul din 26.01.2017 a avut in componenţa 3  procurori din direcţie şi alţi specialişti (consilier al procurorului şef care este şi formator al Institutului  Naţional al Magistraturii şi un psiholog), conform legii. De asemenea, comisia constituita pentru interviul din  26.04.2017 a avut in componenţa din 3 procurori din direcţie şi alţi specialişti (consilier al procurorului şef,  care este şi formator al Institutului Naţional al Magistraturii şi un psiholog), conform legii.
Controlul Inspecţiei Judiciare a reţinut in mod eronat ca din cele doua comisii la care se face referire au  facut parte doi procurori şi un judecator, fiind evident ca au facut parte trei procurori, un psiholog şi un  judecator –formator al Institutului Naţional al Magistraturii.
Astfel, prin raportare la cerinţa art. 87 alin. 6 din Legea nr. 304/2004, nu exista nicio abatere de la  dispoziţiile legale menţionate, iar numirea conform legii a unei comisii de interviuri nu poate fi apreciata  drept „comportament autoritar”.Referitor la „auto desemnarea” in comisia de interviu procurori şi la „aparenta  lipsa de imparţialitate” in procedura selecţiei şi numirii procurorilor din cadrul Direcţiei Naţionale  Anticorupţie, trebuie sa precizam ca au fost respectate in totalitate dispoziţiile art. 3 alin. 3 din OUG  43/2002 şi art. 85 din Legea nr. 304/2004.
Nu exista niciun text de lege care sa interzica procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie sa faca  parte din comisiile de interviu a personalului recrutat. De altfel, la pagina 429 din raportul Inspecţiei  Judiciare unde se analizeaza modul de indeplinire al atribuţiilor prevazute in Regulamentul de ordine interioara  al Direcţiei Naţionale Anticorupţie se reţine ca activitate indeplinita „participarea procurorului şef la doua  interviuri de selectare a procurorilor din direcţie” fara a se reţine insa ca nu s-au respectat dispoziţiile  legale sau ca nu ar fi fost legala o astfel de participare.
Mai mult, inspecţia judiciara a efectuat şi o alta verificare privind desemnarea „consilierului care are  calitatea de judecator” sa faca parte dintr-o comisie de verificare a unor dosare, iar prin rezoluţia cu nr.  7045/IJ/1470/DIP/2017 a Direcţiei de inspecţie judiciara pentru procurori emisa in 15.11.2017 s-a constatat ca  nu s-a incalcat nici o dispoziţie legala.

9. Implicarea in anchetele altor procurori, anchete realizate cu incalcarea competenţelor constituţionale
Ministrul Justiţiei motiveaza ca „declaraţiile publice de notorietate releva comportament excesiv de autoritar”  referind-se la o declaraţie „mi-am asumat acest dosar”.Simplele declaraţii publice privind o anumita situaţie nu  pot echivala cu un „comportament excesiv de autoritar” daca nu sunt insoţite şi de dovezi sau alte motive  obiective.
Ministrul Justiţiei se prevaleaza de un document care nu a fost inca aprobat prin procedura prevazuta de lege şi  ca atare neconfirmat din punctul de vedere al corectitudinii şi obiectivitaţii.
Referitor la anumite susţineri efectuate cu ocazia unui interviu la un post de radio am explicat ca am folosit  expresia „mi-am asumat dosarul” in sensul strict prevazut de atribuţiile mele profesionale, adica acelea de a  verifica legalitatea actelor emise de catre procurori. Conforma Codului de procedura penala şi ale  Regulamentului de ordine interioara al DNA.
Şi am explicat ca, in dosarul despre care se face vorbire in raport, am verificat legalitatea actelor emise  potrivit legii şi in procedurile prevazute de Codul de procedura penala, astfel ca ceea ce a facut procurorul in  mod legal mi-am asumat şi eu.
Desigur, ca o astfel de expresie eliminata din context poate fi interpretata in orice fel şi, in lipsa unei  precizari clare a declaraţiei publice (postul de televiziune sau radio, minutul, fraza dintr-un interviu  publicat in scris) sugereaza o manipulare a conţinutului mesajului real.
In calitate de şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, eu imi asum dosarele instrumentate de colegii mei  procurori, atunci cand ele au fost soluţionate cu respectarea legii şi a procedurilor judiciare. In aceasta  cauza am verificat legalitatea soluţiei dispuse, potrivit Regulamentului de ordine interioara al DNA şi ca  atare, mi-am şi asumat-o.
Cu privire la eventuale incalcari ale legii referitoare la normele de competenţa a fost efectuata o verificare  din partea Inspecţiei Judiciare, iar prin rezoluţia nr. 1704/IJ/319/DIP/2017 a Direcţiei de inspecţie judiciara  pentru procurori emisa in data de 6 iunie 2017, s-a dispus clasarea faţa de procurorul şef al DNA cu privire la  presupuse abateri disciplinare.

10.Prioritizarea soluţionarii dosarelor cu impact mediatic. Atitudini nedemne. Incalcarea standardelor minimale  de etica şi deontologie ale unui magistrat.
Ministrul Justiţiei motiveaza ca „a fost publicat la data de 12 ianuarie 2018 un comunicat de presa potrivit  caruia Inspecţia Judiciara care a exercitat acţiunea disciplinara faţa de procurorul şef al Direcţiei Naţionale  Anticorupţie şi işi intemeiaza motivul de revocare pe „un comportament vadit neconstituţional şi nelegal contrar  statutului procurorului intr-un stat de drept şi lipsa unor veritabile aptitudini manageriale”.
Aceste motive sunt vadit subiective şi neintemeiate. Nu sunt expuse criteriile pe baza carora a stabilit  ministru Justiţiei „aptitudinile” sau „comportamentul ” pe care l-am avut in activitatea profesionala sau in  relaţiile cu personalul din Direcţia Naţionala Anticorupţie.
Ministrul Justiţiei işi bazeaza concluziile pe un act emis de Inspecţia Judiciara care nu este definitiv şi nu  produce consecinţe juridice, acţiunea disciplinara nefiind finalizata in procedura prevazuta de lege.
Ministrul Justiţiei nu işi poate insuşi acuzaţiile Inspecţiei Judiciare şi nu le poate da valoare de adevar,  ignorand apararile şi probele pe care le-am formulat in aceasta procedura disciplinara.
Din simpla lecturare a acţiunii disciplinare rezulta ca au fost audiaţi procurorii prezenţi la şedinţa, care au  infirmat ceea ce ministrul Justiţiei a menţionat in acest raport.
Din probele administrate rezulta ca: nu am combatut efectele negative generate de Decizia Curţii Constituţionale  nr. 68/2017, nu mi-am exprimat dezacordul cu privire la caracterul legal, definitiv şi general obligatoriu al  acesteia, nu am folosit exprimari inadecvate la adresa Curţii Constituţionale, nu am folosit un ton superior şi  agresiv faţa de colegii procurori, nu am solicitat instrumentarea urgenta a unor dosare „cu miniştrii”, pentru  scopul impactului mediatic, ci in cadrul şedinţei au fost dezbateri, puncte de vedere, discuţii profesionale  despre efectele deciziei Curţii Constituţionale asupra cauzelor de abuz in serviciu, operativitatea dosarelor  vechi, cauzele care determina intarzieri in soluţionarea dosarelor.
Din simpla citire a filelor 33 şi 34 a documentului emis de Inspecţia Judiciara rezulta concluziile scrise ale  expertizei tehnice facute de Institutul Naţional de Criminalistica şi anume ca: inregistrarile pe care işi  intemeiaza inspectorii judiciari concluzia audio nu sunt originale/autentice şi au suferit cel puţin o  modificare, au fost identificate elemente caracteristice de editare (modificari ale conţinutului  inregistrarilor).
Este inexplicabil modul in care ministrul Justiţiei a eliminat concluziile unei probe ştiinţifice, fara a avea  acces la vreun inscris din dosarul cauzei.
In cadrul controlului efectuat de Inspecţia Judiciara in 2017 la Direcţia Naţionala Anticorupţie a fost audiat  personalul direcţiei: procurori, poliţişti, specialişti, grefieri. Declaraţiile au fost inaintate Secţiei pentru  procurori a Consiliului Superior al Magistraturii in cadrul procedurii de aprobare a raportului de inspecţie şi  pot fi consultate pentru a se evalua modul in care am relaţionat cu colegii.
Ca atare, nu exista nici o dovada ca dosarele ar fi fost prioritizate in funcţie de impactul mediatic. Dosarele  sunt soluţionate in funcţie de criterii obiective:
- vechimea acestora (data inregistrarii, data prescrierilor faptelor), controalele dispuse vizand stadiul de  soluţionare al cauzelor mai vechi de 1 an de la inregistrare;
- masurile preventive dispuse in cauza, avand in vedere durata limitata a acestor masuri in cursul urmaririi  penale ;
- administrarea probelor, mai ales in cazurile in care se dispun expertize tehnice, rapoarte de constatare sau  se formuleaza cereri de asistenţa judiciara internaţionala;
- prejudiciile cauzate şi riscul producerii unor alte prejudicii daca persoanele suspectate nu sunt trimise in  judecata.

