Vocea Rusiei: Intentioneaza Victor Ponta sa scoata Romania din NATO?

Scris de Coriolan Onescu | Publicat in 08.07.2013 21:32 | Publicat in NATIONAL | Tipareste pagina

Vocea Rusiei supune atenţiei opinia lui Valentin Vasilescu, pilot de aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni, licenţiat în ştiinţă militară la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti-promoţia 1992.

Într-un articol anterior am demonstrat că China, susţinută de Rusia, a creat un vast plan de acţiune pentru următoarele două decenii, în Europa Centrală şi de Est, bazat pe crearea unui „coridor sanitar”, alcătuit din 5 state din zona balcanică (Grecia, Macedonia, Serbia, Bulgaria şi Ungaria), prin investiţii de 1.000 de miliarde USD, în canalul navigabil Belgrad-Salonic cuplat cu o reţea de irigaţii adiacentă, în infrastructura rutieră şi de căi ferate de mare viteză care va lega Grecia de Ungaria, prin Bulgaria şi Serbia, etc.

Deputatul PSD Bogdan Diaconu a reuşit să mă surprindă prin două articole referitoare la importanţa vizitei premierului Victor Ponta în China („România a revenit pe harta lumii” şi „Băsescu, supărat că România a redevenit o ţară, depăşindu-şi statutul de colonie”). Iniţial, am crezut că e vorba despre oportunism, mai ales că pe 22 mai 2013 Bogdan Diaconu a votat alături de toţi parlamentarii PSD, aprobarea proiectului de lege propus de Guvernul Ponta pentru demararea lucrărilor de dezvoltare a Conductei de gaze naturale Nabucco, care ar fi trecut şi prin România, proiect al UE care a decedat oficial pe 26 iunie 2013 din lipsă de gaze. Siguranţa cu care deputatul Bogdan Diaconu vorbeşte despre uriaşe investiţii chineze în România şi relaţia sa apropiată cu Victor Ponta şi mâna sa dreaptă, ministrul Nicolae Bănicioiu, m-au pus pe gânduri.
Pentru a modifica planul de investiţii iniţial care nu includea România, China ar trebui să primească la schimb, de la premierul Ponta, ceva legat de prioritatea strategică nr. 1 a Chinei. Cum România are un parteneriat strategic cu SUA, fiind şi membru NATO, prin colaborarea serviciilor de informaţii militare ale SUA cu cel al României, Ponta poate fi pus la curent cu viitoarele mutări în plan militar pe care SUA intenţionează să le facă în cel mai scurt timp. Numai că prin transmiterea acestor informaţii Chinei, România este automat eliminată din NATO. Cât de important este acest Plan strategic al SUA pentru China, vă prezint mai jos.
A surprins pe toată lumea faptul că SUA nu şi-a dislocat forţele aeriene pentru a crea „no flight zone” în spaţiul aerian al Siriei. Într-un articol anterior am precizat că la o eventuală zonă de interdicţie aeriană asupra Siriei ar participa doar avioanele militare ale Iordaniei, Qatarului, Arabiei Saudite, Emiratelor Arabe Unite, Bahrainului şi Egiptului. Între timp, armata Egipteană, fidelă memoriei colonelului Gamal Abdel Nasser, făuritorul independenţei Egiptului şi pentru 3 ani preşedinte al republicii Arabe Unite, adică al egiptenilor şi sirienilor, l-a demis pe Mohammed Mursi, care se raliase politicii emiratelor care sprijină rebelii islamişti din Siria. Până la finalul războiului civil din Siria, SUA nu-şi va disloca mai mult de 1-2 escadrile de aviaţie în zonă. Dacă totuşi o va face, Barack Obama ştie că va cădea într-o uriaşă capcană.
Cotidianul South China Morning Post din Hong Kong a consultat un dosar deţinut de fostul agent NSA, Edward Snowden, care evidenţia utilizarea mijloacelor tehnice de spionaj ale NSA şi conexiunile prin care s-au realizat pătrunderile în sistemele de comunicaţii ale Chinei. Ca urmare a penetrării reţelelor chineze, 2 sateliţi americani MAGNUM (cântărind 2,7 t şi prevăzuţi cu o antenă de recepţie cu diametrul de 100 m), reuşeau să recepţioneze de pe o orbită geosincronă, mare parte din traficul telefonic, fax, radio şi de date, militare şi civile ale chinezilor. Semnalele fiind retransmise integral de sateliţi, la două din cele 17 staţii de la sol ale sistemului Echelon, respectiv la centrele DSTS (Deep Space Tracking System) de monitorizare a sateliţilor, de la bazele militare americane Misawa şi Torri (Okinawa) din Japonia. Dezvăluirile lui Snowden au permis Chinei să depisteze tehnica de spionaj a NSA şi să deconecteze aproape în întregime aparatura de interceptare americană. Pentru a realiza o nouă penetrare, NSA are nevoie de cel puţin un an.
Actuala strategie a SUA are în vedere menţinerea supremaţiei aeriene şi navale, concretizată prin interzicerea accesului flotei şi aviaţiei de luptă chineze în aria de interes economic şi militar a SUA, încă de pe aliniamentele şi căile de comunicaţii interioare, prin executarea de manevre rapide şi decisive. Numai că SUA se află într-o situaţie fără precedent de la cel de-al 2-lea război mondial. Dacă China se decide acum să atace rapid, SUA e „oarbă” şi nu e capabilă să descopere în timp util unde intenţionează să dea China lovitura. China a emis în 2009 un nou concept doctrinar „Blue Water Fleet”, menit să asigure trecerea de la strategia strict de apărare a litoralului, la cea de operare predominantă pe căile îndepărtate de acces, situate la mii de km de China. În aceste condiţii, China poate realiza surprinderea, debarcând şi ocupând orice stat aliat al SUA din zonă.

