Un ORTODOX nu se poate CASATORI cu cineva din ALTA RELIGIE decat cu DISPENSA de la preot!

Scris de Coriolan Onescu | Publicat in 07.07.2016 17:37 | Publicat in NATIONAL | Tipareste pagina

In urma discuţiilor din presa referitoare la poziţia Bisericii Ortodoxe Romane privind casatoriile religioase mixte, Patriarhia Romana precizeaza ca, pentru a pastra unitatea de credinţa şi de viaţa spirituala in familie, tradiţia canonica stricta a Bisericii Ortodoxe a formulat explicit interdicţia casatoriei credincioşilor ortodocşi cu persoane de alta confesiune creştina.

”Totuşi, prin iconomie sau pogoramant (excepţie), din raţiuni pastorale in contexte socio-culturale multiconfesionale, Biserica Ortodoxa ingaduie casatoria credincioşilor ortodocşi cu persoane de alta confesiune creştina, dupa obţinerea dispensei (aprobarii speciale) de la episcopul ortodox al locului, care are cea mai inalta responsabilitate pastorala in eparhie”- spune Patriarhia Romana.

Pruncii care se nasc dintr-o casatorie mixta sa fie botezaţi in Biserica Ortodoxa...

”In acest sens, la cea de-a doua Conferinţa Panortodoxa Presinodala din anul 1982, Intaistatatorii Bisericilor Ortodoxe au confirmat aceasta practica a iconomiei sau dispensei, menţionand insa condiţia ca pruncii care se nasc dintr-o casatorie mixta sa fie botezaţi in Biserica Ortodoxa. Prin urmare, Bisericile Ortodoxe locale pot lua hotarari in privinţa aplicarii iconomiei dupa caz şi din raţiuni pastorale particulare”- mai adauga Patriarhia Romana.

Conform prevederilor art. 88, alin. 1, lit. w din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Romane, numai episcopul conducator al eparhiei (chiriarhul) poate acorda dispensa bisericeasca pentru casatorii mixte.
In concluzie, episcopul locului (chiriarhul) poate sa acorde, ca excepţie de la regula, dispensa pentru casatoria religioasa a unei persoane creştin-ortodoxe cu o persoana de alta confesiune creştina.