11. Contestarea actelor şi autoritaţii Curţii Constituţionale
Ministrul Justiţiei motiveaza ca, „in cadrul unor evenimente publice procurorul şef al DNA a invinovaţit Curtea  Constituţionala punand pe seama deciziilor pronunţate de aceasta pretinsa imposibilitate a DNA de urmarire a  unor fapte”, motivul revocarii fiind acela ca „procurorul şef a contestat insaşi Constituţia ţarii”11.
In dezvoltarea argumentelor ministrul Justiţiei aminteşte anumite pasaje dintr-o prezentare pe care am  susţinut-o in 23 noiembrie 2017 la Forumul Romania-Moldova. Am fost invitata de ministrul Justiţiei sa particip  la aceasta activitate profesionala la care erau prezenţi reprezentanţi ai instituţiilor din justiţie din Romania  şi Moldova.
In cadrul prezentarii am descris mecanismele de comitere a faptelor de fraude in achiziţii publice identificate  in investigaţiile direcţiei, ocazie cu care am prezentat şi date statistice şi moduri de operare.
In acest context am explicat efectele pronunţarii acestei decizii asupra activitaţii procurorilor anticorupţie.  Este normal in cadrul profesional sa schimbam opinii cu privire la modul de aplicare a legislaţiei, efectele  deciziilor Curţii Constituţionale sau sa discutam despre nevoia de a modifica anumite dispoziţii legale.
Nu am emis nici o judecata de valoare cu privire la decizie şi nu am exprimat nici un fel de opinie critica sau  laudativa la adresa motivarii sau a dispoziţiilor deciziei.
Astfel, am precizat in prezentare: „Pe langa concluziile acestui studiu pe decizii definitive ale instanţelor de  judecata, doresc sa va prezint şi cateva opinii legate de legislaţie, mai ales in contextul in care exista acum  o larga dezbatere in societate despre abuzul in serviciu.”
Aşadar, aprecierile legate de cadrul normativ au fost exprimate in contextul dezbaterilor publice privind  redefinirea abuzului in serviciu sau instituirea unui prag minim la aceasta infracţiune, nefiind interzis de  nici o lege sa exprimi un punct de vedere cu privire la modul in care poate sa fie sau nu modificata legislaţia.
Am precizat totodata ca o consecinţa a respectarii deciziei Curţii Constituţionale este faptul ca s-au  soluţionat cu clasare un numar de 245 de dosare şi a ramas nerecuperat un prejudiciu de 188 milioane de euro. In  acest fel am facut o analiza a impactului pe care decizia Curţii Constituţionale a avut-o in ceea ce inseamna  investigarea unui fenomen infracţional şi nu am criticat in nici un fel decizia. Clasarea acelor cauze a  rezultat strict din aplicarea dispoziţiilor Curţii Constituţionale şi nu a avut nici un fel de legatura cu  eficienţa sau ineficienţa investigaţiilor, tocmai avand in vedere caracterul obligatoriu al deciziilor  constituţionale.
Faptul ca am precizat la dezbateri profesionale sau publice opinia cu privire la anumite propuneri de modificare  a legislaţiei nu poate fi interpretat ca un „refuz ferm al unei schimbari de politica legislativa”.Este relevant  faptul ca insuşi ministrul Justiţiei a iniţiat o dezbatere publica privind redefinirea abuzului in serviciu in  acord cu deciziile Curţii Constituţionale nr. 405/2016 şi 392/2017, in acest sens fiind organizate evenimente  chiar la sediul Ministerului Justiţiei12.
Din acest motiv, in cadrul prezentarii am susţinut ca exista o dezbatere publica, am aratat ce a decis Curtea  Constituţionala şi care au fost efectele acestei decizii.
De altfel, evaluarea impactului pe care l-au avut modificarile legislative asupra activitaţii a fost decisa de  Consiliul Superior al Magistraturii care a stabilit ca acest capitol trebuie sa se regaseasca in structura  recomandata pentru rapoartele de bilanţ ale instanţelor şi parchetelor.
Astfel, Hotararea nr. 1265 din 24 noiembrie 2015 a Consiliului Superior al Magistraturii a stabilit structura  recomandata pentru rapoartele de bilanţ ale instanţelor şi parchetelor pentru anul 2016. In aceasta structura a  fost stabilit „Capitolul II – principalele modificari legislative cu impact asupra activitaţii parchetului in  anul 2015”13.
Ca urmare, in raportul de activitate al Direcţiei Naţionale Anticorupţie pentru anul 2015 a fost consemnat :
„Decizia CCR nr. 641 din 11 noiembrie 2014 cu privire la caracterul public şi oralitatea procedurii desfaşurate  in camera preliminara, ale carei efecte au fost resimţite incepand cu anul 2015, a determinat creşterea  semnificativa, cu peste 40%, a numarului de participari in şedinţele de judecata pentru procurorii din cadrul  Secţiei judiciare. In lipsa unei soluţii legislative cu privire la modul in care urmeaza sa se desfaşoare  procedura in camera preliminara, diferite instanţe au adoptat practici diferite, fiind astfel esenţial ca  Parlamentul sa adopte iniţiativa legislativa deja promovata de Ministerul Justiţiei cu privire la modificarea  art. 345 – 348 din Codul de procedura penala.14”
Evaluarea impactului modificarilor legislative şi implicit al Deciziilor Curţii Constituţionale reprezinta o  preocupare fireasca şi necesara pentru conducatorul unei instituţii, care trebuie sa ia decizii cu privire la  modul de utilizare a resurselor in funcţie de aceste efecte.
Realizarea permanenta a unor asemenea evaluari reprezinta, astfel, o exercitare normala a atribuţiilor  manageriale şi nu poate constitui un motiv de revocare din funcţia de conducere.