A. Forţa militară a Chinei

China are 26 de distrugătoare purtătoare de rachete de croazieră, 51 de fregate, 132 de corvete purtătoare de rachete şi 58 de submarine, dintre care 5 sunt cu propulsie nucleară, purtătoare de rachete balistice intercontinentale şi alte 5 de atac, tot nucleare. Este suficient ca China să-şi creeze un cap de pod pe litoral, utilizând cele 83 de nave amfibii de desant, din care 3 nave amfibii mari de asalt din clasa Yuzhao. Transportul la ţărm fiind asigurat de nave pe pernă de aer din clasa Yuyi, care au capacitatea cargo de 60 de tone. Odată realizat acest cap de pod, China (care este pe locul 4 în lume ca număr de nave comerciale) nu mai poate fi oprită să ocupe în întregime statul vizat, întrucât are la dispoziţie 2 milioane de militari şi 1.999 de vase civile de transport pentru trupe şi tehnică de luptă. Compania de stat chineză COSCO (locul 5 în lume) operează 600 de nave din care 160 trans container, 46 de tancuri petroliere şi de gaz lichefiat şi 100 de mineraliere şi de pasageri (cu un deplasament de 20-50.000 tdw).
Pentru protejarea rutei de aprovizionare cu petrol, care porneşte din golful Persic, trece prin oceanul Indian şi ajunge în porturile chinezeşti din Marea Chinei de Sud, prin strâmtoarea Malacca, China şi-a creat un „şirag de perle”, creând, din aproape în aproape, noi avanposturi şi baze de operare militare. O „perlă” debutează prin folosirea unei piste de decolare-aterizare, necesară apărării aeriene a unei baze navale sau a unei forţe maritime expediţionare.
Prima perlă este insula Hainan din Marea Chinei de Sud, unde chinezii au o puternică bază navală a Flotei Sudului. Două din cele cinci submarine nucleare din clasa Jin (Type 094), echipate cu rachete balistice intercontinentale JL-2, îşi au baza la Sanya. Flota Sudului mai are în compunere şi divizia 9 aviaţie chineză, cu 6 baze aeriene, toate pe insula Hainan. A doua piesă a şiragului de perle este insula Woody din arhipelagul Paracel, aflată la 300 km sud-est de insula Hainan administrată de China. În afara portului militar, apărat de instalaţii de rachete anti-navă HY-4, pe această insulă există un aerodrom militar, de pe care operează avioanele multirol Su-30MKK. O infrastructură similară a fost realizată de chinezi în portul de pe insula Sittwe din Birmania (Myanmar), în cel de la Chittagong (al doilea port ca mărime din Bangladesh), în cel de la Gwadar din Pakistan (situat la 50 km de graniţa cu Iranul şi la 250 km de strîmtoarea Hormuz), în cel din Marao de pe insulele Maldive (900 km sud-vest de Sri Lanka), în portul Hambantota din Sri Lanka şi la Dar es Salaam în Tanzania. În toate aceste baze, China şi-a creat depozite de muniţii şi de armament greu. A dislocat câte un batalion din Forţele pentru Operaţiuni speciale, instruiţi pentru lupta de guerrilă urbană, care pot instrui insurgenţi în statele vecine pentru a prelua puterea, după modelul "primăverii arabe" inventat de americani.
Pleiada de sateliţi americani de tip KH, dotaţi cu telescop de înaltă rezoluţie, având diametrul oglinzii de 2,4 m şi cântărind 19,6 t, evoluând pe orbită la 253-528 km altitudine, sunt inutili atâta timp cât suprafaţa lor de căutare nu se restrânge, ca urmare a interceptării de către NSA, a informaţiilor referitoare la coordonatele ţintei. Acelaşi lucru e valabil şi în cazul sateliţilor Lacrosse/Onyx, destinaţi cercetării radar de pe orbită (la 437 - 447 km altitudine), dotaţi cu echipament SAR (Synthetic Aperture Radar) care-i permite să penetreze stratul de nori.
În cel mai scurt timp, SUA este obligată să-şi schimbe strategia, în zona de responsabilitate a Comandamentului militar interarme al zonei Pacific (USPACOM), care se întinde de la coasta de vest a SUA până la cea de est a Asiei, incluzând şi partea estică a oceanului Indian (260 milioane kilometri pătraţi). Aşa cum aminteam într-un material anterior, cercetarea este o formă de asigurare de luptă prin care se depistează amplasarea cu precizie a dispozitivului de luptă inamic, a tipurilor de tehnică de luptă şi a manevrelor în spaţiu şi timp pe care le execută. Prin cercetare, se evită şi surprinderea de către inamic. Plecând de la această definiţie, USPACOM trebuie să-şi creeze o nouă filosofie a cercetării, în ceea ce priveşte spaţiul maritim şi aerian cuprins între Indonezia şi peninsula Coreeană, stabilind sectoarele şi aliniamentele, de unde mişcările flotei şi aviaţiei de luptă chineze pot fi supravegheate şi controlate permanent.