Document oficial

Sfantul si Marele Sinod: Sfanta Taina a Cununiei şi impedimentele la aceasta

Cununia

I. Casatoria ortodoxa

    Instituţia familiei este ameninţata astazi de fenomenul secularizarii precum şi de relativismul moral. Biserica Ortodoxa invaţa despre sacralitatea casatoriei ca fiind invaţatura sa fundamentala şi indiscutabila. Unirea libera dintre un barbat şi o femeie este o condiţie indispensabila.
    In Biserica Ortodoxa, casatoria este considerata cea mai veche instituţie de drept divin, pentru ca a fost instituita in acelaşi timp cu crearea primilor oameni, Adam şi Eva (cf. Facerea 2, 23). Aceasta unire era legata de la inceput nu numai de comuniunea spirituala a cuplului (barbat şi femeie), ci şi de capacitatea de a asigura continuitatea vieţii neamului omenesc. De aceea, casatoria dintre un barbat şi o femeie, binecuvantata in Rai, a devenit o Sfanta Taina menţionata in Noul Testament, atunci cand Hristos a savarşit „primul Sau semn”, schimband apa in vin la nunta din Cana Galileii, descoperind astfel slava Sa (cf. Ioan 2, 11). Taina unirii indisolubile dintre un barbat şi o femeie este chipul unirii dintre Hristos şi Biserica (cf. Efeseni 5, 32).
    Aceasta tipologie hristocentrica a Tainei Cununiei explica faptul ca episcopul sau preotul binecuvanteaza aceasta legatura sfanta printr-o rugaciune speciala. De aceea, Sfantul Ignatie Teoforul subliniaza in Epistola sa catre Policarp al Smirnei ca cei care se apropie de comuniunea cununiei trebuie sa o faca „cu aprobarea episcopului, ca sa fie casatoria lor dupa Domnul şi nu dupa pofta. Toate sa se faca spre cinstea lui Dumnezeu” (V. 2). Astfel, caracterul sfant al legaturii instituite de Dumnezeu şi conţinutul spiritual inalt al vieţii in interiorul casniciei explica afirmaţia: „Cinstita sa fie nunta intru toate si patul nespurcat” (Evrei 13, 4). De aceea, Biserica Ortodoxa condamna orice incalcare a curaţiei ei (cf. Efeseni 5, 2-5; 1 Tesaloniceni 4, 4; Evrei 13, 4).
    Unirea dintre un barbat şi o femeie in Hristos constituie o mica Biserica sau o icoana a Bisericii. Unirea dintre un barbat şi o femeie prin binecuvantarea lui Dumnezeu ii ridica la un nivel mai inalt, deoarece comuniunea este superioara existenţei individuale, pentru ca ea ii include in ordinea Imparaţiei Preasfintei Treimi. O condiţie prealabila a cununiei este credinţa in Iisus Hristos, credinţa pe care soţul şi soţia (barbatul şi femeia) trebuie sa o impartaşeasca impreuna. Fundamentul unitaţii cununiei este unitatea in Hristos, pentru ca, prin binecuvantarea iubirii conjugale de catre Duhul Sfant, cuplul sa poata reflecta dragostea dintre Hristos şi Biserica Sa, ca taina a Imparaţiei lui Dumnezeu, a vieţii veşnice a omenirii in dragostea lui Dumnezeu.
    Protejarea sfinţeniei cununiei a fost totdeauna de o importanţa capitala pentru protejarea familiei, care reflecta comuniunea soţilor, atat in Biserica cat şi in intreaga societate. Astfel, comuniunea persoanelor prin Taina Cununiei nu este o simpla relaţie convenţionala fireasca, ci o forţa spirituala esenţiala şi creatoare pentru instituţia sfanta a familiei. Numai aceasta asigura protecţia şi educaţia copiilor, atat in misiunea spirituala a Bisericii, cat şi in funcţionarea societaţii.
    Aplicand rigoarea necesara şi sensibilitatea pastorala potrivita şi urmand modelul de blandeţe al Apostolului neamurilor, Sfantul Pavel (cf. Romani 7, 2-3; 1 Corinteni 7, 12-15; 39), Biserica a tratat dintotdeauna atat condiţiile prealabile pozitive (diferenţe de gen, varsta legala etc.), cat şi impedimentele (inrudire de sange sau prin alianţa, inrudire spirituala, existenţa unei casatorii, diferenţa de religie etc.) pentru incheierea casatoriei. Sensibilitatea pastorala este necesara nu numai pentru ca tradiţia biblica determina relaţia dintre legatura fireasca a casatoriei şi taina Bisericii, ci şi pentru ca practica bisericeasca nu exclude adoptarea unor anumite principii de drept natural greco-roman cu privire la casatorie, care evidenţiaza legatura casatoriei dintre un barbat şi o femeie ca o „comuniune de drept divin şi uman” (Modestin) şi care sunt compatibile cu natura sacra a Tainei Cununiei atribuita de Biserica.
    In condiţiile contemporane, atat de dificile pentru Taina Cununiei şi instituţia sfanta a familiei, episcopii şi pastorii (preoţii) trebuie sa dezvolte lucrarea coordonata in domeniul pastoral pentru a proteja credincioşii lor intr-o maniera parinteasca şi sa ii acompanieze pentru a le intari nadejdea slabita din cauza diferitelor dificultaţi, consolidand instituţia familiei pe temelii solide, care sa nu poata fi distruse nici de ploaie, nici de rauri, nici de vant, de vreme ce aceste temelii sunt de stanca, iar stanca este Hristos (cf. Matei 7, 25).
    In societatea de astazi se ridica problema casatoriei, care este baza familiei iar familia justifica pe deplin casatoria. Presiunea care se exercita in lumea contemporana prin recunoasterea a noi forme de coabitare constituie o adevarata ameninţare pentru creştinii ortodocşi. Criza casatoriei şi a familiei, sub multe aspecte, ingrijoreaza profund Biserica Ortodoxa, nu numai din cauza consecinţelor negative asupra structurii sociale, ci şi din cauza ameninţarii asupra relaţiilor particulare din sanul familiei tradiţionale. Victimele principale ale acestor tendinţe sunt cuplul şi, in principal, copiii, care, din pacate, prea adesea, suporta martiriul inca din frageda copilarie, fara sa fie vinovati.
    Casatoria civila dintre un barbat şi o femeie inregistrata legal nu are un caracter sacramental, ci ea constituie un act de coabitare asigurat de stat, diferit de casatoria binecuvantata de Dumnezeu şi Biserica Sa. Membrii Bisericii care contracteaza o casatorie civila trebuie trataţi cu responsabilitatea pastorala necesara, pentru ca ei sa inţeleaga valoarea Tainei Cununiei şi binecuvantarile care decurg din ea.
    Biserica nu accepta ca membrii ei sa incheie contracte de coabitare (cu persoane n. tr.) de acelaşi gen, precum şi nici o alta forma de coabitare diferita de casatorie. Biserica trebuie sa depuna toate eforturile sale pastorale astfel incat membrii ei care se angajeaza in astfel de forme de coabitare sa poata inţelege adevaratul sens al pocainţei şi al iubirii binecuvantate de Biserica.
    Consecinţele grave ale acestei crize se exprima prin cresterea ingrijoratoare a numarului divorturilor, al avorturilor si al altor probleme interne ale vietii de familie. Aceste consecinţe constituie o mare provocare pentru misiunea Bisericii in lumea contemporana. De aceea, pastorii Bisericii trebuie sa depuna toate eforturile posibile pentru a infrunta aceste probleme. Biserica Ortodoxa cheama cu dragoste pe fiii ei şi pe toţi oamenii de bunavointa sa apere fidelitatea faţa de sacralitatea familiei.