12. Contestarea autoritaţii şi actelor parlamentului
Ministrul Justiţiei a motivat ca, in interviuri acordate pentru postul BBC, Euronews şi ziarul Libertatea,  procurorul şef a susţinut ca „modificarile legislative discutate in Parlament sunt un pretext pentru a elimina  capacitatea organelor de urmarire penala de a descoperi şi dovedi infracţiuni”.
In toate interviurile pe care le-am acordat jurnaliştilor romani sau straini am raspuns la intrebari respectand  legea şi codul deontologic al procurorilor.
Niciodata nu am contestat in opiniile prezentate public autoritatea altei instituţii a statului. Faptul ca am  exprimat opinii cu privire la propuneri de modificare legislativa nu poate constitui o contestare a autoritaţii  actelor parlamentului.
Cu privire la propunerile de modificari legislative, in cursul anului 2017 am publicat mai multe comunicate de  presa ale instituţiei in care am prezentat punctul de vedere al procurorilor din cadrul Direcţiei Naţionale  Anticorupţie cu privire la acestea, opiniile şi observaţiile fiind transmise şi instituţional Consiliului  Superior al Magistraturii şi Procurorului General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casaţie şi  Justiţie15.
Referitor la afirmaţia ca modificarile legislative sunt un pretext pentru a elimina capacitatea organelor de  urmarire penala de a descoperi şi de a dovedi infracţiuni, este cuprinsa in comunicatul de presa emis in data de  14 decembrie 2017 cu privire la propunerile de modificare şi completare a dispoziţiilor Codului de procedura  Penala şi Codului Penal prin raportare la transpunerea Directivei (UE) 2016/343 a Parlamentului European şi a  Consiliului din 09.03.2016, precum şi in interviurile pe care le-am dat ulterior.
Aceasta afirmaţie a fost explicata chiar in conţinutul comunicatului de presa cu nr. 1182/VIII/3 din 14  decembrie 2017 şi am explicat atat in interiorul comunicatului, cat şi ulterior in interviurile date presei.
Redau conţinutul integral al comunicatului pentru a motiva afirmaţia facuta:
„Potrivit ordinii de zi a şedinţei Comisiei Speciale Comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru  sistematizarea, unificarea şi asigurarea stabilitaţii legislative in domeniul Justiţiei, in data de 14 decembrie  2017, au loc dezbateri privind propunerile de modificare şi completare a dispoziţiilor Codului de procedura  Penala şi Codului Penal prin raportare la transpunerea Directivei (UE) 2016/343 a Parlamentului European şi a  Consiliului din 09.03.2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumţiei de nevinovaţie şi a dreptului de  a fi prezent la proces in cadrul procedurilor penale.
Aceste modificari vor avea un efect devastator asupra anchetelor penale, deoarece elimina instrumentele legale  indispensabile prin care organele de ancheta pot investiga infracţiunile.In realitate toate garanţiile pe care  le implica Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European şi a Consiliului din 09.03.2016 sunt deja prevazute  in legislaţia interna. Aşadar, Directiva este folosita doar ca un pretext pentru a elimina capacitatea organelor  de urmarire penala de a descoperi şi de a dovedi infracţiuni, iar scopul acestor modificari nu are nicio  legatura cu prezumţia de nevinovaţie.
Astfel,
Modificarea art. 307 alin. 2 Cod procedura penala va obliga procurorii ca imediat dupa inregistrarea unei  sesizari care priveşte o persoana determinata sa o anunţe pe aceasta şi sa ii permita sa asiste la actele  efectuate. In acest mod, nu vor mai putea fi administrate mijloace de proba care presupun confidenţialitate,  precum inregistrarile telefonice sau ambientale, percheziţii domiciliare sau informatice ori prinderi in  flagrant.Modificarea art. 83 Cod procedura penala care da dreptul suspectului şi inculpatului sa asiste la  audierile martorilor va ingreuna efectuarea urmaririi penale, avand in vedere ca in numeroase situaţii martorii  vor fi intimidaţi de prezenţa autorului infracţiunii, mai ales in situaţiile in care se afla in relaţie de  subordonare faţa de acesta, cum se intampla in situaţia infracţiunilor de abuz in serviciu şi corupţie. In  prezent, legea da dreptul avocatului sa asiste la aceste audieri, garanţie absolut suficienta pentru a dreptul  la aparare al persoanei cercetate.
Prin modificarea art. 267 alin. 2 Cod procedura penala, procurorii vor fi privaţi de un instrument indispensabil  in investigarea infracţiunilor şi anume accesul rapid la informaţii pentru a putea acţiona eficient pentru  descoperirea faptelor. Trebuie menţionat ca orice instituţie este obligata sa comunice organelor de urmarire  penala orice informaţii necesare in cadrul unei anchete, iar prin accesul la bazele de date creşte doar viteza  de reacţie pentru identificarea rapida a autorilor unei infracţiuni. Nu poate fi condiţionat accesul  procurorului şi al poliţistului la instrumente investigative de acordarea aceluiaşi drept şi autorilor  infracţiunilor. Dreptul la aparare presupune garanţii pentru persoana cercetata, nu taierea instrumentelor la  care are acces organul de urmarire penala, pentru a-l impiedica sa descopere infracţiunile savarşite.
Modificarea art. 273 Cod procedura penala dezincrimineaza practic infracţiunea de marturie mincinoasa, cu efect  inclusiv asupra tuturor cauzelor aflate pe rol avand ca obiect aceasta infracţiune, prin aplicarea principiului  legii penale mai favorabile. Va fi extrem de dificila, chiar imposibila aflarea adevarului, in condiţiile in  care martorii vor şti ca pot minţi fara sa aiba nicio consecinţa, avand impunitate.
Modificarea art. 542 Cod procedura penala introduce o raspundere obiectiva a magistratului, in toate situaţiile,  pentru ca acţiunea in regres nu mai este condiţionata de dovedirea relei credinţe sau a gravei neglijenţe, aşa  cum este in reglementarea actuala.
Introducerea art. 542 alin. 11 Cod procedura penala reglementeaza o noua forma a infracţiunii de abuz in  serviciu, doar pentru magistraţi şi incrimineaza inclusiv savarşirea faptei din culpa indiferent de natura  obligaţiei incalcate. Aceasta forma a infracţiunii de abuz in serviciu reprezinta o discriminare evidenta faţa  de toate celelalte categorii sociale care sunt sancţionate doar daca acţioneaza cu intenţie şi doar daca incalca  prevederi dintr-o lege.
Prin modificarea art. 364 Cod procedura penala devine practic imposibila condamnarea in lipsa a unei persoane.
Prin modificarea art. 335 Cod procedura penala, o soluţie iniţiala de clasare nu va mai putea fi infirmata dupa  6 luni, chiar daca ar aparea probe noi care ar dovedi ca persoana a savarşit in realitate infracţiunea pentru  care a fost cercetata. Exista numeroase situaţii in care sunt descoperite noi mijloace de proba dupa dispunerea  unei soluţii de clasare in cauze care vizeaza infracţiuni dintre cele mai grave, insa autorii acestor fapte nu  vor mai putea fi traşi la raspundere penala.
Prin modificarea art. 223 alin.2 Cod procedura penala nu vor mai putea fi arestaţi preventiv autorii  infracţiunilor de corupţie, evaziune fiscala, spalare de bani, chiar daca lasarea lor in libertate ar prezenta  pericol pentru ordinea publica. Mai mult, nu vor mai putea fi arestaţi preventiv autorii infracţiunilor contra  capacitaţii de aparare a Romaniei, infracţiuni de genocid, contra umanitaţii şi de razboi, daca comit aceste  infracţiuni fara violenţa. Prin aceasta modificare se realizeaza o discriminare evidenta intre autorii acestor  fapte şi cei ai unor infracţiuni mai puţin grave (falsificare de moneda) şi se poate da naştere unei stari de  insecuritate in societate.
Modificarea art. 139 Cod procedura penala vor duce la eliminarea, dintre mijloacele de proba, a inregistrarilor  realizate cu respectarea legii, ceea ce va ingreuna dovedirea infracţiunilor.
Modificarea art. 168 Cod procedura penala va duce la imposibilitatea de a folosi, intr-o alta cauza, rezultatele  unei percheziţii informatice şi va ingreuna dovedirea unor infracţiuni, fara nici un argument obiectiv. Nu se  poate justifica excluderea unor probe care au fost administrate cu respectarea legii şi in baza autorizaţiei  unui judecator.
Introducerea art. 4 alin. 3, 4 Cod procedura penala realizeaza o evidenta discriminare intre autorii unor  infracţiuni şi dreptul publicului de a avea acces la informaţii de interes public. Aceste reglementari contravin  jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), Recomandarii (2003) 13 a Comitetului  Miniştrilor al Consiliului Europei, Rezoluţiei nr. 428/1970 adoptata de Adunarea Parlamentara a Consiliului  Europei privind obligaţia statelor de a asigura accesul oricarei persoane interesate şi mass-media la informaţii  de interes public. Cercetarile efectuate in cauze de corupţie, spalare de bani, evaziune fiscala, cauze de  violenţa etc reprezinta informaţii de interes public, aşa incat, restricţia echivaleaza cu incalcarea dreptului  publicului de a avea acces la informaţii publice.”
Exprimarea unor opinii privind efectele prin care anumite modificari ale legii vor influenţa activitatea  procurorilor nu este interzisa de lege şi nici de codul deontologic.
Libertatea de opinie e una dintre valorile esenţiale ale unui stat democratic, iar limitele in care acest drept  poate fi exercitat de catre un magistrat a fost analizat in doctrina juridica, unde s-a aratat ca „nu constituie  manifestari care aduc atingere onoarei sau probitaţii profesionale ori prestigiului Justiţiei punerea de catre  magistrat in discuţia publica a unei chestiuni care priveşte sistemul judiciar deoarece aceasta este deschisa  unei dezbateri publice”.16