B. Dispozitivul actual al SUA în zona Pacificului

Flota a VII-a americană are dislocat permanent la Yokosuka, Japonia, Grupul de lovire 5 (Task Force 70): portavionul USS George Washington (având la bord 7-8 Escadrile de aviaţie cu 90 de aeronave F-18D, E-2C Awacs, elicoptere, EA/18G de bruiaj), 2 x crucişătoare din clasa Ticonderoga, Escadronul 15 Distrugătoare (7 distrugătoare din clasa Arleigh Burke). Grupul de lovire 15: portavionul USS Ronald Reagan, Escadronul 23 Distrugătoare (6 x distrugătoare din clasa Arleigh Burke, 3 x fregate din clasa Oliver Hazard Perry) este pregătit şi el să se deplaseze de urgenţă în apropiere de China. 4 submarine de atac cu propulsie nucleară, din clasa Los Angeles, aparţinând Escadronului 15 submarine, au fost recent dislocate la baza navală Polaris Point, din Guam. Escadroanele 1, 3 şi 7 cu 18 submarine de atac din clasa Los Angeles şi 3 din clasa Virginia constituie elementul submarin al Flotei a VII-a, cu baza la Pearl Harbor.
PACAF, cu sediul la Pearl Harbor-insula Hickam, Hawaii, este componenta aeriană a Comandamentului militar al zonei Pacific (USPACOM), dispunând de 45.000 militari repartizaţi în 4 divizii aeriene, 9 baze şi 375 aeronave. Un impediment este că la nord de Japonia, în nordul Oceanului Pacific, acţionează puternica flotă rusă a Pacificului şi aviaţia sa de cercetare şi de bombardament strategic, motiv pentru care USPACOM nu poate redistribui în sud forţele şi mijloacele dispuse în Alaska, destinate contracarării Rusiei.
Divizia a 11-a Aeriană a SUA dispusă în Alaska are în compunere regimentul 3 Aviaţie (40 F-22, 5 E-3 Awacs, 24 C-130, 20 C-17) la baza Elmendorf, regimentul 354 Aviaţie (24 F-16 C Agressors şi 10 KC-135R ale Gărzii Naţionale) la baza Eielson, Centrul 611 operaţional aerian şi spaţial Elmendorf cu 17 radare antibalistice, 24 rachete interceptoare antibalistice şi 3 radare de dirijare a aviaţiei.
Un alt impediment este acela că în adâncimea dispozitivului USPACOM, Divizia a 13-a Aeriană este una pentru apărarea locală, compusă din: regimentul 15 Aviaţie (24 F-22 A, 10 KC-135, 9 C-17) la baza Hickam, în insula Oahu, Hawaii, regimentul 36 (fără avioane, baza aeriană Andersen, Guam), Centrul 613 operaţional aerian şi spaţial Pearl Harbor-Hickam. În acest context ar fi fost ideale baza navală Subic Bay şi cea aeriană Clark din Filipine, abandonate de SUA în 1991.