II. Impedimente la casatorie si aplicarea iconomiei

    In legatura cu impedimentele la casatorie din cauza inrudirii de sange, inrudirii prin alianţa sau prin adopţie, precum şi a inrudirii spirituale, sunt valabile toate prescripţiile sfintelor canoane (canoanele 53 şi 54 ale Sinodului Ecumenic Quinisext) şi cele ale practicii bisericeşti care deriva din ele. Practica aplicata in prezent de Bisericile Ortodoxe Autocefale locale este definita si descrisa de Statutul fiecareia şi prin deciziile lor sinodale referitoare la acest subiect.
    Conform tradiţiei canonice ortodoxe, care condamna categoric bigamia precum şi a patra casatorie, o casatorie care nu este dizolvata irevocabil sau anulata, precum şi a treia casatorie preexistenta constituie impedimente absolute pentru incheierea unei casatorii;
    Potrivit sfintelor canoane (canonul 16 al Sinodului 4 Ecumenic şi canonul 44 al Sinodului Quinisext), conform acriviei, oficierea casatoriei dupa depunerea voturilor monahale este strict interzisa;
    Preoţia prin sine nu constituie un impediment, insa, conform traditiei canonice existente (canonul 3 al Sinodului Quinisext), este interzisa incheierea casatoriei dupa hirotonie;
    Cu privire la casatoriile mixte intre ortodocşi şi ne-ortodocşi sau ne-creştini, s-a hotarat:
    i. Casatoria intre ortodocşi şi ne-ortodocşi este interzisa conform acriviei canonice (canonul 72 al Sinodului Quinisext).
    ii. Posibilitatea aplicarii iconomiei bisericeşti cu privire la impedimentele la casatorie trebuie sa fie reglementata de Sfantul Sinod al fiecarei Biserici Ortodoxe Autocefale, conform principiilor stabilite de sfintele canoane bisericeşti, in spiritul unui discernamant pastoral, astfel incat sa serveasca mantuirii omului.
    iii. Casatoria dintre ortodocşi şi ne-creştini este absolut interzisa, potrivit acriviei canonice.
    La aplicarea tradiţiei bisericeşti cu privire la impedimentele la casatorie, practica bisericeasca trebuie sa ţina cont, in egala masura, de prescripţiile legislaţiei civile cu privire la acest subiect, fara sa depaşeasca limitele iconomiei bisericeşti.

***

acrivie – rigoare, strictete.

iconomie – pogoramant, ingaduinta.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.