13. Critici vehemente formulate cu privire la unele propuneri de modificare legislativa, soluţiile legislative  au fost dovedite ulterior ca fiind constituţionale
Ministrul Justiţiei invocat doua argumente:
a. procurorul şef a formulat „critici vehemente cu privire la propunerea legislativa de infiinţare a Secţiei  pentru investigarea infracţiunilor din Justiţie, or Curtea Constituţionala a constatat constituţionalitatea  acestei modificari legislative”,
b. „afirmaţiile de o gravitate fara precedent şi nereale au afectat iremediabil imaginea Romaniei”
a. Cu privire la opiniile exprimate in spaţiul public referitoare la propunerile de modificare a legislaţiei imi  menţin argumentele prezentate mai sus la punctul 12.
Imprejurarea ca o propunere legislativa nu incalca Constituţia nu inseamna ca aceasta este oportuna şi ca va  duce la eficientizarea sistemului judiciar. Nicio prevedere constituţionala nu interzice legiuitorului sa  dezincrimineze infracţiuni sau sa desfiinţeze instituţii, dar asta nu inseamna ca persoanele interesate nu işi  pot exprima opinia cu privire la efectele pe care aceste dispoziţii le vor avea asupra sistemului.
In esenţa, prin argumentele invocate, ministrul Justiţiei solicita sancţionarea unui delict de opinie, in  condiţiile in care dreptul a formula critici, inclusiv vehemente, in cadrul unei dezbateri publice, reprezinta  unul dintre elemente fundamentale ale unei societaţi democratice.
In ceea ce priveşte strict opiniile prezentate cu privire la „propunerea legislativa de infiinţare a Secţiei  pentru investigarea infracţiunilor din Justiţie” imi menţin punctul de vedere ca infiinţarea acestei secţii nu  este oportuna şi nici necesara.
Crearea unei direcţii specializate pentru cercetarea magistraţilor nu a fost justificata de apariţia unei  situaţii obiective ce ar necesita o schimbare de politica penala şi nici nu a fost discutata in cadrul  sistemului judiciar. Datele statistice privind condamnarile definitive arata ca faptele de corupţie comise de  magistraţi nu reprezinta un fenomen aparte in comparaţie cu alte categorii, nici prin tipologii, nici ca numar:  astfel, in perioada 2005 – august 2017, s-au pronunţat decizii de condamnare definitiva faţa de un numar de 88  de magistraţi (44 procurori, 43 de judecatori şi un magistrat asistent), majoritatea pentru infracţiuni de luare  de mita şi trafic de influenţa, comparativ un numar de 575 de ofiţeri şi agenţi de politie, 121 lucratori  vamali, 106 primari de comune, oraşe şi de municipii condamnaţi definitiv in perioada 2005 – 2016.
Nu am exprimat niciodata opinia ca infiinţarea unei Secţii pentru investigarea infracţiunilor din Justiţie ar fi  neconstituţionala. Faptul ca Decizia nr. 33 din 23 ianuarie 2018 a Curţii Constituţionale a constatat  constituţionalitatea acestei modificari legislative nu inseamna ca automat ea devine oportuna sau necesara şi  este obligatoriu a fi infiinţata o astfel de secţie.
De altfel, opinia susţinuta de procurorul şef privind propunerea legislativa de infiinţare a Secţiei pentru  investigarea infracţiunilor din Justiţie a fost in concordanţa cu avizul negativ pe care Consiliul Superior al  Magistraturii l-a decis in urma consultarilor din sistemul judiciar.
Prin Hotararea nr. 1148 din 9 noiembrie 2017, Consiliul Superior al Magistraturii a criticat infiinţarea acestei  secţii speciale pentru investigarea magistraţilor, considerand ca nu se justifica şi ar insemna „un tratament  juridic şi procedural diferit pentru categoria magistraţilor17.
Totodata, daca acceptam argumentele ministrului Justiţiei ar insemna ca un magistrat nu are dreptul sa emita o  opinie cu privire la propuneri legislative, ceea ce ar putea duce la desfiinţarea revistelor juridice, unde  foarte mulţi magistraţi, alaturi de alţi jurişti işi exprima liber opiniile cu privire la diverse legi sau  proiecte de legi.

b. Cu privire la „afirmaţiile de o gravitate fara precedent şi nereale care au afectat iremediabil imaginea  Romaniei” menţionez ca sunt subiective şi nu se bazeaza pe nici un criteriu sau argument obiectiv. Cum a  stabilit ministrul Justiţiei gravitatea afectarii?
Mai mult, aceste afirmaţii nu au nicio legatura cu exercitarea atribuţiilor manageriale la care se face referire  pentru justificarea propunerii de revocare. Procurorul şef al DNA nu are sarcina de crea o imagine artificial  pozitiva Romaniei, ci de a investiga infracţiuni de corupţie şi de a prezenta publicului, in mod obiectiv,  rezultatele activitaţii sale şi provocarile cu care se confrunta.
Inainte de a arata aprecierile internaţionale primite de Direcţia Naţionala Anticorupţie, ceea ce implicit  inseamna o imagine buna a Romaniei, sunt necesare cateva precizari prealabile referitoare la argumentele  invocate in raportul de evaluare al ministrului Justiţiei:
- Ministrul Justiţiei a precizat ca efectele declaraţiilor date in anumite publicaţii sau televiziuni de catre  procurorul şef i-au impus „sa ofere explicaţii cu ocazia dezbaterii care a avut loc in Parlamentul European” in  data de 7 februarie 2017, precum şi unui numar de „9 ambasadori care au venit intr-o singura zi la Ministerul  Justiţiei”.
Menţionez ca nu doar procurorul şef al direcţiei sau Direcţia Naţionala Anticorupţie a criticat propunerile de  modificare a legislaţiei exemplificate de ministrul Justiţiei in raport, ci şi alte instituţii din sistemul  judiciar, mii de magistraţi, asociaţii profesionale ale procurorilor sau judecatorilor, aspecte care au fost de  notorietate.
Prin Hotararea nr. 1148 din 9 noiembrie 2017 Consiliul Superior al Magistraturii s-a emis aviz negativ cu  privire la aceste propuneri de modificare a legislaţiei.
Ingrijorarile exprimate de instituţiile europene şi de ambasadele straine nu se bazeaza pe declaraţiile unei  persoane, ci pe analiza proprie a propunerilor legislative, iar procurorul şef al Direcţiei Naţionale  Anticorupţie nu are mijloace prin care sa influenţeze agenda Parlamentului European sau a ambasadorilor.
- Ministrul Justiţiei a susţinut ca procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie „a continuat cu aceasta  dezinformare, dupa cum urmeaza: asistam la un festival disperat la inculpaţilor”.
Cu privire la aceasta afirmaţie arat ca ea este scoasa dintr-un context mai larg care nu are legatura cu legile  Justiţiei sau cu modificarile legislative. Cu ocazia unei conferinţe de presa susţinute in ziua de 14 februarie  2018 la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie in care am abordat şi atacurile in spaţiul publice ale unor  persoane trimise in judecata sau condamnate in dosarele Direcţiei Naţionale Anticorupţie, am susţinut ca  „asistam la un festival disperat la inculpaţilor” şi am precizat:
„Nu cred ca acest atac este intamplator, asistam la un festival disperat al inculpaţilor, in care inculpaţii  spun parţi de adevar. Aici nu este vorba despre Kovesi sau despre procurorul şef al DNA. Acest atac nu este  despre Kovesi, ci despre procurorii care şi-au facut treaba in ultimii ani şi vizeaza umilirea societaţii.  Pentru ce suntem atacaţi? Pentru ca ne-am facut treaba?...Daca ne uitam cine ataca vedem inculpaţi condamnaţi,  trimişi in judecata, oameni care au bani, resurse, posibilitaţi si care vor sa decredibilizate justiţia.”
Consider ca astfel de afirmaţii, privind modificarile legislative sau exprimarea unei opinii reale ca inculpaţi  trimişi in judecata sau condamnaţi ataca justiţia nu sunt de natura sa „creeze o imagine falsa despre Romania”  sau „a unui stat profund corupt”.
Rezultatele pe care Direcţia Naţionala Anticorupţie le-a obţinut in perioada in care am fost procuror şef au  fost de natura sa contribuie la o imagine pozitiva a Romaniei, in sensul ca exista o eficienţa ridicata a  instituţiilor care trebuie sa combata corupţia la nivel inalt.
In acest sens sunt relevante evaluarile internaţionale, din care amintesc doar o parte:
- Raportul Comisiei catre parlamentul European şi Consiliu din data de 27 ianuarie 2016 privind progresele  inregistrate de Romania in cadrul mecanismului de cooperare şi de verificare18;
- „Bilanţul de activitate al instituţiilor implicate in combaterea corupţiei la nivel inalt este in continuare  solid, incluzand cu regularitate puneri sub acuzare şi soluţionari ale unor cazuri care vizeaza politicieni de  marca şi funcţionari publici de nivel inalt. Direcţia Naţionala Anticorupţie (DNA) a raportat o creştere a  numarului de sesizari din partea populaţiei: acest lucru pare sa reflecte increderea publicului in instituţie,  care este evidenţiata şi de sondajele de opinie.(..) Rezultatele obţinute de principalele instituţii judiciare  şi de integritate in ceea ce priveşte combaterea corupţiei la nivel inalt sunt in continuare impresionante.”
- Raport al Comisiei catre parlamentul European şi Consiliu din data de 25 ianuarie 2017 privind progresele  inregistrate de Romania in cadrul mecanismului de cooperare şi de verificare19 ”;
„Rapoartele MCV au putut reflecta de-a lungul anilor un bilanţ cu un caracter pozitiv in creştere constanta in  ceea ce priveşte cercetarea şi urmarirea cazurilor de corupţie la nivel inalt şi pronunţarea de hotarari in  astfel de cazuri, cu o clara accelerare dupa anul 2011...Direcţia Naţionala Anticorupţie (DNA) şi Inalta Curte  de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) au inregistrat un bilanţ impresionant in ceea ce priveşte rezolvarea cazurilor de  corupţie la nivel mediu şi inalt.”
- Raportul GRECO (Grupul de state contra corupţiei din cadrul Consiliului Europei) - „Runda a patra de evaluare.  Prevenirea corupţiei cu privire la membrii parlamentului, judecatori şi procurori” au fost evidenţiate  rezultatele obţinute de Direcţia Naţionala Anticorupţie in combaterea corupţiei la nivel inalt20:
„In acelaşi timp, organele de justiţie penala - mai ales Direcţia Naţionala Anticorupţie, parte a Ministerului  Public – demonstreaza o hotarare fara precedent de a combate infracţiunile legate de corupţie care afecteaza  instituţiile publice.”
Raportul anticorupţie al Uniunii Europene21 a prezentat Direcţia Naţionala Anticorupţie ca unul dintre cele 5  exemple de bune practici la nivelul intregii uniuni, fiind menţionat atat numarul mare de inculpaţi trimişi in  judecata, cat şi procentajul remarcabil de condamnari dispuse de instanţe.