C. Noua strategie a SUA în zona Pacificului

Din punct de vedere teoretic, se impun cel puţin 4 sectoare de cercetare în cazul Chinei:
Sectorul 1: căile de acces din Marea Chinei de Sud către Oceanul Indian, având ca puncte obligate de trecere strâmtorile Malacca şi Sunda.
http://mapper.acme.com/?ll=4,100&z=5&t=H&marker0=4,100,Strait%20of%20Malacca
Sectorul 2: căile de acces din Marea Chinei de Sud către Oceanul Pacific având ca puncte obligate de trecere Marea Sulu, Marea Celebelor (la sud de marea Sulu) şi Canalul Babuyan (între nordul insulelor Filipine şi Taiwan).
http://mapper.acme.com/?ll=8,120&z=6&t=H&marker0=8,120,Sulu%20Sea
Sectorul 3: căile de acces din Marea Chinei de Est către Oceanul Pacific având ca puncte obligate de trecere, la sud spaţiul dintre insula Taiwan şi arhipelagul Okinawa (Ryukyu), iar la nord spaţiul dintre arhipelagul Okinawa şi insula Kyūshū (extremitatea sudică a Japoniei). Distanţa dintre Okinawa şi insula Kyūshū este aceeaşi cu cea dintre insula Taiwan şi arhipelagul Okinawa (600 de km).
http://en.wikipedia.org/wiki/File:Location_of_the_Ryukyu_Islands.JPG
Sectorul 4: căile de acces din Marea Chinei de Est, către Japonia şi Coreea de Sud.
http://mapper.acme.com/?ll=30,125&z=6&t=H&marker0=30,125,East%20China%20Sea
În primul sector un rol cheie, în coordonarea misiunilor de cercetare ale SUA, îl joacă statul Singapore care controlează strâmtoarea Malacca (principala arteră de aprovizionare cu petrol a Chinei, din zona Golfului). SUA au semnat în 1992 un acord cu Singapore prin care li se permite utilizarea bazei navale Sembawang şi a bazei aeriene Paya Lebar. Este de presupus că SUA îşi va disloca pe această bază aeriană unităţi de aviaţie cercetare pentru controlul acestui sector.
În sectorul al doilea, coordonarea misiunilor de cercetare ale SUA, pe liniile de comunicaţii interne din Marea Chinei de Sud, pot fi asigurate de la baza aeriană Andersen sau baza navală din insula Guam (arhipelagul Marianelor). În cel de-al treilea sector coordonarea misiunilor de cercetare ale SUA, pe căile de comunicaţii interne ale Mării Chinei de Est, se poate face în prezent din Okinawa. În cel de-al patrulea sector de cercetare, dispozitivul de monitorizare prin cercetare a peninsulei Shandong şi a litoralului estic al Chinei este deja realizat de Coreea de Sud şi Japonia în cooperare cu trupele SUA dislocate în cele două ţări.
De altfel, Japonia şi SUA ca şi Coreea de Sud şi SUA, operează în zonă un sistem anti-balistic comun, iar misiunile forţelor aeriene şi navale sunt executate în grupuri de luptă mixte. Divizia a 5-a Aeriană a SUA este dislocată în Japonia, fiind compusă din regimentul 18 Aviaţie (4 Escadrile x F-15C/D, KC-135R, E-3, HH-60G) dispus pe baza aeriană Kadena din Okinawa, regimentul 35 Aviaţie (2 Escadrile x F-16 Block 50), dispus pe baza Misawa, regimentul 37 Transport (2 Escadrile x C-130H, UH-1N, C-12) dispus pe baza Yokota şi Centrul 605 operaţional aerian şi spaţial Yokota. Divizia a 7-a Aeriană a SUA este dislocată în Coreea de Sud fiind compusă din regimentul 51 Aviaţie (2 Escadrile x F-16 Block 40, A-10) dispus la baza Osan, regimentul 8 Aviaţie (2 E x F-16 Block 40), dispus la baza Kunsan şi Centrul 607 operaţional aerian şi spaţial Osan.
Noul dispozitiv de informaţii, monitorizare şi cercetare (ISR- intelligence, surveillance reconaissance) al USCOM presupune dislocarea de pe alte teatre de operaţii a majorităţii avioanelor de cercetare, bombardament şi de luptă radioelectronică americane.