14. Incalcarea rolului şi locului procurorilor intr-un stat de drept. Acreditarea unui alt statut al  procurorului decat cel consacrat de Constituţie
Ministrul Justiţiei a motivat ca prin afirmaţii ale procurorului şef referitoare la modificarile legislative  privind statutul procurorilor: „exista o incercare de a creşte autoritatea ministrului Justiţiei asupra  activitaţii procurorilor” iar prin aceste declaraţii „procurorul şef dispune altor instituţii conduita de  urmat”.Cu privire la aceasta motivare imi menţin explicaţiile de mai sus de la punctele 12 şi 13. Opiniile  exprimate in spaţiul public privind anumite proiecte de legi nu inseamna ca a fost dispusa altor instituţii o  anumita conduita. Acesta este rostul dezbaterilor publice sa se exprime puncte de vedere pro sau contra unor  modificari pentru ca cel care decide in final sa poata lua o decizie intemeiata pe argumente.
Opiniile pe care le-am exprimat in spaţiul public privind independenţa procurorului au avut in vedere  propunerile de modificare ale art. 3 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor şi  procurorilor.
In forma actuala, art. 3 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor şi procurorilor prevede  ca „procurorii numiţi de Preşedintele Romaniei se bucura de stabilitate şi sunt independenţi, in condiţiile  legii.”. Ca atare, exista o garanţie legala a independenţei procurorilor in activitate.
Noul text propus era formulat „procurorii işi desfaşoara activitatea potrivit principiului legalitaţii, al  imparţialitaţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului Justiţiei”, adica a fost eliminat  principiul independenţei procurorilor in activitate.
Astfel, prin modificarile propuse se elimina garanţia de independenţa prevazuta in legea speciala, care  constituie o premisa importanta atunci cand vorbim de investigarea faptelor de corupţie la nivel inalt sau de  combaterea fenomenelor infracţionale grave din societate.

15. Incercarea de a obţine condamnari cu orice preţ
Ministrul Justiţiei a motivat ca procurorul şef „a intrat, se pare intr-un razboi personal” cu alte instituţii,  politicieni şi oamenii de afaceri, specificand ca „rolul procurorului nu este de a obţine condamnari cu orice  preţ”.
Competenţa de investigare a Direcţiei Naţionale Anticorupţie este strict stabilita de legiuitor şi vizeaza  faptele de corupţie la nivel inalt, aşa cum au fost stabilite tot de legiuitor.
Ca atare, rolul Direcţiei Naţionale Anticorupţie este acela de a efectua investigaţii privind fapte de corupţie  comise de persoane care deţin anumite funcţii in instituţiile publice sau funcţii de demnitate publica enumerate  expres şi limitativ in art. 13 alineatul 1 litera b din Ordonanţa de Urgenţa nr. 43/200222.
Avand in vedere aceasta competenţa stabilita prin lege nu se poate susţine ca procurorii care fac investigaţii  in care sunt implicate astfel de persoane sau procurorul şef al direcţiei au „se pare, un razboi personal”.
Referitor la susţinerile din raportul ministrului Justiţiei privind pretinse afirmaţii pe care le-aş fi facut şi  care sunt verificate de Inspecţia Judiciara, imi menţin explicaţiile de mai sus de la punctul 9.
Cu privire la susţinerile ministrului Justiţiei care se bazeaza pe afirmaţiile preluate de la pagina 182 a  raportului de control a Inspecţiei Judiciare, respectiv :„o parte din judecatorii curţii de apel ... ca fiind  mod de presiune” pentru a susţine ca „procurorul şef incearca sa obţina condamnari cu orice preţ” arat ca  acestea sunt nefondate şi de natura sa induca in eroare fiind scoase din contextul afirmaţiilor inspectorilor  judiciari.
Aceasta afirmaţie a inspectorilor judiciari nu este consemnata la fila 182, ci la fila 186 şi vizeaza susţinerea  unui judecator de la Curtea de Apel Bucureşti care a apreciat ca, un procuror de şedinţa care la data  controlului nu mai lucra in Direcţia Naţionala Anticorupţie, a formulat o cerere de recuzare şi in opinia  judecatorului cererea de recuzare „este un comportament patimaş”. Aceasta afirmaţie din raportul de control al  Inspecţiei Judiciare nu are nici o legatura cu activitatea manageriala a procurorului şef şi nici nu e de natura  sa dovedeasca faptul ca se doreşte cu orice preţ sa obţina condamnari.
Cu privire la ultima susţinere a ministrului Justiţiei de la acest punct, respectiv „sa nu neglijam condamnarile  la care este expus statul roman la Curtea Europeana a Drepturilor Omului ca urmare a unor astfel de acte şi  fapte” aceasta nu este susţinuta de realitate fiind infirmata de datele statistice comunicate de Agentul  Guvernamental privind condamnarile la Curtea Europeana a Drepturilor Omului in dosarele instrumentate de  Direcţia Naţionala Anticorupţie inregistrate in perioada 2013 – 2017, respectiv:
In nici una dintre aceste decizii nu s-a reţinut vreo incalcare a legii de catre procurorii DNA in perioada mai  2013- pana in prezent, perioada in care am exercitat funcţia de procuror şef al DNA, astfel ca nu se poate  reţine un astfel de motiv in susţinerea revocarii.

16. Creşterea numarului de achitari, sporirea cheltuielilor, raportari eronate
Ministrul Justiţiei a motivat ca:
- „rata de achitari este mai mare decat media naţionala”,
- „ponderea achitarilor” nu este corect calculata,
- „alocarile bugetare per pe procuror sunt mai mari decat media Ministerului Public”.
Comparaţia rezultatelor Direcţiei Naţionale Anticorupţie cu alte structuri de parchet poate duce la concluzii  eronate deoarece volumul de activitate, complexitatea cauzelor, tipul de infracţionalitate investigata,  resursele umane şi fluctuaţia acestora pot influenţa evaluarea unor indicatori statistici.
Astfel, singura comparaţie relevanta este cu cea desfaşurata in anii anteriori de Direcţia Naţionala  Anticorupţie.

cu privire la numarul de achitari in anul 2016 şi 2017
Astfel, faţa de 1.271 inculpaţi trimişi in judecata in cursul anului 2016, au fost achitaţi:
- 116 inculpaţi pe alte temeiuri decat lipsa de pericol social şi Decizia Curţii Constituţionale nr.  405/2016147.
- 3 inculpaţi in baza art. 181 C. pen. apreciindu-se de catre instanţele de judecata gradul de pericol social al  faptelor deduse judecaţii;
- 15 inculpaţi in temeiul art. 16 alin. 1 lit. b (teza I) C.pr.pen. ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale  nr. 405/2016149.

In anul 2017 nu a crescut numarul achitarilor, ci dimpotriva, faţa de anul 2016 a scazut cu 9%.
Astfel, faţa de 997 de inculpaţi trimişi in judecata in cursul anului 2017, au fost achitaţi 122 de inculpaţi:
- 29 inculpaţi au fost achitaţi in temeiul art.16 alin.1 lit. b (teza I) C.pr.pen. ca urmare a Deciziei Curţii  Constituţionale nr. 405/201623
- 1 inculpat a fost achitat in baza art. 181 C.pen. apreciindu-se de catre instanţele de judecata gradul de  pericol social al faptelor deduse judecaţii24
- 92 de inculpaţi au fost achitaţi pe alte temeiuri decat lipsa de pericol social şi Decizia Curţii  Constituţionale nr. 405/201625

Din totalul persoanelor achitate, 32 inculpaţi au fost trimişi in judecata inainte de anul 2013, dupa cum  urmeaza:
- 1 inculpat achitat a fost trimis in judecata in anul 2006,
- 5 inculpaţi achitaţi au fost trimişi in judecata in 2009,
- 8 inculpaţi achitaţi au fost trimişi in judecata in 2010,
- 13 inculpaţi achitaţi au fost trimişi in judecata in 2011,
- 5 inculpaţi achitaţi au fost trimişi in judecata in 2012.

Dintre cei 122 de inculpaţi achitaţi prin hotarare definitiva, faţa de 59 inculpaţi au fost pronunţate in prima  instanţa pedepse de condamnare cu pana la 5 ani cu executare, ceea ce releva o jurisprudenţa neunitara.

Cu privire la soluţiile de achitare ramase definitive s-a dispus prin ordin intern, aşa cum am procedat in  fiecare an, analizarea tuturor soluţiilor de achitare pentru a se stabili motivele care au dus la pronunţarea  acestor soluţii de achitare.

Cu privire la ponderea achitarilor
Modul de calcul privind indicatorul „ponderea achitarilor” a fost decis de Consiliul Superior al Magistraturii  prin hotararile privind structura recomandata pentru rapoartele de bilanţ ale instanţelor şi parchetelor,  aceeaşi metodologie fiind aplicata de intregul Minister Public.
Astfel, Hotararea nr. 1265 din 24 noiembrie 2015 a Consiliului Superior al Magistraturii a stabilit structura  recomandata pentru rapoartele de bilanţ ale instanţelor şi parchetelor pentru anul 2016, modul de calcul privind  ponderea achitaţilor este inscrisa la ”Capitolul I – I. 3.1. Ponderea cauzelor restituite de catre instanţele de  judecata in vederea refaceri urmaririi penale din totalul trimiterilor in judecata. Ponderea inculpaţilor  achitaţi din totalul inculpaţilor trimişi in judecata”.
Este evident ca nu s-au facut raportari eronate aşa cum a susţinut ministrul Justiţiei in raportul de evaluare,  ci ponderea achitaţilor a fost calculata conform indicatorului stabilit de Consiliul Superior al Magistraturii  prin raportate la numarul inculpaţilor trimişi in judecata in anul pentru care se face raportarea.
Ministrul Justiţiei in evaluarea facuta nu a avut in vedere aceasta hotarare obligatorie a Consiliului Superior  al Magistraturii şi nu s-a raportat la indicatorii statistici stabiliţi pentru intregul sistem judiciar, deşi  sunt aceiaşi indicatori folosiţi in ultimii ani de toate structurile de parchet.

Cu privire la alocarile bugetare
Bugetul Ministerului Public, şi implicit al structurilor de parchet este influenţat in proporţie de 80% de  cheltuieli de personal, astfel incat conducatorul unitaţii are o marja nesemnificativa de reducere a  cheltuielilor.
Compararea bugetelor unor structuri de parchet trebuie sa ţina cont de resursa umana, respectiv de numarul de  procurori care işi desfaşoara activitatea, de vechimea acestora in funcţie.
Totodata, trebuie remarcat ca raportul ministrului Justiţiei compara unitaţi cu structuri esenţial diferite de  personal, astfel incat rezultatele sunt in mod evident diferite.
Astfel, cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie funcţioneaza poliţişti şi specialişti, care sunt platiţi din  bugetul propriu al direcţiei. Unele structuri de parchet nu au in componenţa poliţişti carora sa le plateasca  salariile, iar la alte structuri de parchet numarul de poliţişti sau specialişti difera. Pentru a realiza  comparaţie reala şi obiectiva, ministrul Justiţiei ar fi trebuit sa aiba in vedere şi aceste aspecte, doar in  acest mod putand fi determinat costul real pe care il presupun cercetarile efectuate intr-un dosar.
In acest sens, este important de prezentat situaţia sintetica cu privire la bugetul alocat DNA in 2016 şi 2017.
Pentru anul 2016 situaţia se prezinta astfel:
Total buget final alocat a fost de 121.768.000 lei (27.114.990,64 euro).
Total cheltuieli au fost 119.041.503 lei (26.507.861,18 euro), din care:
- Pentru salarii: 100.196.433 lei (22.311.488,60 euro) (cca 84%);
- Pentru bunuri şi servicii (tot ceea ce inseamna cheltuieli de intreţinere si funcţionare): 12.272.016 lei  (2.732.701,52 euro) (cca 10,3%);
- Proiecte europene: 1.268.728 lei (282.517,14 euro);
- Dotari (autoturisme, mobilier, calculatoare, laptop-uri, alte active fixe): 5.304.326 lei (1.181.153,91 euro);

Pentru anul 2017 situaţia se prezinta astfel :
Total bugetul alocat a fost de 176.885.405 lei (38.721.029 euro).
Cheltuielile au fost urmatoarele: 168.400.726 lei (36.863.693,79 euro), din care:
- Pentru salarii: 151.948.655 lei (33.262.259,75 euro) (cca 90%);
- Pentru bunuri si servicii (tot ceea ce inseamna cheltuieli de intreţinere si funcţionare, respectiv cheltuieli  materiale cu investigarea cauzelor penale: 9.732.632 lei (2.130.517,92 euro) (cca 5,8%);
- Proiecte europene: 1.611.090 lei (352.675 euro);
- Dotari (autoturisme, mobilier, calculatoare, laptop-uri, alte active fixe): 5.108.349 lei (1.118.241 euro).

Astfel, sumele cheltuite de direcţie pentru investigarea cauzelor penale au fost de :
- 2.732.701,52 euro in 2016, iar masurile asiguratorii instituite de procurorii direcţiei in anul 2016 au fost  de 667 milioane euro;
2.130.517 euro in anul 2017, iar masurile asiguratorii instituite de procurorii direcţiei in anul 2017 au fost  de 202,4 milioane euro.
In ultimii 4 ani procurorii direcţiei au indisponibilizat bunuri şi valori de peste 2 miliarde euro.
In anul 2016, in cauzele in care instanţele au fost sesizate prin rechizitoriile Direcţiei Naţionale  Anticorupţie, au ramas definitive 204 hotarari judecatoreşti prin care instanţele s-au pronunţat cu privire la  confiscarea şi recuperarea de produse infracţionale in suma totala de 1.018.688.189 lei, echivalentul a  226.838.913 euro.
In anul 2017, in cauzele in care instanţele au fost sesizate prin rechizitoriile Direcţiei Naţionale  Anticorupţie, au ramas definitive 174 hotarari judecatoreşti prin care instanţele s-au pronunţat cu privire la  confiscarea şi recuperarea de produse infracţionale in suma totala de 729.339.670,14 lei, echivalentul a  159.655.809,76 euro.
Ca masuri manageriale dispuse pentru folosirea cat mai eficienta a bugetului alocat DNA şi in vederea  recuperarii eficiente a pagubelor produse prin comiterea de infracţiuni şi folosirea instituţiei confiscarii  extinse, am infiinţat şi a fost operaţionalizat la data de 1 septembrie 2015 Compartimentul de investigaţii  financiare in care funcţioneaza 5 ofiţeri de poliţie specializaţi in investigaţii financiare, iar la serviciile  teritoriale exista cate un ofiţer cu atribuţii in identificarea şi sechestrarea bunurilor.
Activitatea compartimentului vizeaza in special efectuarea investigaţiilor financiare in cauzele complexe, pe  baza solicitarii procurorilor care efectueaza urmarirea penala in aceste cauze, pentru a stabili daca sunt  indeplinite condiţiile prevazute de lege pentru a solicita confiscarea extinsa.
In cadrul structurii centrale activeaza in acest moment 5 ofiţeri de poliţie specializaţi in investigaţii  financiare, coordonaţi de un procuror şef secţie, iar la serviciile teritoriale exista cate un ofiţer cu  atribuţii in identificarea şi sechestrarea bunurilor26.
Raţiunea infiinţarii acestui compartiment a fost creşterea gradului de recuperare a sumelor pentru care se  dispune confiscarea extinsa, confiscarea speciala şi repararea prejudiciului, prioritaţi stabilite atat in  proiectul managerial, in rapoartele de activitate ale direcţiei dar şi in Strategia Naţionala Anticorupţie.
Eficienţa infiinţarii şi operaţionalizarii acestui compartiment, precum şi stabilirea ca prioritate a  recuperarii prejudiciilor şi aplicarea confiscarii extinse se reflecta in datele statistice ale anului 2016,  cand au fost instituite masuri asiguratorii de 667 milioane euro, fiind cea mai mare valoare a masurilor  asiguratorii dispuse de la infiinţarea instituţiei.
Preocuparea pentru recuperarea prejudiciilor poate fi reflectata prin exemple din cauzele investigate:
- procurorii au recuperat in natura 43.000 de ha de padure definitiv pentru statul roman. Valoarea estimata a  padurii 300 milioane euro;
- procurorii au sechestrat un imobil estimat la 80 milioane euro;
Ca atare afirmaţiile ministrului Justiţiei cu privire la alocarile bugetare la Direcţia Naţionala Anticorupţie  nu sunt susţinute in realitate.