D. Realizarea dispozitivului de cercetare al SUA în zona Pacificului

Aviaţia militară a SUA este dotată cu 16 avioane de cercetare strategică şi intelligence E-8C. Radarul de bord are capacitatea de a cerceta o suprafaţă terestră sau de apă de 50.000 kilometri pătraţi, identificând 600 de ţinte de la o distanţă de 250 kilometri. În prezent, nici un avion E-8C nu acţionează în zona Pacificului, toate aparţinând Escadrilei 461 Control Aerian de la baza Robins, Georgia, subordonată Diviziei 9 Aeriene care apără coasta de Est a SUA.
Alte 31 RC-135, tot de cercetare strategică, aparţin regimentului 55 Aviaţie Cercetare. Doar una din cele 3 escadrile de RC-135 este dislocată la baza aeriană Kadena din Japonia, fiind alocată cercetării aeriene a Sectorului 4 (căile de acces din Marea Chinei de Est spre Japonia şi Coreea de Sud). RC-135 utilizează echipamente MASINT (measurement and signature intelligence) şi AEELS (Automated ELINT Emitter Locating System), care descoperă, identifică şi localizează orice semnal din spectrul electromagnetic. A doua escadrilă de RC-135 ar putea fi alocată cercetării Sectorului 2, adică a căilor de acces din Marea Chinei de Sud către Oceanul Pacific prin insulele Filipine, fiind dislocată în Taiwan sau Singapore.
Din avioanele de cercetare fără pilot ( UAV ) toate cele 50 MQ-1C Grey Eagle, cu viteză mică (200 km/h), altitudine medie şi rază de acţiune sub 500 km, au fost repartizate Brigăzii de Aviaţie din compunerea Diviziei 1 Infanterie, dislocată în Afganistan, care urmează să revină în SUA la sfârşitul acestui an. Alte 360 de MQ-1B Predator (cu aceleaşi caracteristici), au fost repartizate astfel: 5 Escadrile în compunerea regimentului 432 Cercetare de la baza Creech, Nevada, 3 Escadrile la baza Holloman, New Mexico şi câte o escadrilă pentru garda naţională a statului Texas, Florida, Dakota de Nord, California şi Arizona. Ambele variante de UAV sunt uşor de detectat şi doborât de rachetele AA, de pe navele de luptă chinezeşti. Circa 200 de UAV din cele două versiuni, ar putea fi dislocate în Singapore, fiind alocate Sectorul 1 de cercetare, în Taiwan şi Okinawa, Sectorului 3 de cercetare şi Sectorului 4 de cercetare, operând din Coreea de Sud.
Cele 77 avioane fără pilot MQ-9 Reaper ale aviaţiei militare americane, care au o viteză de 300 km/h, altitudine de cercetare de 7.500 m, rază de acţiune 900 de kilometri, sunt în înzestrarea a două escadrile ale regimentului 432 Cercetare şi a uneia de testare de la baza Creech, Nevada, o escadrilă şcoală, două escadrile ale Forţelor pentru Operaţiuni speciale şi una a gărzii naţionale operează de la baza Holloman, New Mexico. Majoritatea MQ-9 Reaper sunt dislocate în prezent în state din Asia de Sud Vest şi din nord-vestul Africii.