17. Lipsa de implicare a procurorului şef DNA in identificarea şi eliminarea comportamentelor abuzive ale  procurorilor.
Ministrul Justiţiei a motivat reacţiile la „ultimele evoluţii” privind „dezbaterile publice privind  comportamentul abuziv/ilegal desfaşurat de procurori nu au determinat nici o reacţie instituţionala”, iar  „procurorul şef nu a luat masuri de verificare”.
Apreciez ca afirmaţiile ministrului Justiţiei sunt subiective şi nu sunt susţinute de realitate.
Fara a comenta un caz particular in care a fost exercitata o procedura disciplinara faţa de un procuror indicat  ca şi exemplu, voi preciza ca, de fiecare data cand a fost identificat un comportament ilegal sau lipsit de  deontologie profesionala au fost aplicate masurile instituţionale pe care ca procuror şef le-am avut la  indemana.
Am sesizat inspecţia judiciara, am solicitat revocarea unor procurori din direcţie sau au fost  inregistrate/declinate dosare penale atunci cand au fost suspiciuni de comitere a unor fapte penale.
Referitor la ultimele acuzaţii in spaţiul public privind activitatea unor procurori menţionez urmatoarele:
Avand in vedere ca Inspecţia Judiciara s-a sesizat din oficiu pentru a verifica aspectele semnalate, fiind in  derulare proceduri care nu s-au definitivat, şi un astfel de control nu poate fi dublat in condiţiile legii de  catre un control intern dispus de procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
In schimb au fost dispuse urmatoarele masuri cu caracter managerial:
- s-au cerut explicaţii scrise şi lamurirea aspectelor aparute in spaţiul public procurorilor cu privire la care  s-au formulat acele susţineri in spaţiul public; informarea scrisa intocmita de procurori a fost inaintata spre  informare şi masuri procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
- s-a propus procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie aprecierea  asupra utilitaţii şi necesitaţii solicitarii unui control managerial la structura teritoriala a direcţiei;
- a fost convocata o şedinţa la care au participat toţi procurorii cu funcţii de conducere din direcţie in care  s-au discutat situaţiile aparute in spaţiul public privind procurorii din DNA, ocazie cu care s-a cerut  procurorilor şefi sa monitorizeze mai atent activitatea procurorilor din subordine, sa fie respectate cu  stricteţe toate dispoziţiile legale şi ale Codului deontologic in activitatea pe care o desfaşoara şi sa dispuna  masuri atunci cand identifica situaţii in care un procuror nu respecta legea in exercitarea atribuţiilor;
- urmare a unui control intern dispus inca din 2017 s-a verificat modul de aplicare şi respectare a unor  dispoziţii legale de catre procurori, inclusiv o parte din cele despre care in spaţiul public s-a susţinut ca ar  fi fost incalcate;
- in urma acestui control intern a fost emis ordin scris cu proceduri unitare şi stricte referitoare la  dispoziţiile legale verificate şi pretins a fi fost incalcate;
- s-a dispus efectuarea unei evaluari asupra activitaţii tuturor serviciilor teritoriale şi asupra tuturor  procurorilor din structura teritoriala a DNA de catre procurorii şefi adjuncţi ai DNA, prin intocmirea unor  rapoarte privind activitatea structurilor teritoriale pe care le-au coordonat in anul 2017 pentru fiecare  serviciu in parte, dar şi activitatea fiecarui procuror in parte. Raportul va conţine şi modul in care a fost  coordonata şi controlata activitatea structurilor teritoriale, inclusiv din perspectiva respectarii  dispoziţiilor legale, precum şi masuri concrete de imbunataţire a activitaţii acestora.
- s-a dispus totodata procurorilor cu funcţii de conducere din cadrul DNA sa verifice şi sa comunice scris daca  au identificat in cadrul structurii pe care o conduc situaţii de risc sau vulnerabilitate in ceea ce priveşte  personalul din subordine, precum şi luarea de masuri pentru a se evita pe viitor incalcarea dispoziţiilor legale  sau ale Codului deontologic şi totodata s-a dispus şi un control prin procuror anume desemnat pentru verificarea  acestor situaţii.
In vederea dispunerii altor masuri manageriale, vom aştepta finalizarea verificarilor pe care Inspecţia  Judiciara le efectueaza in prezent.

18. Lipsa de masuri in cazuri grave constatate de instanţele de judecata- falsificarea transcrierii unor  convorbiri telefonice
Ministrul Justiţiei motiveaza ca in „dosarul 3441/1/2016 – Incheierea numarul 18 a Inaltei Curţi de Casaţie şi  Justiţie din ianuarie 2017...judecatorul constata ca sunt multiple erori incluse in transcrierile certificate”  fiind apreciat de ministrul Justiţiei „un comportament grav”.
Consemnarea activitaţilor de supraveghere tehnica este reglementata in art. 143 din Codul de procedura penala,  iar modul de redactare şi responsabilitatea revine procurorului sau organului de cercetare penala care  consemneaza activitaţile derulate pentru fiecare activitate de supraveghere tehnica şi care, de regula  instrumenteaza dosarul in care s-au efectuat aceste masuri.
Procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie nu instrumenteaza dosare şi potrivit legii, verifica doar  rechizitoriile emise de procurorii şefi adjuncţi sau de procurorii şefi de secţie.
In dosarele in care nu sunt emise de procurorii cu funcţii de conducere menţionaţi rechizitoriile sunt  verificate de procurorii şefi ai structurilor teritoriale sau de şefii de secţie, daca rechizitoriul este emis  de procurorul şef al serviciului teritorial.
Referitor la „dosarul 3441/1/2016 – Incheierea numarul 18 a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din ianuarie  2017”.
Aşa cum rezulta din actele dosarului, o parte din inregistrarile la care se face referire au fost efectuate de  catre unul din inculpaţi in locuri publice.
Or, in aceasta situaţie, cand se redau convorbiri purtate chiar de şase persoane concomitent, cu zgomotul de  fond specific dintr-un restaurant, este posibil sa apara erori de redare. Tocmai din acest motiv Codul de  procedura penala obliga procurorul sa ataşeze procesului verbal de redare şi mediul de stocare pe care se afla  convorbirea audio/audio-video, pentru a permite inculpaţilor şi aparatorilor lor sa verifice ceea ce s-a redat  şi sa solicite corectarea acestora sau ascultarea in şedinţa publica de judecata, ceea ce in speţa s-a realizat  fiindu-le respectate inculpaţilor toate garanţiile aferente unui proces echitabil.
Niciun proces-verbal de redare nu a fost inlaturat de la dosarul cauzei principale (278/1/2015 al Inaltei Curţi  de Casaţie şi Justiţie), fiind acceptat de catre completul de judecata procesul-verbal de indreptare a erorilor  materiale depus de procuror.
Imprejurarea ca suntem in prezenta unor erori materiale iar nu a unor mijloace de proba falsificate cu intenţie  de catre procurori reiese inclusiv din Incheierea nr. 18 din data de 11.01.2017 pronunţata in dosarul  3441/1/2016 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
In acest sens practica CEDO a reţinut ca, atata timp cat inculpatul a avut dreptul sa asculte inregistrarile  originale ale conversaţiilor, chiar daca a existat o inexactitate a transcrierii nu exista o incalcare a  garanţiilor procedurale adecvate inaintea jurisdicţiilor naţionale.27
Faţa de aceste aspecte trebuie spus ca nu exista nicio dovada ca procurorii direcţiei au falsificat probe in  procesele penale, iar orice susţineri contrare sunt nereale. Faptul ca au existat anumite erori de transcriere  intr-o cauza penala a fost remediata prin soluţiile prevazute in Codul de procedura penala.
Este evident ca afirmaţiile foarte grave ale ministrului justiţiei nu sunt reale.

19. Tergiversarea soluţionarii cauzelor cu consecinţa prescrierii raspunderii
Ministrul Justiţiei nu motiveaza in nici un fel cum a ajuns la aceasta concluzie şi este menţionat doar „cazul  Microsoft”.
Cu privire la cauzele soluţionate in Direcţia Naţionala Anticorupţie au fost dispuse masuri de verificare a  cauzelor mai vechi, aşa cum ele au fost descrise in Raportul privind activitatea manageriala pe care l-am depus  şi sunt relevante din perspectiva masurilor manageriale dispuse.
Calcularea termenului de prescripţie este responsabilitatea procurorului de caz şi nu a procurorului şef al  direcţiei, cu excepţia cazurilor in care rechizitoriul este verificat de legalitate de catre procurorul şef.
Totodata, au fost efectuate controale regulate pe cauzele mai vechi de 1 an, de 2 ani sau de 5 ani de la  inregistrate nefiind constatate situaţii in care procurorii sa nu fi lucrat ritmic in dosare.
In doua dintre dosarele in care s-au prescris faptele la procuror am sesizat Inspecţia Judiciara, una dintre  sesizari vizand chiar o parte din dosarul cunoscut cu denumirea Micorosft.Referitor la acest dosar exemplificat  de ministrul Justiţiei, menţionez ca au fost emise 4 rechizitorii in care au fost trimişi in judecata mai mulţi  inculpaţi, printre care şi 2 foşti miniştri, unul din ei deja condamnat definitiv. Mai mult, procurorii au  dispus masuri asiguratorii pentru recuperarea prejudiciului cauzat in cuantum de 62,5 milioane euro şi 22  milioane USD.
Sa nu uitam ca Direcţia Naţionala Anticorupţie a fost sesizata de o instituţie a statului la 9 ani dupa  incheierea contractului respectiv. Cu privire la perioadele de timp pentru care primim sesizari, de multe ori  suntem sesizaţi cu fapte penale comise in urma cu 9 ani sau 7 ani.
In 2017 am fost sesizaţi pentru fapte de abuz in serviciu comise in urma cu 10 ani, sau 9 ani de la comiterea  faptei. 4 sesizari pentru fapte comise in urma cu 10 ani, 14 sesizari pentru fapte comise in urma cu 9 ani, 12  sesizari pentru fapte comise acum 8 ani, 10 sesizari pentru fapte comise in urma cu 7 ani.
Este important ca instituţiile sa fie responsabilizate şi sa nu aştepte atat de mulţi ani pentru a face o  sesizare, iar apoi sa paseze responsabilitatea la procurori
Este foarte dificil sa faci ancheta şi sa administrezi probe pentru fapte de 9 ani sau la 10 ani.