Cele 37 avioane cu reacţie RQ-4 A/B Global Hawk ale forţelor aeriene ale SUA au o viteză de 575 km/h, altitudine de cercetare de 12.000 m, rază de acţiune de 7.000 km şi au fost repartizate Escadrilei 12 UAV a Regimentului 9 Cercetare Strategică de la baza Beale, California. Un astfel de avion execută zilnic cercetarea unei suprafeţe de 100.000 km2, deci cea mai mare parte din ele sunt utilizate în prezent spionării imensului teritoriu al Rusiei. USPACOM este nevoită să-şi creeze un nou sistem de monitorizare maritimă BAMS (Broad Area Maritime Surveillance) bazat în primul rând pe avioanele RQ-4 Global Hawk. Este de prevăzut ca 15-20 de RQ-4 Global Hawk să fie dislocate în Hawaii sau Guam şi Japonia, fiind alocate Sectorului 2 şi 3 de cercetare, dar şi monitorizării bazelor chinezeşti din afara graniţelor, denumite "perle".
Pe 18 august 2009 a fost înfiinţată Divizia 24 ISR (Intelligence, Surveillance and Reconnaissance), cu sediul la baza aeriană Lackland, Texas. Una din unităţile subordonate este regimentul 480 ISR, cu sediul la baza Langley, Virginia. Unitatea este compusă din specialişti CIA/NSA şi este responsabilă de coordonarea efortului de cercetare la nivel global (colectare, procesare, exploatare şi diseminare a informaţiilor ISR de la toate platformele aeriene: U-2, RQ-4 global Hawk, MQ-1 Predator, MQ-9 Reaper). Ea conduce în timp real operaţiunile de decriptare a emisiilor în frecvenţă pentru sprijinul categoriilor de forţe întrunite americane.
Altă unitate subordonată operativ Diviziei 24 ISR este regimentul 9 Aviaţie Cercetare Strategică de la baza Beale, California. Escadrilele 5 şi 99 sunt dotate cu 32 de avioane U-2 Dragonlady. Doar detaşamentul 2 este dislocat la baza Osan, Coreea de Sud, fiind alocat Sectorului 4 de cercetare. Alte detaşamente U-2 operează pe baza RAF Akrotiri din Cipru; Patrick din Florida (ţintele fiind Nicaragua, El Salvador, Cuba, Haiti şi alte state sudamericane); Al Dhafra din Emiratele Arabe Unite, etc. Este de aşteptat ca un detaşament format din 10 avioane U-2 să fie dislocat în Guam fiind alocat Sectoarelor 1, 2, 3 de cercetare şi monitorizării bazelor chinezeşti din afara graniţelor, denumite "perle".
O altă unitate subordonată este regimentul 432 Cercetare UAV de la baza aeriană Creech, Nevada şi prezentat anterior. Cele mai noi UAV din armata SUA sunt 18 x RQ-170 Sentinel, repartizate Escadrilei 30 de testare din acelaşi regiment 432. Deşi este invizibil pe radar, un RQ-170 Sentinel a fost capturat de Iran prin preluarea comenzii de dirijare. Este de aşteptat ca un detaşament format din 8-10 RQ-170 Sentinel să fie dislocat în Japonia, fiind alocat cercetării Sectoarelor 2, 4 şi cu precădere asupra obiectivelor din adâncimea teritoriului Chinei.
Marina militară a SUA are în înzestrare 130 de avioane de patrulare maritimă şi luptă antisubmarin P-3C Orion, cu raza de acţiune de 2,500 km, care au fost repartizate pe 15 escadrile x 8 avioane. Deşi Japonia dispune de 100 de avioane P-3C, 4 escadrile americane sunt repartizate unei baze din Hawaii. Două escadrile P-3C Orion ar putea fi dislocate în Taiwan pentru a executa zone de patrulare de-a lungul coastei estice a Filipinelor, în cooperare cu submarinele de atac ale escadroanelor 1, 3, 7 şi 15.