20. Lipsa de reacţie in verificarea activitaţii profesionale şi conduitei unor procurori.  
Ministrul Justiţiei motiveaza ca nu a existat „instituţional o reacţie de verificare a celor sesizate” cu  privire la situaţia de la Serviciul teritorial Ploieşti.
Potrivit dispoziţiilor legale, verificarea unor potenţiale abateri disciplinare este atributul exclusiv al  Inspecţiei Judiciare care s-a sesizat din oficiu imediat ce au aparut informaţiile la care ministrul Justiţiei  se refera. Ca atare, nu exista dispoziţie legala pentru procurorul şef al direcţiei sa dubleze controlul demarat  de Inspecţia Judiciara.
Cu privire la masurile luate in acest caz menţin explicaţiile de mai sus de la punctul 17 şi menţionez ca,  despre masurile interne dispuse, am informat in scris procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte  de Casaţie şi Justiţie, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii şi vicepreşedintele Consiliului  Superior al Magistraturii.

Faţa de cele expuse mai sus apreciez ca motivele invocate de ministrul Justiţiei nu pot constitui temei pentru  revocarea din funcţia de procuror şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

***

1 In numarul rechizitoriilor au fost incluse şi trimiterile in judecata prin acorduri de recunoaştere a  vinovaţiei
2 https://www.ccr.ro/jurisprudenta-decizii-de-admitere
3 http://www.just.ro/rezultatul-evaluarii-activitatii-procurorului-general-al-romaniei-dl-augustin-lazar- precum-si-a-procurorului-sef-al-dna-domna-laura-codruta-kovesi-cu-speciala-raportare-la-efectele-deciziei-nr-68/
4 http://www.drept.unibuc.ro/Stefan-DEACONU-Conferentiar-universitar-doctor-Universitatea-din-Bucuresti- Facultatea-de-Drept-Catedra-de-drept-public-Conflictele-juridice-de-natura-constitutionala-dintre-autoritatea- judec-s291-a550-ro.htm
5 Decizia nr. 297/2010 si jurisprudenta publicata in Monitorul Oficial nr.328 din 18.05.2010
6 Decizia CCR nr 23 din 2016 publicata in Monitorul oficial nr. 240 din 31.03.2016
7 „Probe şi prezumţii in procesul penal” Comentarii de jurisprudenţa, Practica judiciara, Universul juridic,  Bucureşti, 2015, autor Lavinia Valeria Lefterache, pag 177-178 „Plangere contra actelor procurorului”
8„Protectia europeana a drepturilor omului si procesul penal roman,” autori Mihai Udroiu si O. Predescu, Editura  CH Beck, Bucureşti, pag. 336
9 Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Sectia a treia, Hotararea din 20 martie 2012, in Cauza C.A.S. si C.S.  impotriva Romaniei, publicata in Monitorul Oficial Nr. 217 din 16 aprilie 2013
10 http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=8375
11 Afirmaţii care au fost preluate apoi de presa, fiind exemplificate de ministrul justiţiei cateva site-uri
12 http://www.just.ro/dezbatere-la-ministerul-justitiei-cu-profesionistii-dreptului-pe-tema-infractiunii-de- abuz-in-serviciu/
13 Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1209 din 16 noiembrie 2017 privind calendarul  desfaşurarii adunarilor generale in vederea dezbaterii rapoartelor de bilanţ pentru anul 2017 a menţinut  structura rapoartelor aşa cum a fost decisa prin Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1265 din 24  noiembrie 2015 insa cu observaţiile decise de Comisia nr.1 la data de 06.04.2015 privind excluderea punerii in  discuţie in rapoartele de activitate a hotararilor judecatoreşti.
14 http://www.pna.ro/bilant_activitate.xhtml?id=37#cap1_2
15 http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=7998; http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=7967;  http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=7956; http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=8353;  http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=8350; http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=8493;  http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=8475; http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=8547
16 „Abaterile disciplinare ale magistraţilor” - Ioan Garbuleţ, Editura Universul juridic, Bucureşti, 2016, pag  117
17 http://old.csm1909.ro/csm/linkuri/15_11_2017__89965_ro.pdf
18 https://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2016/RO/1-2016-41-RO-F1-1.PDF
19 https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/com-2017-44_ro_1.pdf
20 https://www.coe.int/t/dghl/monitoring/greco/evaluations/round4/Eval%20IV/GrecoEval4(2015)4_Romania_RO.pdf
21 http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/e-library/documents/policies/organized-crime-and-human- trafficking/corruption/docs/acr_2014_ro.pdf
22 Sunt de competenta Directiei Nationale Anticoruptie infractiunile prevazute in Legea nr. 78/2000, cu  modificarile si completarile ulterioare, daca, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de valoarea sumei  sau a bunului care formeaza obiectul infractiunii de coruptie, sunt comise de catre: deputati; senatori; membrii  din Romania ai Parlamentului European; membrul desemnat de Romania in Comisia Europeana; membri ai Guvernului,  secretari de stat ori subsecretari de stat si asimilatii acestora; consilieri ai ministrilor; judecatorii  Inaltei Curti de Casatie si Justitie si ai Curtii Constitutionale; ceilalti judecatori si procurori; membrii  Consiliului Superior al Magistraturii; presedintele Consiliului Legislativ si loctiitorul acestuia; Avocatul  Poporului si adjunctii sai; consilierii prezidentiali si consilierii de stat din cadrul Administratiei  Prezidentiale; consilierii de stat ai prim-ministrului; membrii si auditorii publici externi din cadrul Curtii  de Conturi a Romaniei si ai camerelor judetene de conturi; guvernatorul, prim-viceguvernatorul si  viceguvernatorii Bancii Nationale a Romaniei; presedintele si vicepresedintele Consiliului Concurentei; ofiteri,  amirali, generali si maresali; ofiteri de politie; presedintii si vicepresedintii consiliilor judetene; primarul  general si viceprimarii municipiului Bucuresti; primarii si viceprimarii sectoarelor municipiului Bucuresti;  primarii si viceprimarii municipiilor; consilieri judeteni; prefecti si subprefecti; conducatorii autoritatilor  si institutiilor publice centrale si locale si persoanele cu functii de control din cadrul acestora, cu exceptia  conducatorilor autoritatilor si institutiilor publice de la nivelul oraselor si comunelor si a persoanelor cu  functii de control din cadrul acestora; avocati; comisarii Garzii Financiare; personalul vamal; persoanele care  detin functii de conducere, de la director inclusiv, in cadrul regiilor autonome de interes national, al  companiilor si societatilor nationale, al bancilor si al societatilor comerciale la care statul este actionar  majoritar, al institutiilor publice care au atributii in procesul de privatizare si al unitatilor centrale  financiar-bancare..
23 15 in anul 2016
24 3 in anul 2016
25 116 inculpaţi in anul 2016
26 In cursul anului 2016 au fost efectuate investigaţii in urma carora a fost realizat profilul financiar pentru  25 persoane fizice şi 14 societaţi comerciale. Au fost dispuse delegari catre ofiţerii compartimentului in 17  dosare penale şi au fost audiate 111 persoane. Intr-un dosar complex finalizat cu rechizitoriu au fost  identificate tranzacţiile imobiliare, fiind identificate traseele financiare ale sumelor obţinute prin  savarşirea de infracţiuni şi indisponibilizate bunuri imobile cu o valoare de aproximativ 2,5 milioane de euro,  din care un imobil situat pe teritoriul Spaniei evaluat la 450.000 euro. Totodata, din analiza tranzacţiilor  financiare derulate prin conturile bancare au fost identificate conturi curente şi alte produse financiare cu o  valoare totala de 1.795.000 euro pentru care au fost instituite masuri asiguratorii. Intr-un alt dosar finalizat  prin rechizitoriu s-au realizat investigaţii cu privire la sumele de bani in numerar utilizate pentru  construcţia/renovarea unor imobile şi pentru plata unor servicii de şcolarizare, precum şi cu privire la  finanţarea unei campanii electorale, evidenţiind o discrepanţa intre veniturile şi cheltuielile realizate de  inculpat, fapt ce a condus in final la indisponibilizarea unor bunuri mobile şi imobile cu o valoare de  aproximativ 950.000 euro;
27 Cauza Blaj şi Ulariu

 
 
 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.