E. Realizarea dispozitivului de bombardament greu al SUA

Flota de bombardament greu a SUA reprezintă principalul element de descurajare cu armament clasic şi se compune din avioane de tip B-1, B-2 şi B-52. SUA dispune de 66 avioane supersonice de bombardament strategic B-1 Lancer, cu rază de acţiune de 6.000 km, repartizate în două escadrile ale regimentului 7 bombardament de la baza Dyess, Texas şi alte două escadrile ale regimentului 28 bombardament de la baza Ellsworth din Dakota de Sud. 19 bombardiere subsonice strategice, invizibile pe radar B-2A Spirit, formează două escadrile în cadrul regimentului 509 bombardament de la baza Whiteman din Missouri. 76 de bombardiere strategice B-52 H Stratofortress au fost repartizate regimentelor 2 bombardament şi 307 de rezervă de la baza Barksdale din Louisiana şi regimentului 5 bombardament de la baza Minot din Dakota de Nord.
Întrucât China are o flotă de 120 de bombardiere subsonice grele Xian H-6E/F/H, cu o rază de acţiune de 3.000 km, care poate lovi ţinte din Coreea de Sud, Japonia, Filipine, Indonezia şi Singapore, este de presupus ca în curând 30 de avioane B-1 şi 40 avioane de B-52 să fie dislocate permanent pe baza Anderson din Guam.
F. Realizarea dispozitivului de bruiaj al SUA în zona Pacific
Aviaţia americană este înzestrată cu 14 avioane EC-130H Compass Call, destinate bruiajului comunicaţiilor radio, radar şi a sistemelor de dirijare a armamentului. Toate avioanele aparţin regimentului 55 de la baza aeriană Davis-Monthan, Arizona şi ar putea fi dislocate în zona Pacificului.
11 avioane P-3 ale marinei SUA au fost modificate pentru a deveni EP-3E ARIES II, adică platforme de luptă radio-electronică. Baza lor este insula Whidbey, Washington. 6 dintre acestea ar putea fi dislocate la bazele aeriene americane din Coreea de Sud. Taiwanul dispune de 12 avioane EP-3E ARIES II şi Japonia de 5.
Marina SUA mai dispune de 96 de avioane EA-18G Growler de bruiaj, repartizate pe 13 escadrile. 10 escadrile sunt îmbarcate cele 10 portavioane ale flotei. O escadrilă EA-18G operează de pe baza aeriană Atsugi din Japonia şi două escadrile mixte (EA-18G & EA-6B) sunt bazate la Mountain Home, Idaho şi Andrews, Washington DC.
G. Modificarea dispozitivului trupelor de uscat în zona Pacific.
În Coreea de Sud staţionează Divizia 2 Infanterie, Brigada 35 Apărare AA şi Brigada 511 Operaţiuni speciale, din cadrul Armatei a 8-a americane (1/4 din aceasta), cu efective de 19.700 militari. Reţeaua de depozite USPACOM în care sunt stocate tehnica de luptă, muniţiile, carburanţii şi alimentele pentru restul Armatei a 8-a se află în Japonia.
Forţa expediţionară 3 a Infanteriei Marine, structurată în jurul Diviziei 3 Infanterie marină (17.000 militari) este dispusă în mai multe cazărmi din Insula Okinawa, Japonia. Contingentului interarme american din Japonia are 35.000 de militari.
În afara Forţei expediţionare 3, USPACOM mai dispune de Forţa expediţionară 1 a Infanteriei Marine, cu baza la Camp Pendleton, California. Ea este compusă din divizia 1 Infanterie Marină (4 regimente de infanterie marină, 3 batalioane de cercetare, 1 batalion amfibiu, 1 batalion de tancuri şi 2 batalioane de geniu), regimentul 3 Aviaţie (3 escadrile x F/A-18D, 4 escadrile x AV-8B, 4 escadrile x V-22 Osprey şi 4 escadrile elicoptere x CH-53) şi 3 regimente logistice. Este de posibil ca unităţile Forţei expediţionare 1, împreună cu alte 4-5 divizii de infanterie şi blindate ale trupelor de uscat ale SUA, să fie dislocate în Hawaii, Guam şi alte baze din vestul oceanului Pacific, pentru a micşora timpul de reacţie în cazul unei intervenţii.
Concluzii:Aşa cum ştiţi, pentru a conduce lumea, tuturor continentelor le-au fost destinate comandamente militare aero-navalo-terestre americane. Ca urmare a episodului din 11 septembrie 2001, USCENTCOM a beneficiat de 70% din efectivele armatei americane şi este responsabil de escapadele din Irak, Afganistan şi „primăverile arabe”. Datorită ameninţării tot mai mari reprezentate de China, se pare că tensiunile din Orientul Apropiat şi Europa de Est de care este indisolubil legat, se vor estompa.
Pentru că această uriaşă manevră de forţe şi mijloace, ar conduce la crearea unui dispozitiv aero, maritim şi terestru american al USPACOM, doar în zona Pacificului de Vest, cu efective de peste 500-600.000 de militari. Majoritatea acestor militari vor fi dislocaţi din cadrul USCENTCOM, responsabil de Orientul Apropiat şi sudul Asiei.

Notă: Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului. Postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru ele.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.